Se afișează postările cu eticheta atitudine. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta atitudine. Afișați toate postările

vineri, 23 iunie 2017

Inteligența emoțională și spirituală – atuuri sine qua non ale succesului


            De ceva vreme lumea noastră – a românilor, dar nu numai – arată ca un ocean zbuciumat în care vremea (și vremurile) se schimbă rapid, cu o imprevizibilitate nemaiîntâlnită până acum în istorie. Reperele de viață, altădată relativ stabile, se zguduie din temelii și se reconfigurează de la zi la zi, de la lună la lună sau de la an la an.
            În această mare furtunoasă sufletele noastre își caută noi abilități, noi refugii și …subterfugii (sic!) pentru a se adapta și a folosi zbuciumul vremurilor pentru creștere și evoluție.
            Experiența mea de viață și cea din practica psihoterapiei mi-au arătat că un rol tot mai important în această căutare sufletească îl au:
  • Inteligența emoțională, pe care aș defini-o foarte pe scurt, arta de a ști ce să faci când ai emoții negative și de a le cultiva pe cele pozitive, pentru a trăi sănătos, prosocial și constructiv și
  • Inteligența spirituală: Modul în care te raportezi la Acel Ceva mai mare ca tine, la Inteligența Superioară, la Viață, la Dumnezeu. Ea se exprimă în gradul de realizare a Sinelui Superior, de trăire a vieții de la acest nivel și în aspirația de a contribui creator la bunăstarea celorlalți, ca părți ale Întregului, ale Conștiinței Unice.
            De câțiva ani organizez și promovez evenimente în care se face educație emoțională, printre care un loc important îl ocupă evenimentele marca Journey, de Brandon Bays, în care se predă o metodă de vindecare de emoțiile negative reprimate. Cel mai adesea, neștiind ce să facem cu emoțiile negative – pentru că nu am învățat nicăieri – vom tinde fie să pretindem că totul e bine, că nu simțim nimic, fie să proiectăm durerea emoțională sau furia sau tristețea asupra altcuiva, învinovățindu-i pe ei de cum trăim noi, fie să ne refugiem în dependențe.
           Metoda ”Călătoria” permite accesarea acestor emoții reprimate și vindecarea de ele printr-un blând proces de exprimare a lor și iertare, facilitând astfel vindecarea emoțională și constituind un bun adjuvant în afecțiunile fizice generate de stres sau șocuri emoționale.                     Concepută acum mai bine de 20 de ani, metoda s-a rafinat în timp și a devenit mai mult decât un instrument de vindecare emoțională, fiind folosită și ca mesaj de pace între țări/culturi/religiii diferite. Un mesaj generos, despre umanitatea noastră împărtășită, pentru că toți oamenii trăiesc aceleași tipuri de emoții.
            Un alt model salutar și generos pe care l-am indrăgit și care răspunde cerințelor de creștere a inteligenței spirituale, cu efect pozitiv asupra tuturor domeniilor de viață, este sistemul Diamond Cutter (Șlefuitorul de Diamante), elaborat de Geshe Michael Roach, de inspirație tibetană, dar extrem de aplicabil în lumea occidentală a afacerilor.
            Sistemul este prezent și în România de câțiva ani. Am participat recent la unul dintre evenimentele organizate de echipa Diamond Cutter din România și văd în perspectiva oferita de ei o adevărată igienă atitudinală de care toți românii au nevoie la ora actuală. 



            Desigur, sistemul în sine are detaliile lui, dar principiile de bază sunt foarte simple:
1. Alege să faci în viață ceea ce funcționează întotdeauna, evită să faci ceea ce funcționează doar uneori;
2. Pentru a atrage succes și împlinire într-unul sau mai multe domenii din viața tot ce ai de făcut este ”să plantezi semințe” pentru acestea. Cum? Pur și simplu oferind altor oameni acel tip de împlinire și succes, susținându-i să atingă și ei ceea ce vrei tu să obții. Nu oferi servicii dacă vrei să atragi bani – oferă bani, cât îți permiți, prețuiește inclusiv financiar munca altora, nu fura etc. etc.
3. Meditează asupra semințelor pozitive pe care le-ai semănat prin faptele tale bune. Motivul e simplu: în viața noastră se amplifica aspectele pe care ne focalizăm cel mai mult. În cea mai mare parte a timpului mintea se invarte in jurul îngrijorărilor noastre, a lucrurilor pe care le criticăm la noi și/sau ceilalți, pe nemulțumiri etc. - și hrănim astfel negativitatea din viața noastră. Când începem să practicăm frumos-numita ”Meditație a cafelei” (în care în fiecare seară alocăm timp pentru a conștientiza binele pe care l-am dăruit lumii în acea zi), viața prinde brusc altă culoare, mult mai frumoasă – din interior spre exterior.

