Seminarul ”Journey for kids” – pentru părinți și profesioniști care lucrează cu copiii

            

With gratitude to: law of attraction coach, The law of attraction, How to use Law of attraction

De când am început să lucrez ca psihoterapeut copiii au venit spre mine. Îmi place să lucrez cu ei. Simt o mare bucurie văzându-i cum se eliberează de problemele interioare – mari, uneori imense, poate chiar strivitoare, pentru psihicul lor în formare, deși nouă, adulților, ni se par insignifiante, mărunte, ”fleacuri”.

            Nu sunt deloc fleacuri. Creierul copilului este în curs de maturizare și asta îl face, de exemplu, să nu poată înțelege o situație în ansamblul ei: am lucrat cu o doamnă care a trăit ca o traumă faptul că, atunci când era mică, mama ei ”a abandonat-o” (așa înțelegea ea situația) pentru că a făcut o boală infecțioasă și a fost internată în spital și timp de câteva zile – care ei, copilului de-atunci, i s-au părut o veșnicie – nu a putut să o viziteze, pentru că mama era internată la Secția de Boli Infecțioase. Copilul nu putea înțelege că interdicția de a-și vedea mama era pentru protecția sănătății sale, că s-ar fi molipsit de boala mamei dacă ar fi mers să o vadă. Ea percepea doar că mama a plecat și nu mai vine.

De aceea copiii sunt atât de ușor de rănit în plan emoțional. De aceea, e nevoie să le acordăm timp și atenție, căutând să intrăm – cu acordul lor, desigur – în lumea lor internă, pentru a vedea cum percep ei lucrurile și a-i ajuta în felul în care ei au nevoie cu adevărat.

            

          Pentru a învăța cum să facem asta, am conceput seminarul ”Calatoria emotionala a copiilor”, în care utilizăm instrumente din gama de vindecare emoțională ”Călătoria” (concepute de Brandon Bays și echipa ei) pentru a-i învăța pe adulți să își cunoască emoțiile și să îi asiste pe copii în gestionarea emoțiilor lor negative și, la nevoie, în eliberarea de emoțiile dureroase pe care copiii le ascund uneori în suflet.

            El este dedicat părinților și profesioniștilor care lucrează cu copiii – profesori, educatori, medici pediatri, psihologi, psihopedagogi etc. – , având și o secțiune alocată lucrului efectiv cu copiii & adolescenții.

            Așadar, te invit într-o aventură eliberatoare pentru:

Ø      Mari, mijlocii & mici

Ø      Mămici, mătuși, unchi &tătici

Ø      Profesori, educatori & bunici!

Dacă:

• Vrei să îți ajuți copilul să-și depășească temerile, inhibițiile sau timiditatea;
• Nu știi cum să oprești conflictele permanente ale celor mici;
• Copilul tău are vise urâte care se repetă sau blocaje care nu trec cu nimic;
• Vezi că i-ai transmis puiului tău unele frici sau comportamente nesănătoase și vrei să oprești asta;
• Vrei să-ți vindeci propriile răni afective din copilărie; 
• Simți că intri pe ”teren alunecos” când vine vorba despre emoțiile tale sau ale copilului/adolescentului tău,
• Adolescentul tău nu știe ce să facă cu emoțiile negative;
• Lucrezi cu copiii ca educator, profesor, psiholog, medic și vrei să le dezvolți inteligența emoțională sau să îi ajuți să se vindece prin lucrul asupra emoțiilor lor negative;
• … sau pur și simplu vrei să afli cum e cu inteligența emoțională a ta și a celor mici…

             …acest seminar este pentru tine!

  Înscrie-te aici:
https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSeAzMuhZoW4BOIhewJxT6eLpdtGvVCFm4qMt9MjcTAi-ax6Gw/viewform

Alte detalii aici: http://metodacalatoria.ro/events/

Locația

București (se va anunta celor inscrisi)

Cine susține seminarul

Patricia Cihodaru: Sunt practician acreditat al metodei ”Călătoria” și speaker desemnat de Brandon Bays pentru a preda metoda ”Călătoria” în România. În munca mea, îmbin pasiunea pentru instrumentele de vindecare emoțională marca ”The Journey” cu experiența de peste 15 ani ca psiholog și psihoterapeut specializat pe psihoterapie cognitiv-comportamentală, psihoterapie experiențială, precum și pe modalități de intervenție psihologică pentru sănătatea emoțională a copiilor și adolescenților, a copiilor cu ADHD și a copiilor cu agresivitate. Sunt fondatorul Asociației pentru Dezvoltarea Inteligenței Emoționale și am oferit de-a lungul anilor mii de sesiuni de psihoterapie și consiliere one-to-one pentru copii și părinți, precum și conferințe, seminarii și workshop-uri de dezvoltare a inteligenței emoționale în școli, dedicate atât elevilor, cât și profesorilor.

Notă: Nu este necesar să fii părinte, medic sau educator pentru a participa la acest seminar, întrucât instrumentele de vindecare emoțională prezentate în acest workshop te pot ajuta și pe tine să vindeci eventuale răni emoționale din copilăria ta.

Înscrieri pe
 https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSeAzMuhZoW4BOIhewJxT6eLpdtGvVCFm4qMt9MjcTAi-ax6Gw/viewform

Cele 10 lecții de viață ale lui Rumi

Special gratitude to: The law of attraction coach, Law of attraction, law of attraction

Îmi plac creațiile lui Rumi, poetul cu suflet atât de frumos, mereu îndrăgostit de Dumnezeu. 
Iar azi am găsit aceste lecții de viață care poartă semnătura lui, care m-au impresionat și pe care vreau să vi le împărtășesc. 
Ele sunt adevărate surse de sănătate emoțională și echilibru interior, fiind scrise/rostite de la un nivel de conștiință foarte înalt. 
Enjoy!

