Secretul lipsa din "The Secret"

Voinţa lui Dumnezeu nu este un itinerariu, ci o atitudine.(Andrew Dhuse)

Pelicula „Secretul - Legea atracţiei” a avut un succes răsunător în întreaga lume. Ea propune un sistem la prima vedere infailibil de a obţine tot ce vrem în viaţă. Lipseşte însă un mic secret esenţial pe care îl trecem mult prea uşor cu vederea si care ne-ar usura multora vietile daca am invata sa il integram in atitudinea noastra fata de viata.

Filmul vorbeşte despre puterea pe care o avem fiecare de a ne construi viaţa pe care ne-o dorim folosind puterea minţii conştiente şi subconştiente şi tehnicile de vizualizare creatoare. „Universul este catalogul tău de produse”, spun realizatorii. Totul vine către tine în virtutea imaginilor din mintea ta, în funcţie de ceea ce gândeşti şi simţi.

Procesele din mintea ta atrag ceea ce ţi se întâmplă. Aşa că alege ce vrei să apară în viaţa ta, cere şi trăieşte anticipat, cu toată fiinţa, bucuria de a fi primit ceea ce ţi-ai dorit. E ca în povestea lui Alladin care lua lampa fermecată, o ştergea de praf şi din ea apărea un duh care-i spunea: "Dorinţa ta e poruncă pentru mine."

Aplicând această metaforă la viaţa ta, procesul s-ar desfăşura astfel: tu eşti Alladin şi ceri ceea ce-ţi doreşti. Universul este marele duh pe care tradiţiile spirituale l-au numit în diverse feluri: înger păzitor, Sinele superior etc. Toate tradiţiile spun că există ceva mai presus de eul limitat. Duhul spune: "Dorinţa ta e lege pentru mine" si dorinta se implineste mai devreme sau mai tarziu.

Simplu, nu? Zis şi făcut! Ce lipseşte însă din această ecuaţie este acordul dintre voinţa omului şi Voinţa lui Dumnezeu. Uneori ne putem dori ceva ce ne-ar face rău. Eul nostru limitat, generat de măşti sociale şi mecanisme de apărare, poate alege ceva ce dăunează sufletului, evoluţiei şi creşterii sale. Mintea ne poate păcăli cu dorinţele ei, care pot chiar să nu ne aparţină, ci să fie pur şi simplu sădite în noi de cei care au contribuit la dezvoltarea noastră, de normele sociale sau de cei alaturi de care traim.

Voi exemplifica ceea ce vreau să spun printr-o scenă dintr-un alt film - „Autostrada 60”: Omul care putea îndeplini orice dorinţă merge pe bicicletă pe o stradă. Trecând pe lângă o maşină, chiar înainte să ajungă la ea, şoferul acesteia, un tânăr bine îmbrăcat, deschide brusc portiera şi omul se izbeşte de ea, rupând-o. Un camion trece pe lângă ei şi distruge telefonul mobil al tânărului. Acesta, în culmea supărării, începe să strige la aşa-zisul vinovat, încheindu-şi tirada furioasă astfel: „O, Doamne, aş vrea ca nimic din toate astea să nu se fi întâmplat!”

Aruncându-i o privire plină de tâlc, Omul care îndeplinea toate dorinţele îl întreabă: „Eşti sigur că asta îţi doreşti?” „O, da, sigur că da!”, urlă tânărul, tot mai furios. Zis şi făcut. Scena următoare îl arată pe Om mergând cu bicicleta şi depăşind cu graţie maşina tânărului care deschide portiera, iese din maşină vorbind la telefon şi este lovit mortal de camion. Concluzia Omului care îndeplinea toate dorinţele: „Uneori, oamenii chiar nu ştiu ce să-şi dorească!”

Lumea dorinţelor e înşelătoare. Mai ales într-o lume atât de consumistă cum e cea în care trăim, atunci când ţi-ai îndeplinit o dorinţă, răsar alte zece, astfel încât cu greu îţi mai poţi găsi liniştea minţii. Singurul far călăuzitor pe care îl putem folosi în ceaţa lor este acest simplu si smerit "Faca-se voia Domnului!".

Iisus a procedat astfel chiar şi când era viaţa Lui în joc. A făcut-o cu atâta simplitate, iubire, dăruire şi smerenie, încât atitudinea Lui – cu o semnificaţie profundă pentru viitorul spiritual al umanităţii – a trecut neobservată pentru cei mai mulţi dintre oameni. De fapt, în acel moment El a manifestat atitudinea ideală a omului în viaţă: „Facă-se voia Ta, Tată, şi nu a mea”.


VA URMA (pentru ca vreau sa va povestesc si o experienta personala legata de acest subiect)