Echipa Diamond Cutter România organizează în această toamnă un mult așteptat eveniment cu fondatorul sistemului Diamond Cutter, Geshe Michael Roach: Seminarul ”Antrenament mental pentru succesul în afaceri și în viață”, care va avea loc între 24-25 septembrie, în București.


Fie să ”plantăm” cu toții o Românie prosperă material și spiritual!

miercuri, 22 decembrie 2010

Exerciţiu de recunoştinţă

„A simţi recunoştinţă şi a nu o exprima este ca şi cum ai ambala un cadou şi nu l-ai oferi.” (William Arthur Ward)

Un bun prieten mi-a povestit despre câţiva cimpanzei crescuţi într-o rezervaţie naturală care au fost lăsaţi câteva zile fără hrană. Apoi, când au primit mult aşteptata hrană, surpriză! Prima lor reacţie nu a fost să se năpustească asupra mâncării, ci… mai întâi l-au îmbrăţişat pe cel care le-o aducea şi abia apoi s-au dus la vasul cu hrană.

Acest gest al unor fiinţe, pe care – cu superioritate (nejustificată) – le numim „primate” m-a făcut să mă întreb: De câte ori noi, oamenii, procedăm astfel? De câte ori spunem „Mulţumesc” înainte de a consuma ceea ce ne oferă cei de lângă noi, Viaţa, Dumnezeu?

Recunoştinţa este astăzi o „Cenuşăreasă” a atitudinilor noastre: parcă e mult mai lesne să ne plângem de lipsurile şi nemulţumirile noastre decât să deschidem ochii faţă de ceea ce primim de la Viaţă clipă de clipă. Într-o lume consumistă, în care dorinţele ne sunt exploatate şi amplificate de spoturi publicitare la tot pasul, uităm să fim recunoscători pentru ceea ce avem deja sau primim clipă de clipă.

Aşa că îţi propun un exerciţiu de recunoştinţă faţă de Viaţă, faţă de Dumnezeu, faţă de toţi cei care îţi sunt alături. Fă o listă cu toţi cei cărora ai avea de ce să le spui „Mulţumesc” şi notează în dreptul fiecăruia ce anume a adus în viaţa ta.

Desigur, nu puteam să te provoc la aceasta fără ca mai întâi să compun eu însămi propria listă, aşa că:
- Mulţumesc familiei mele (mamei, tatălui, fratelui şi surorii mele, soţului, cumnaţilor şi cumnatelor, finilor) pentru că îmi oferă un cadrul stabil şi afectuos din care îmi hrănesc mereu sufletul. Însemnaţi foarte mult pentru mine.
- Mulţumesc tuturor prietenilor mei pentru ajutorul şi susţinerea pe care mi-o acordă în momentele grele şi pentru că împărtăşesc cu mine momentele frumoase. Fără voi m-aş simţi teribil de singură.
- Mulţumesc colegilor şi colaboratorilor mei în viaţa profesională alături de care învăţ atât de multe. Lângă voi îmi doresc să fac lucrurile din ce în ce mai bine.
- Mulţumesc tuturor celor care de-a lungul timpului au jucat rolul de profesori ai mei, în diferite domenii. Voi îmi faceţi viaţa inteligibilă şi îmi stârniţi curiozitatea pentru ceea ce încă nu se ştie.

Acum, însă, daţi-mi voie ca, după ce am dat Cezarului ce-i al Cezarului, să dau şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu:

Îţi mulţumesc, Doamne, pentru dragostea Ta nevăzută ce trece dincolo de hotarele percepţiei şi înţelegerii mele. Când mă gândesc la Tine, lista motivelor de recunoştinţă tinde spre infinit. Îmi doresc ca ceea ce Tu ai sădit în mine să înflorească spre împlinire totală şi firul destinului meu să se îndrepte, viguros, acolo unde TU l-ai menit.

…În încheiere, vă propun să urmăm cu toţii exemplul cimpanzeilor despre care vorbeam la începutul articolului. Haideţi să îi îmbrăţişăm cu drag pe toţi cei care ne oferă ceva în aceste zile – de la o simplă urare până la un cadou sofisticat – înainte de a lua ceea ce ni se dă. Astfel, vom pune dragostea la locul ei.