Iată care sunt cele ZECE lecții de viață ale lui Rumi (sursa: http://e-dimineata.ro/cele-zece-lectii-de-viata-ale-lui-rumi/):

1. Înfruntă-ți frica!

“Fugi de ceea ce-ți este confortabil. Uită de siguranță. Trăiește acolo unde te temi să trăiești. Distruge-ți reputația.”

2. Îndrăznește!

“Nu te mulțumi cu poveștile celor de dinaintea ta. Creează-ți propriul mit.”

3. Recunoștința

“Poartă recunoștința precum o mantie și ea va hrăni fiecare colț al vieții tale.”

4. Fii activ

“De ce să stau pe fundul unei fântâni, când am în mâini o frânghie groasă?”

5. Credința

“Pe măsură ce începi să-ți urmezi calea, aceasta apare.”

6. Îmbrățișeaza regresul

“Dacă ești iritat de fiecare frecuș, cum crezi că vei fi lustruit?”

7. Privește în interiorul tău

“Sarcina ta nu este să cauți iubirea, ci doar să cauți și să găsești toate barierele dinlăuntrul tău pe care ți le-ai construit singur în jurul ei.”

8. Învață din suferință

“Rana este locul prin care pătrunde lumina.”

9. Nu te preocupa de ceea ce cred ceilalți despre tine

“Vreau să cânt asemeni păsărilor, nu să mă îngrijorez de cei care mă aud și de ce cred ei.”

10. Fă ceea ce-ți place!

“Lasă-te atras cu putere de ceea ce îți place cu adevărat.”

Un seminar dedicat interventiei in depresie prin metoda "Calatoria" - pentru prima data in Romania in aceasta toamna!

Special gratitude to: Law of attraction course, the law of attraction, how to apply The Law of attraction

Seminarul „Journey Intensive” – in cateva cuvinte

(ENGLISH VERSION OF THIS POST HERE.)

With appreciation to: The Law of attraction coaching, how to use The law of attraction, the Law of attraction

  Intre 29 septembrie - 01 octombrie 2017 Brandon Bays va sustine la Bucuresti seminarul de introducere in metoda „Calatoria”, intitulat „Journey Intensive”

Un om de exceptie, un suflet mare, un profesionist desavarsit – Brandon Bays!

Un program intens de lucru in care participantilor li se predau, atat teoretic, cat si practic, elementele de baza ale metodei de vindecare emotionala „Calatoria” si modulul de abilitati avansate.

O atmosfera relaxata, placuta, in care dam jos mastile pentru a ne dezvalui ceea ce suntem cu adevarat.

Si daca, poate, unii dintre noi, ne-am pus aceste masti pentru ca am crezut ca ceea ce suntem nu e chiar asa grozav, ca e urat, nepotrivit, insuficient de… etc. etc., Brandon Bays ne poarta pe parcursul celor trei zile intr-o „Calatorie” in care:

Ø      ne vindecam ranile emotionale pe care trecutul le-a lasat in sufletul nostru;  

Ø      ne deprindem sa ne acceptam emotiile;

Ø      aflam cum sa ne gestionam tristetea, furia, durerea – in general emotiile dureroase;

Ø      invatam sa iertam;

Ø      aflam, incusiv prin experienta directa, ca, in esenta, sufletul fiecaruia dintre noi e tesut din tot ce e mai frumos pe lume: bunatate, adevar, iubire, acceptare neconditionata, lumina, pace, libertate, puritate.

Brandon Bays revine in Romania pentru a sustine Seminarul „Journey Intensive” intre 29 septembrie - 1 octombrie 2017! 

Pentru detalii si inscrieri APASA AICI.   

Cum să te protejezi de stresul profesional în profesia de avocat prin metoda „Călătoria”

O profesie cu grad mare de stres

Aproape cu un secol în urmă scriitorul rus Maxim Gorky spunea: „Când munca este o plăcere, viaţa e o bucurie! Când munca e o datorie, viaţa e sclavie!” David Margolick, în lucrarea More Lawyers Are Less Happy at their Work, a Survey Finds, afirmă: „Dacă Gorky avea dreptate, atunci pentru cei mai mulţi avocaţi viaţa e sclavie – insatisfacţia profesională în rândul avocaţilor este larg răspândită, profundă şi crescândă.”

Un studiu asupra avocaţilor din California realizat de RAND Institute for Civil Justice a constatat că doar jumătate dintre cei intervievaţi au spus că dacă ar trebui să o ia de la început ar opta pentru aceeaşi profesie. Într-un alt studiu din Carolina de Nord aproape 50% au afirmat că speră să renunţe la practica dreptului înainte de sfârşitul carierei lor, iar peste 40% au spus că nu şi-ar încuraja copiii sau alte persoane să practice Dreptul.

Cauzele stresului

Următorul pas al oamenilor de ştiinţă a constat în a identifica sursele insatisfacţiei profesionale în rândul avocaţilor. Rezultatele au arătat că respondenţii erau nemulţumiţi de:

• Comercializarea profesiei de avocat – faptul că practica Dreptului devine tot mai puţin o profesie şi tot mai mult o afacere.
• Presiunea tot mai mare de a atrage şi a păstra clienţii într-o piaţă cu o competitivitate feroce.
• Faptul că trebuie să lucreze într-un mediu extrem de competitiv în care „agresivitatea, egoismul, ostilitatea, suspiciunea şi cinismul sunt larg răspândite”.
• Faptul că simt că pierd controlul asupra timpului lor – pentru că trebuie să fie la dispoziţia clienţilor, a termenelor limită etc.
• Lipsa de colegialitate în rândul partenerilor lor.
• Imaginea publică depreciată.
• Cel mai mult, însă, avocaţii au arătat că sunt nemulţumiţi de presiunea pe care timpul îndelungat alocat muncii o pune asupra vieţii lor personale. Stilul de viaţă pare să fie definit de expresia: „Trăieşte repede, mori tânăr!” (Live fast, die young!)

Ce e de făcut?

În aceste condiţii formarea profesională a avocaţilor trebuie suplinită şi de educaţia în plan emoţional. Instruirea continuă a avocaţilor trebuie să includă şi formarea de abilităţi de viaţă (aşa numitele „soft skills”) care să îi protejeze împotriva epuizării nervoase, să le educe rezistenţa psihică pe termen lung, să le îmbunătăţească deprinderile de comunicare şi relaţionare cu ceilalţi, să le fortifice stima de sine, să îi înveţe comunicarea non-violentă pentru a face faţă competiţiei nesănătoase din tagma lor etc. şi să-i ajute să facă faţă stresului prelungit şi emoţiilor negative cu care se confruntă datorită specificului profesiei.

“Predarea acestor competenţe emoţionale studenţilor la Drept, constituie o cale de a le amplifica profesionalismul”, afirmă John E. Montgomery, Profesor de Drept, fost decan al Facultăţii de Drept a Universităţii din Carolina de Sud.

„Călătoria” pentru avocaţi

O metodă care poate fi aplicată cu succes pentru combaterea diferitelor aspecte ale stresului profesional şi optimizarea performanţelor profesionale a avocaţilor este procedeul „Călătoria”, conceput de Brandon Bays, expertă în vindecarea minte-corp, speaker de renume mondial şi autoarea best-sellerului cu acelaşi nume.

Este vorba despre un cumul de tehnici simple, profunde şi eficiente prin care se conştientizează, se accesează şi se vindecă emoţiile negative reprimate de-a lungul timpului. Pornind de la premisa că stresul – chiar şi cel de care nu suntem conştienţi – se află la baza tulburărilor emoţionale şi a blocajelor şi limitărilor personale, tehnica este proiectată pentru a facilita accesul la evenimentul-sursă al stresului şi eliberarea de emoţiile negative stocate în psihicul şi fizicul nostru.

Metoda are o gamă largă de aplicaţii în cele mai diverse domenii – de la sănătate şi educaţie până la viaţa personală şi succesul profesional. Avocaţii pot beneficia la maxim de pe urma acestui procedeu întrucât el ajută la:

• Combaterea stresului, a fricii de a vorbi în public/tracului;
• Rezolvarea conflictelor şi dobândirea unei perspective sănătoase asupra competiţiei cu ceilalţi. În Anglia, utilizarea metodei în şcoli a dus la o reducere cu 97% a violenţei în rândul elevilor şi o creştere a ratei de promovare la 91-93%;
• Prevenirea şi eliminarea epuizării fizice şi psihice: în Olanda angajaţii guvernului au la dispoziţie această metodă pentru a preveni suprasolicitarea la locul de muncă şi a vindeca sindromul burn-out;
• Vindecarea ticurilor care s-au instalat după un şoc emoţional;
• Eliminarea anxietăţii, a atacurilor de panică şi depresiei – în ţările nordice tehnica este subvenţionată de unele companii de asigurare pentru mai multe tipuri de boli;
• Vindecarea stresului post-traumatic: în Africa de Sud „Călătoria” e folosită în serviciile de urgenţă ale spitalelor;
• Eliminarea dependenţei de tutun, alcool, droguri. În Australia practicienii „The Journey” au utilizat metoda pentru a ajuta copiii străzii să renunţe la droguri şi a se vindeca de numeroase abuzuri şi traume;
• Dezvoltarea capacităţii de gestionare sănătoasă a emoţiilor negative;
• Depăşirea blocajelor interioare şi a limitărilor care ne împiedică să fim noi înşine şi să trăim la maxim de potenţial.

„Călătoria” din nou în România

Între 4-6 octombrie 2013, Brandon Bays va susţine pentru a doua oară la Bucureşti Seminarul "Journey Intensive" – celebru în peste 45 de ţări pentru beneficiile multiple pe care le aduce participanţilor în toate domeniile vieţii. În cadrul Seminarului Brandon Bays va preda noţiuni teoretice şi aplicaţiile practice ale metodei, precum şi un set de abilităţi avansate în acest procedeu care generează, după cum spune un absolvent al Seminarului, „un nivel de schimbare preţios şi rar”.

Vino la Journey Intensive pentru a face din munca ta o plăcere, iar din viaţă o bucurie!

Informaţii suplimentare şi înscrieri pe www.thejourney-romania.ro.

Există seminarii – şi există “The Journey”. Toate celelalte par doar o pregătire de fond pentru “The Journey”, unde are loc adevărata transformare. (Tom F., arhitect, absolvent al Seminarului „Journey Intensive”)

"Calatoria" spre o viata prietenoasa

Din noiembrie 2011, de când am participat la Praga la primul Seminar Journey Intensive şi in tot anul 2012, cand am urmat cursurile incluse în programul lui Brandon Bays pentru a deveni practician acreditat al acestei metode, am tot scris despre “Calatoria”.

Fiind psihoterapeut am căutat să mă instruiesc în mai multe orientări terapeutice pentru a avea o paletă cât mai largă de metode cu care să raspund celor care îmi intra în cabinet.

Dar nici una din cele studiate până acum nu are eficienţa, simplitatea şi profunzimea “Calatoriei”.

Ceea ce îmi place foarte mult la această tehnica de vindecare este, am mai spus-o, accesul la ceea ce Brandon Bays numeşte “Sursa”. Dar, desigur, mai sunt şi alte atuuri ale metodei. Cel despre care vreau sa vorbesc azi este faptul că ajungi să realizezi că Viaţa îţi este cel mai bun prieten.

Da, dupa ce inveti metoda "Calatoria" - prin care te poti elibera literalmente de durerile trecutului si de limitarile si blocajele care te impiedica sa-ti traiesti la maxim prezentul si iti poti construi un viitor in care potentialul tau se exprima pe deplin – VIATA TI SE DEZVALUIE MULT, MULT MAI PRIETENOASA.