Sărbători fericite tuturor!
Patricia Cihodaru

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Secretul lipsa din "The Secret"

Voinţa lui Dumnezeu nu este un itinerariu, ci o atitudine.(Andrew Dhuse)

Pelicula „Secretul - Legea atracţiei” a avut un succes răsunător în întreaga lume. Ea propune un sistem la prima vedere infailibil de a obţine tot ce vrem în viaţă. Lipseşte însă un mic secret esenţial pe care îl trecem mult prea uşor cu vederea si care ne-ar usura multora vietile daca am invata sa il integram in atitudinea noastra fata de viata.

Filmul vorbeşte despre puterea pe care o avem fiecare de a ne construi viaţa pe care ne-o dorim folosind puterea minţii conştiente şi subconştiente şi tehnicile de vizualizare creatoare. „Universul este catalogul tău de produse”, spun realizatorii. Totul vine către tine în virtutea imaginilor din mintea ta, în funcţie de ceea ce gândeşti şi simţi.

Procesele din mintea ta atrag ceea ce ţi se întâmplă. Aşa că alege ce vrei să apară în viaţa ta, cere şi trăieşte anticipat, cu toată fiinţa, bucuria de a fi primit ceea ce ţi-ai dorit. E ca în povestea lui Alladin care lua lampa fermecată, o ştergea de praf şi din ea apărea un duh care-i spunea: "Dorinţa ta e poruncă pentru mine."

Aplicând această metaforă la viaţa ta, procesul s-ar desfăşura astfel: tu eşti Alladin şi ceri ceea ce-ţi doreşti. Universul este marele duh pe care tradiţiile spirituale l-au numit în diverse feluri: înger păzitor, Sinele superior etc. Toate tradiţiile spun că există ceva mai presus de eul limitat. Duhul spune: "Dorinţa ta e lege pentru mine" si dorinta se implineste mai devreme sau mai tarziu.

Simplu, nu? Zis şi făcut! Ce lipseşte însă din această ecuaţie este acordul dintre voinţa omului şi Voinţa lui Dumnezeu. Uneori ne putem dori ceva ce ne-ar face rău. Eul nostru limitat, generat de măşti sociale şi mecanisme de apărare, poate alege ceva ce dăunează sufletului, evoluţiei şi creşterii sale. Mintea ne poate păcăli cu dorinţele ei, care pot chiar să nu ne aparţină, ci să fie pur şi simplu sădite în noi de cei care au contribuit la dezvoltarea noastră, de normele sociale sau de cei alaturi de care traim.

Voi exemplifica ceea ce vreau să spun printr-o scenă dintr-un alt film - „Autostrada 60”: Omul care putea îndeplini orice dorinţă merge pe bicicletă pe o stradă. Trecând pe lângă o maşină, chiar înainte să ajungă la ea, şoferul acesteia, un tânăr bine îmbrăcat, deschide brusc portiera şi omul se izbeşte de ea, rupând-o. Un camion trece pe lângă ei şi distruge telefonul mobil al tânărului. Acesta, în culmea supărării, începe să strige la aşa-zisul vinovat, încheindu-şi tirada furioasă astfel: „O, Doamne, aş vrea ca nimic din toate astea să nu se fi întâmplat!”

Aruncându-i o privire plină de tâlc, Omul care îndeplinea toate dorinţele îl întreabă: „Eşti sigur că asta îţi doreşti?” „O, da, sigur că da!”, urlă tânărul, tot mai furios. Zis şi făcut. Scena următoare îl arată pe Om mergând cu bicicleta şi depăşind cu graţie maşina tânărului care deschide portiera, iese din maşină vorbind la telefon şi este lovit mortal de camion. Concluzia Omului care îndeplinea toate dorinţele: „Uneori, oamenii chiar nu ştiu ce să-şi dorească!”

Lumea dorinţelor e înşelătoare. Mai ales într-o lume atât de consumistă cum e cea în care trăim, atunci când ţi-ai îndeplinit o dorinţă, răsar alte zece, astfel încât cu greu îţi mai poţi găsi liniştea minţii. Singurul far călăuzitor pe care îl putem folosi în ceaţa lor este acest simplu si smerit "Faca-se voia Domnului!".

Iisus a procedat astfel chiar şi când era viaţa Lui în joc. A făcut-o cu atâta simplitate, iubire, dăruire şi smerenie, încât atitudinea Lui – cu o semnificaţie profundă pentru viitorul spiritual al umanităţii – a trecut neobservată pentru cei mai mulţi dintre oameni. De fapt, în acel moment El a manifestat atitudinea ideală a omului în viaţă: „Facă-se voia Ta, Tată, şi nu a mea”.


VA URMA (pentru ca vreau sa va povestesc si o experienta personala legata de acest subiect)