Cei care au citit cartea “Calatoria” ştiu că în aşa numitul episod al “Focului de tabără” poţi vorbi cu toţi cei care te-au rănit, spunându-le despre durerea pe care ţi-au pricinuit-o cu sau fără voia lor. Este o parte crucială a procesului, unde se reconfigurează părerea pe care o avem fiecare despre ce ni se întâmplă în viaţă şi ce ne fac ceilalţi. Această parte a metodei antrenează o empatie profundă, dincolo de credinţele noastre limitatoare şi ne ajută să avem acces la sufletul celuilalt, la acea parte delicată din noi unde rezidă cele mai frumoase sentimente ale noastre şi, când suntem loviţi, cele mai ascunde dureri.

Procedeul scoate durerea la suprafaţă pentru a o elimina definitiv şi facilitează – prin multiple mini-procese – IERTAREA. Este un minunat prilej de a face pace cu cei din jur, cu tine însuţi, cu Viaţa însăşi.

În felul acesta:
- Ceea ce altădată numeai suferinţă, acum realizezi că este o lecţie la al cărei mesaj ai acces prin procedeele incluse în metodă.
- Ceea ce altădată numeai duşmani devin prietenii cu care nu ai reusit până acum sa comunici clar.
- Ceea ce altădată numeai rea intenţie din partea altcuiva vezi ca nu era decat rana celuilalt transformată in arma pentru a-şi apăra sufletul de şi mai multă durere.

Brandon Bays, autoarea metodei care poate face toate acestea vine pentru prima dată in Romania intre 31 mai - 2 iunie 2013, la Rin Grand Hotel Bucuresti.
Te invităm alături de noi pentru a afla secretele metodei chiar de la cea care i-a dat viată si a o experimenta "pe pielea ta" sub indrumarea specializată a trainerilor!
Avem oaspeţi din intreaga Europă, atât ca participanţi, cât si ca indrumatori!

Inscrieri pe www.thejourney-romania.ro.

Ce am învăţat din călătoria spre "CĂLĂTORIA"

With thanks to: The law of attraction, Law of Attraction weight loss

Un eveniment mult asteptat: vezi pe www.thejourney-romania.com!

În vara anului 2011 o prietenă mi-a oferit cartea „Călătoria”, de Brandon Bays – povestea unei femei care şi-a ajutat propria vindecare de o tumoră abdominală lucrând asupra traumelor emoţionale din trecut. Ca urmare a strădaniilor ei de vindecare trupească, mentală şi emoţională, în şase săptămâni tumoarea ei, de mărimea unei mingi de baschet, s-a resorbit complet. Povestea ei este o mărturie vie a legăturii corp-minte-spirit şi un îndemn ca în demersurile noastre de vindecare să luăm în considerare toate dimensiunile fiinţei noastre.

Ulterior, Brandon Bays a reunit procedeele pe care le-a utilizat în acea perioadă din viaţa ei într-o metodă de vindecare pe care a intitulat-o „Călătoria” şi pe care o pune la dispoziţia tuturor la sfârşitul cărţii. Povestea ei şi a cazurilor descrise în carte, precum şi generozitatea cu care ea îşi oferă metoda tuturor, fără pretenţii excesive şi orgolioase de copy-right, a avut un puternic impact asupra mea. Atât de puternic încât în noiembrie 2011 am ajuns la Praga la un seminar intitulat „Journey Intensive”.

Am petrecut acolo trei zile extrem de vindecătoare din punct de vedere emoţional si spiritual. Prezentarea în sine, precum şi exerciţiile făcute în timpul seminarului, aveau loc pe un fond de acceptare totală a propriilor emoţii. Nimeni nu era judecat, criticat, nici o emoţie nu era respinsă, întrucât toate emoţiile au un mesaj pentru noi şi au nevoie, ca şi oamenii, de acceptare şi iubire. Aşa cum aveam să aflu, acceptarea şi iubirea dimensiunii emoţionale din noi constituie punctele cheie ale metodei – alături de iertare.

Am fost surprinsă să constat că mă simţeam ca un copil care abia învaţă să meargă, deşi până atunci considerasem că, de-a lungul a mai bine de 14 ani de dezvoltare personală şi de formare în psihoterapie, problemele mele personale erau „lucrate”. Adevărul pe care l-am descoperit acolo era că mai aveam ceva drum de parcurs până să ajung să mă accept total, aşa cum ne îndruma echipa lui Brandon Bays.

Pentru aceasta trebuia ca fiecare dintre noi să ne dăm voie, în sfârşit, să simţim tot ce simţeam, să fim cu adevărat noi înşine, dincolo de minciunile pe care ni le spunem sau ni le spun alţii despre noi, dincolo de judecăţile sau criticismul la adresa noastră sau a altora care ne face să ne dorim, ca tot românul, „să dăm bine”, chiar şi când, poate, nu suntem totdeauna bine.

Învăţasem mai demult că vindecarea începe cu acceptarea totală a trăirilor proprii. Dar am descoperit că învăţasem doar teoretic. Am aflat ca emoţiile personale, chiar şi cele pe care noi le etichetăm drept negative, sunt doar straturi care acoperă adevărată Lumină a esenţei noastre. Procesate adecvat, tocmai aceste emoţii ne pot duce spre ceea ce suntem cu adevărat, spre Realitate fiinţei noastre – adică spre ceea ce Bradon numeşte „Sursa”, creştinii numesc Spirit sau Suflet, indienii numesc Sinele Divin ş.a.m.d. (M-a fascinat dintotdeauna cum oameni din diferite tradiţii pun nume diferite aceloraşi realităţi şi nu am înţeles niciodată de ce se ceartă diferite religii din moment ce toate par să conveargă în punctele esenţiale).

Pe scurt, am cunoscut şi absorbit „în celulele mele”, cum spune Brandon Bays, o metodă bazată pe adevăr şi onestitate mentală şi emoţională. Am recunoscut că nu pot pleca în propria vindecare sufletească decât de acolo de unde mă aflu, recunoaşterea, cu sinceritate, a locului în care mă aflu fiind prima condiţie a vindecării durerilor din trecut sau prezent.

Brandon Bays pune, deci, accentul pe exprimarea emoţiilor şi pe evitarea ascunderii lor (reprimarea emoţiilor fiind patogenă). În munca ei, Brandon Bays porneşte de la cercetările dr. Candace Pert care a demonstrat că atunci când trăim un şoc emoţional şi ne închidem în noi înşine, neputând sau nedorind să spunem ce simţim în momentele de cumpănă din viaţa noastră, în corp apar modificări ale chimismului care blochează receptorii celulelor şi le izolează de restul celorlalte celule. Acest mecanism, repetat în timp – pentru că nu există manuale privind gestionarea emoţiilor – duce la boli emoţionale sau fizice.

De aceea, după acceptarea propriilor emoţii reprimate de-a lungul timpului, vindecarea continuă cu exprimarea a ceea ce nu am putut spune şi apoi cu iertarea. Accentul pus pe iertarea celor care ne-au greşit este mesajul principal, profund generos, al acestui proces de vindecare – şi de altfel, noi, ca şi creştini, ştim foarte bine asta. Doar că eu, personal, nu ştiam cum anume să fac acest proces de iertare – şi prin „Călătoria” am primit, ca să zic aşa, un set de paşi „how to”.

M-am întors cu inima plină: mă simteam mai deschisă, mai uşoară, mai spontană, mai liberă şi plină de recunoştinţă şi admiraţie în faţa acestui mesaj atât de generos şi bogat: dacă fiecare dintre noi şi-ar respecta trăirile interioare, dacă am învăţa să ne iubim si să ne iertăm pe noi şi pe ceilalţi, să spunem ce ne doare, am şti, poate, mai bine, să respectăm şi ce simte cel de lângă noi şi ne-am deschide cu adevărat spre Adevărul din noi, spre oamenii de lângă noi şi spre VIAŢĂ.

Dincolo de toate, Brandon Bays ne-a transmis un mesaj al păcii şi iubirii care începe în noi înşine - un mesaj profund uman.

Ce ne face fericiţi? - Surse psihologice de wellness

Când spui "psiholog" te gândeşti la o persoană care scoate pe cineva dintr-o stare negativă. Dar, aşa cum arătam în articolul Psihologia fericirii menirea psihologului este şi de a căuta ce îi face pe oameni fericiţi. În seara de 3 februarie pe care am petrecut-o în „La Bibliotheque” (citeşte aici despre ce e vorba) am cautat sursele fericirii, impreuna cu invitatele la eveniment.

Am împărţit sursele de wellbeing în două mari categorii: cele care ne conferă bunăstare pe termen scurt şi cele profunde, de care depinde fericirea pe termen lung şi împlinirea noastră ca oameni.

Stropii de fericire
Dacă e să ne gândim ce ne face să ne simţim bine în câteva momente, identificăm câteva surse la îndemâna oricui:
• Plăcerile vieţii – o prăjitură, o plimbare, un compliment, o şedinţă de masaj.
• Relaxarea – fiecare dintre noi ar trebui să cunoască şi să practice măcar o dată pe zi o tehnică de relaxare. Mai ales în mediul urban aceasta devine un „must have”, o deprindere de viaţă sine qua non – în caz contrar stresul şi bolile asociate lui ne pot acapara.
• Umorul – dacă vrei să afli mai multe despre efectele umorului, citeşte Umorul - doctorul invizibil şi convinge-te de aceste efecte la Pagina de umor!
• Frumuseţea – este o hrană pentru suflet, indiferent că admiri un chip frumos, te delectezi cu un peisaj sau cu o operă de artă, ori te laşi purtat de o muzică sublimă. Frumuseţea are darul să te readucă la speranţă, la încântare şi la propriul suflet.
• Jocurile – din când în când ai nevoie să redevii copil pentru a te împrospăta mental şi emoţional. Starea de joc păstrează mintea flexibilă şi amplifică emoţiile pozitive. Ieşi din tipare, te amuzi, greşeşti fără să te superi, îi cunoşti pe ceilalţi şi experimentezi lumea în mod plăcut, fără a o mai lua atât de în serios.
• Exercitii fizice – se ştie deja, când facem sport secretăm endorfine, celebrii hormoni ai fericirii. Starea de bine generată de mişcarea fizică diminuează anxietatea şi conferă încredere în sine.

Dar ce ne face fericiţi pe termen lung?

Din păcate, societatea actuală nu ne învaţă să căutăm mai adânc, ci ne deprinde să nemulţumim cu asemenea bucurii de moment, în timp ce laturile importante ale vieţii rămân neexplorate, iar întrebările ei esenţiale rămân adesea fără răspuns – iar căutarea a ceea ce ne face cu adevărat fericiţi este lăsată în grija fiecăruia dintre noi. Doar foarte recent psihologii s-au lansat în identificarea surselor de fericire durabilă. Iată ce-au aflat:

• Autocunoaşterea şi auto-actualizarea: adică a conştientiza care sunt valorile după care mă conduc şi a-mi trăi viaţa conform lor (deci nu după valori impuse de alţii), a-mi cunoaşte talentele şi preferinţele, a-mi transpune în faptă calităţile pentru a aduce o contribuţie şi astfel a-mi împlini „legenda personală” (dupa cum spune Coelho).
• Relaţia de iubire – în care esenţiale sunt trei „ingrediente”: intimitatea afectivă (iubesc şi mă simt iubit), pasiunea (atracţia erotică) şi angajamentul (ceea ce construim împreună – fie că e vorba de o căsnicie, a face un copil, a construi un vis, a elabora şi a demara un proiect etc. – pe scurt, ce direcţie dăm actiunilor cuplului).
• Prietenia – e o sursă de fericire pe termen lung, din motive lesne de înţeles.
• Angajamentul: profunzimea implicării în familie, muncă, dragoste şi hobby-uri.
• Altruismul: Dăruirea ne face să ne simţim bine pentru că ne conferă sentimentul unui scop, al unui rost.
• Sensul: folosirea calităţilor personale pentru a servi unui scop mai vast – ce semnificaţie dai vieţii tale şi modului în care trăieşti, pentru ce anume îţi dedici energiile, cu ce anume contribui la evoluţia vieţii.
• Recunoştinţa – faptul de a se gândi în fiecare zi, timp de câteva minute pentru ce anume eşti recunoscător Vieţii a scos oameni din depresie. Dar nu e nevoie să ajungi depresiv pentru a conştientiza cât de multe lucruri le primim fără efort, câte daruri primim de la Viaţă şi considerăm că ni se cuvin!
• Cine sunt eu – cunoaşterea de Sine în sensul spiritual al termenului este o sursă inepuizabilă de echilibru, pace şi fericire. Acum câteva zile unui coleg de-al meu i s-a născut un băieţel, aşa încât proaspătul tată s-a dus să-l înregistreze la starea civilă. Am realizat atunci (pentru a câta oară?) că aproape toţi trăim în lumea asta fără a şti cine suntem de fapt. Băieţelul nou născut exista şi înainte să i se dea numele de Alex. Dar după câteva zile de la naştere i se dă numele de Alex şi toată viaţa el va spune: „Eu sunt Alex”, dar el e mult mai mult decât o înşiruire de litere!
Aşa începe Căutarea de Sine…

Închei cu un vechi proverb chinez care sintetizeaza ceea ce tocmai am spus:
Dacă vrei fericire pentru o oră, trage un pui de somn.
Dacă fericire pentru o zi, du-te la pescuit.
Dacă vrei fericire pentru un an, moşteneşte o avere.
Dacă vrei fericire pentru o viaţă, ajută pe cineva.
Dacă vrei fericire pentru totdeauna, află cine eşti!

Exerciţiu de recunoştinţă

„A simţi recunoştinţă şi a nu o exprima este ca şi cum ai ambala un cadou şi nu l-ai oferi.” (William Arthur Ward)

Un bun prieten mi-a povestit despre câţiva cimpanzei crescuţi într-o rezervaţie naturală care au fost lăsaţi câteva zile fără hrană. Apoi, când au primit mult aşteptata hrană, surpriză! Prima lor reacţie nu a fost să se năpustească asupra mâncării, ci… mai întâi l-au îmbrăţişat pe cel care le-o aducea şi abia apoi s-au dus la vasul cu hrană.

Acest gest al unor fiinţe, pe care – cu superioritate (nejustificată) – le numim „primate” m-a făcut să mă întreb: De câte ori noi, oamenii, procedăm astfel? De câte ori spunem „Mulţumesc” înainte de a consuma ceea ce ne oferă cei de lângă noi, Viaţa, Dumnezeu?

Recunoştinţa este astăzi o „Cenuşăreasă” a atitudinilor noastre: parcă e mult mai lesne să ne plângem de lipsurile şi nemulţumirile noastre decât să deschidem ochii faţă de ceea ce primim de la Viaţă clipă de clipă. Într-o lume consumistă, în care dorinţele ne sunt exploatate şi amplificate de spoturi publicitare la tot pasul, uităm să fim recunoscători pentru ceea ce avem deja sau primim clipă de clipă.

Aşa că îţi propun un exerciţiu de recunoştinţă faţă de Viaţă, faţă de Dumnezeu, faţă de toţi cei care îţi sunt alături. Fă o listă cu toţi cei cărora ai avea de ce să le spui „Mulţumesc” şi notează în dreptul fiecăruia ce anume a adus în viaţa ta.

Desigur, nu puteam să te provoc la aceasta fără ca mai întâi să compun eu însămi propria listă, aşa că:
- Mulţumesc familiei mele (mamei, tatălui, fratelui şi surorii mele, soţului, cumnaţilor şi cumnatelor, finilor) pentru că îmi oferă un cadrul stabil şi afectuos din care îmi hrănesc mereu sufletul. Însemnaţi foarte mult pentru mine.
- Mulţumesc tuturor prietenilor mei pentru ajutorul şi susţinerea pe care mi-o acordă în momentele grele şi pentru că împărtăşesc cu mine momentele frumoase. Fără voi m-aş simţi teribil de singură.
- Mulţumesc colegilor şi colaboratorilor mei în viaţa profesională alături de care învăţ atât de multe. Lângă voi îmi doresc să fac lucrurile din ce în ce mai bine.
- Mulţumesc tuturor celor care de-a lungul timpului au jucat rolul de profesori ai mei, în diferite domenii. Voi îmi faceţi viaţa inteligibilă şi îmi stârniţi curiozitatea pentru ceea ce încă nu se ştie.

Acum, însă, daţi-mi voie ca, după ce am dat Cezarului ce-i al Cezarului, să dau şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu:

Îţi mulţumesc, Doamne, pentru dragostea Ta nevăzută ce trece dincolo de hotarele percepţiei şi înţelegerii mele. Când mă gândesc la Tine, lista motivelor de recunoştinţă tinde spre infinit. Îmi doresc ca ceea ce Tu ai sădit în mine să înflorească spre împlinire totală şi firul destinului meu să se îndrepte, viguros, acolo unde TU l-ai menit.

…În încheiere, vă propun să urmăm cu toţii exemplul cimpanzeilor despre care vorbeam la începutul articolului. Haideţi să îi îmbrăţişăm cu drag pe toţi cei care ne oferă ceva în aceste zile – de la o simplă urare până la un cadou sofisticat – înainte de a lua ceea ce ni se dă. Astfel, vom pune dragostea la locul ei.

Sărbători fericite tuturor!
Patricia Cihodaru

Cand amabilitatea devine boala (II)

„Dacă ne ignorăm propriile nevoi, cineva va plăti: ori noi, ori celălalt” - Thomas D’Ansembourg.

Cum stii ca ai depasit masura
Amabilitatea excesivă se manifestă prin comportamente specifice, care trebuie identificate şi înlocuite cu unele mai sănătoase:
• Falsul altruism: „nu m-am despărţit de el ca să nu-l rănesc” sau „nu i-am spus ce credeam cu adevărat, i-am zis că îi stă bine în rochia nouă.”
• Raţionalizări: „ştiam că opinia mea nu va conta oricum; şi de fapt, altcineva a spus-o chiar mai bine decât mine.”
• Supunere: „A fost mai uşor să fiu de acord/să accept ceea ce mi s-a oferit decât să protestez sau să cer altceva.”
• Supra- sau sub-responsabilizare: a face prea mult sau, din contră, a evita, a amâna etc.
• Auto-sabotare: „Când nu mă bătea era bun cu mine, aşa că nu l-am putut părăsi”.

Întrebări vindecătoare
Dacă te regăseşti în aceste comportamente sau ştii pe cineva care acţionează aşa, poţi folosi următoarele întrebări pentru a ieşi din impasul generat de incapacitatea de a vorbi în nume propriu:
• De ce e atât de important să nu răneşti pe altcineva încât să ajungi până la a fi nesincer?
• Atunci când ai spus adevărul despre tine, cineva a avut vreo reactie care te-a speriat sau ranit?
• Există evenimente în trecut care te-au făcut să crezi să opinia ta nu conteaza deloc?
• Ce crezi că se va întâmpla dacă protestezi?
• De ce ţi-e teamă să părăseşti o relaţie care nu mai merge?

Care e soluţia?
Evident, nu renunţa la amabilitate. Doar ai grijă ca ea să nu devină o sursă permanentă de reprimare şi frustrare pentru tine, o cale de a evita să te priveşti în faţă, aşa cum eşti, cu bune şi rele.

Ai acelaşi drept la existenţă ca toţi oamenii. De aceea, deschiderea şi sinceritatea manifestate în relaţiile tale, cu respect şi bunăvoinţă, constituie alternativa sănătoasă la amabilitatea opresivă.

Iată paşii către o comunicare sinceră cu ceilalţi, în care predomină afirmarea de sine în armonie cu nevoile celorlalţi, comportament care e numit în literatura de specialitate „asertivitate”:

1. Centreaza-te: Conştientizează ce simţi şi comportă-te în acord cu emoţia pe care o trăieşti – ea semnalizează că o nevoie a ta e sau nu îndeplinită. Simplul fapt că ţi-ai conştientizat o nevoie, chiar dacă ea nu e deocamdată satisfăcută, îţi aduce deja uşurare şi o surprinzătoare stare de bine. Conştientizarea permite ieşirea din confuzia care însoţeşte eventualele stări de rău. Cum poţi să te aştepţi ca alţii să-ţi împlinească spontan nevoile, ghicind cam ce ţi-ar plăcea, dacă nici măcar tu însuţi nu poţi numi ce vrei?
2. Comunică-te: Afirmă ceea ce tocmai ai aflat despre tine. Elimină tendinţa de a presupune cum te va eticheta sau judeca cealaltă persoană. Nu poţi şti cu adevărat ce va spune ea decât după ce îţi spui păsul. În felul acesta îi dai celuilalt dreptul de a fi el însuşi, iar tu îţi antrenezi curajul de fi aşa cum eşti.
3. Cere: Îndrăzneşte! Cel mai adesea nu spunem ce vrem din teama că vom fi respinşi. Dar, indiferent care e răspunsul celuilalt, măcar îţi faci datoria faţă de tine – cel puţin ceri, exprimi ce e în sufletul tău. Aceasta îţi dă încredere în tine şi un sentiment de forţă interioară.
4. Rămâi deschis la ce are de spus celălalt: Nu e nici un bai dacă te refuză sau nu e de acord cu tine. Recunoaşte-i dreptul la propria opinie şi mergi mai departe.

Happy end-ul Anei
Ana a spus prima dată NU la vârsta de 45 de ani. Spre surpriza şi bucuria ei, nu s-a dărâmat lumea şi nimeni nu a urât-o. Celălalt a spus: „OK, cum vrei tu…”. Iar ea s-a simţit dintr-odată mai bine, mai puternică, mai în acord cu ea însăşi. S-a simţit mai vie.

La capătul procesului de vindecare interioară, Ana s-a regăsit pe sine. Este mai calmă, mai surâzătoare, iar fiinţa ei emană acum pace. A învăţat că are dreptul să existe şi să înflorească în ciuda adversităţilor şi că e loc pe Pământ pentru toată lumea – deci şi pentru ea.

Închei cu cuvintele aceluiaşi simpatic pacifist, Thomas D’Ansembourg: „Cred că nu va fi pace în lume atâta vreme cât fiecare dintre noi nu se va îngriji de pacea sa interioară, aşa cum un grădinar are grijă de florile lui – în fiecare zi. Să începem, prin a cultiva pacea în interiorul fiinţei noastre. Ea se va răspândi mai apoi printr-un efect de iradiere: Pacea este contagioasă!”

UMORUL - Doctorul invizibil

Azi - despre umor, una dintre temele mele favorite. De data asta, nu doar "for fun", ci si "for healing".

Umorul este adesea un “doctor invizibil”, un adevărat jogging interior. La nivel biologic, râsul are efecte pozitive asupra presiunii sangvine, în facilitarea digestiei, în eliberarea endorfinelor (inamici naturali ai durerii şi anxietăţii) la nivelul creierului etc. De asemenea, el determină masarea plăcută a organelor interne, fortificarea sistemului imunitar, echilibrarea sistemului endocrin şi creşterea longevităţii.

Un caz care a atras atenţia medicilor din lumea întreagă este cel al lui Norman Cousins, fost editor al Saturday Review. El a fost internat în spital în anul 1964 cu o boală extrem de rară, mutilantă: colegeneza. Fiind diagnosticat incurabil şi externat fără a i se mai da vreo speranţă, Cousins şi-a asumat propriul procesul de vindecare. Fiind la curent cu cercetările în domeniul medical, aflase despre efectul profund dăunător al emoţiilor negative asupra corpului, astfel încât a considerat că şi reciproca poate fi adevărată. A împrumutat un aparat de proiecţie şi şi-a prescris singur un „tratament”, constând din filme ale fraţilor Marx şi secvenţe gen “Camera ascunsă”. A studiat toate aspectele bolii sale împreună cu medicul său şi a învăţat ce ar trebui să se petreacă în corpul lui pentru a se simţi din nou bine.

Într-o carte devenită best-seller în America, “Anatomy of al illness: as perceived by the patient” el relatează: “Am făcut descoperirea fericită că zece minute de râs adevărat, răsunător, îmi ofereau cel puţin două ore de somn fără dureri.” Deşi boala sa era o maladie a celulelor progresiv debilitantă, fatală, sensul de evoluţie al bolii a fost schimbat prin acest sui generis “regim” şi, în timp, Cousins s-a restabilit aproape complet. După ce mărturia victoriei sale a apărut în New England Journal of Medicine, a primit mai mult de trei mii de scrisori de apreciere de la medici din toată lumea. Treizeci şi patru de şcoli de medicină au inclus articolul său în materialele de studiu şi în 1978 Norman Cousins a ajuns la Facultatea de Medicină de la UCLA.

Cazul său vorbeşte de la sine despre puterea imensă de vindecare pe care râsul o are, în special atunci când este folosit conştient în scopul vindecării unor boli. Condiţiile necesare pentru reuşita “tratamentului” par a fi simple: să râdem cât mai des, cât mai plenar şi să fim cât mai conştienţi de fenomenele care apar în întreg organismul. Puţine exerciţii fizice au efecte benefice pe atât de multe planuri ale fiinţei cum are râsul sănătos, din toată inima, timp de minim jumătate de oră pe zi.


Si, acum, sa aplicam practic. Cateva pastile de umor (sa radeti cu spor!):

Scurt istoric al medicinei
Pacientul: Mă doare urechea.
2000 î.Hr.: Ţine, ia plantele astea!
1000 d.Hr.: Doar păgânii iau plante. Roagă-te!
1850 d.Hr.: Rugăciunea înseamnă superstiţie. Bea poţiunea asta.
1940 d.Hr.: Poţiunea aceea e apă de ploaie, ia pilulele astea!
1985 d.Hr.: Pilulele sunt ineficiente, ia antibiotice!
2000 d.Hr.: Antibioticele sunt artificiale. Ţine, ia plantele astea!

Pacea interioară
Cred că mi-am găsit pacea interioară. Terapeutul meu mi-a spus că una dintre căile de a atinge liniştea sufletească este să termin lucrurile pe care le-am început. Azi am terminat 2 pungi de chipsuri, o plăcintă cu mere, un litru de suc de portocale şi o cutie de ciocolăţele. Deja mă simt mai bine.


Ciocolata e sănătoasă
Ciocolata conţine cacao, care se face din boabele de cacao, iar „boabe” înseamnă ceva vegetal.
Apoi mai are zahăr.
Acesta se face din trestie, care e o plantă.
Mai conţine lapte, care aduce calciu în organism.
Deci, ciocolata este o hrană sănătoasă.

Psihologia fericirii 1

Despre Psihologie ca stiinta a fericirii

M-am confruntat deseori in cabinetul de psihoterapie cu prejudecata ca a merge la psiholog echivaleaza cu a fi bolnav, nebun, "dus cu capul". Inca o data, vreau sa explic misiunea psihologiei, surprinsa atat de frumos de Vasile Pavelcu (un reputat psiholog roman, al carui nume e legat mai ales de spatiul meu natal - Iasiul) prin cuvintele:

"Psihologia este o lumina indispensabila intelegerii, apropierii si ascensiunii umane."

Aceste cuvinte au devenit crezul meu profesional.

Si se pare ca nu doar al meu...

Iata ce-am aflat cautand...

În cea mai mare parte a istoriei sale, psihologia a fost preocupata de ceea ce afecteaza mintea umana în sens negativ: anxietatea, depresia, nevrozele etc. scopul practicienilor fiind sa aduca pacientii de la o stare negativa la una neutra, normala. Dar cred ca acum i se cere mai mult…

În 1998 – în prima sa zi ca Presedinte al Asociatiei Psihologice Americane (APA) – Martin Seligman, psiholog la Universitatea din Pensylvania, a convocat cativa psihologi pentru a propune un nou scop al psihologiei ca stiinta. „Am realizat ca profesia mea era doar pe jumatate dezvoltata. Nu e suficient sa anulam conditiile debilitante si sa ajungem la zero. Trebuie sa ne întrebam „Care sunt conditiile ce faciliteaza înflorirea fiintei umane?””

Asadar, Seligman si-a mobilizat colegii sa afle ce-i face pe oameni sa se simta împliniti, utili si cu adevarat fericiti. „Sanatatea mentala”, spune el, „trebuie sa fie mai mult decat absenta bolii mentale. Trebuie sa fie ceva asemenea unui fitness viu, vibrant al mintii si spiritului uman.”

Voi continua maine sa va spun ce am aflat mai departe.

Sa fiti fericiti!

Patricia Cihodaru

3 iunie 2010