Cum să-ţi educi copilul în funcţie de temperament

Temperamentul este ceea ce observăm prima dată la un copil, “firea” lui, după cum se spune în popor. Există patru tipuri temperamentale pe care le poţi observa la copii. Iată cum trebuie să-i abordezi pentru a-i ajuta să-şi scoată la iveală potenţialul şi să şi-l valorifice la maxim.

COPILUL SANGVINIC – Micul actor
Are nevoie de "cei patru A": atentie, aprobare, afectiune, acceptare. E curios, îndrăzneţ, entuziast, inventiv. Îi place să se distreze şi-i va antrena şi pe ceilalţi în aventurile sale pline de culoare şi amuzament. Este foarte creativ şi are nevoie permanent de un public – el se simte mereu pe scenă. E sufletul petrecerilor şi va atrage întotdeauna atenţia de care are nevoie. Defectele lui: detestă detaliile, rutina şi activităţile monotone. Adesea devine prea vorbăreţ şi îi poate obosi pe cei din jur cu cererile sale de atenţie. E uşor de distras şi uituc. Nu luaţi de bune tot ce vă spune: adesea îşi înfloreşte povestirile, pentru a le face mai atractive. Trece uşor de la o stare la alta.

Cum să te porţi cu el
Viaţa alături de acest copil e plină de farmec, culoare şi, mai ales sunet – pentru că are mereu ceva de povestit, de întrebat. Va trebui însă supravegheat să îşi respecte promisiunile şi să termine ce a început. Pentru că vorbeşte mult, are nevoie să conştientizeze efectele pe care le au spusele lui asupra celorlalţi, aşa că pune-l să observe şi să-şi controleze impulsul de a pălăvrăgi. Lasă-i spaţiu pentru a se distra – e vital pentru el, dar învaţă-l că uneori va avea nevoie şi de aspectul „serios” al vieţii. Educă-i empatia şi atenţia faţă de nevoile celorlalţi pentru că adesea e atât de preocupat de spectacolul pe care îl dă în faţa lumii încât devine egocentric. Arată-i că, asemenea lui, şi alţi copii au nevoie de atenţie şi că va trebui să împartă „spectatorii” şi cu ceilalţi.

COPILUL MELANCOLIC – Micul geniu
Este un copil sensibil, profund, cu o viaţă interioară bogată. Este înclinat spre artă şi are talent pentru diferitele forme ale acesteia. De obicei evită preocupările triviale, fiind puţin „elitist”. Are nevoie de spaţiu personal, siguranţă şi stabilitate. Se va izola de fraţii mai zgomotoşi sau dezordonaţi şi va cere sprijin părinţilor. Este de obicei mai tăcut, dar acesta e un indiciu de profunzime interioară în cazul lui. Are nevoie de sensibilitate, empatie, linişte şi, mai ales, ORDINE. E foarte organizat şi curat. Dezvoltă ataşamente profunde, de lungă durată. Este compasiv şi sufletist.

Cum să te porţi cu el
Acest copil îţi va arăta latura profundă a vieţii. Îl poţi ajuta enorm dacă îi faci viaţa previzibilă: explică-i de fiecare dată unde mergeţi, ce o să faceţi, cât o să rămâneţi acolo şi îl vei vedea că e mult mai relaxat. Poate fi foarte confuz dacă nu ştie ce urmează în orarul lui, aşa că va fi nevoie să i-l prezinţi. Va trebui să îl înveţi să tolereze imperfecţiunea, pentru că el pretinde ca totul să fie aranjat „la dungă”, iar oamenii să fie corecţi după toate standardele. Aceasta îl poate duce la criticism. Ca urmare, ceilalţi îl vor respinge, întrucât cui îi place să aibă alături un tiran? Aşa că va trebui să înveţe să ierte şi să iubească oamenii cu tot cu neajunsurile lor. Pentru aceasta învaţă-l să diferenţieze între persoană şi comportament: persoana se acceptă necondiţionat, defectul se corectează.

COPILUL COLERIC – Micul şef
Micul şef are excelente abilităţi organizatorice fără de care lumea ar fi în haos. El pare să ştie aceasta încă de la naştere şi pândeşte încă din leagăn momentul când va prelua puterea de la părinţi. Pentru el problema nu e dacă va fi în frunte, ci când. Are nevoie să i se aprecieze realizările şi să aibă unde să-şi manifeste calităţile de lider. Doreşte întotdeauna să aibă controlul asupra a ceva – de la camera proprie până la animalele de casă sau locul lui în bancă sau în clasamentul de la şcoală. Vrea să fie el cel care stabileşte regulile. Pretinde ca toţi, (atenţie, inclusiv adulţii!), să îi fie recunoscători pentru că el îi conduce şi le arată cum ar trebui să stea lucrurile. Are o voinţă puternică, e orientat spre succes şi testează limitele tuturor – e într-o permanentă expansiune a teritoriului propriu.

Cum să te porţi cu el
Încurajează-l să observe ierarhiile din societate şi să îşi stabilească reguli pentru activităţile proprii, dar nu şi pentru adulţii din jur cărora vrea adesea să le stabilească programul. E nevoie de multă fermitate şi seriozitate în a-i stabili limitele, pentru că el tinde să le neglijeze, vrând cu orice preţ să se impună. Adesea va reuşi aceasta, pentru are gustul lucrului bine făcut. Nu e prea receptiv la nevoile celor din jur, aşa că va trebui educat să observe reacţiile celorlalţi la acţiunile sale şi să înceteze să le mai facă pe cele care produc suferinţă. Ajută-l să-şi dezvolte compasiunea – altfel va ajunge în vârful ierarhiei sociale, dar va fi singur. Cultivă-i generozitatea – învaţă-l să dea celor care au mai puţin ca el. În acest fel te asiguri că puterea spre care aspiră cel mic e echilibrată de deschiderea inimii.

COPILUL FLEGMATIC – Micul ascultător
Personalitate liniştită, care ia viaţa aşa cum e, acest copil e o binecuvântare pentru cei din jur. Este o prezenţă plăcută, drăgălaşă şi reconfortantă, genul care îi ascultă pe toţi. Atenţie, însă, nu ştie să îşi exprime nevoile! Urăşte conflictele şi tânjeşte după armonie şi tăcere. Nu-i place să ia iniţiative, să-şi asume responsabilităţi sau să se confrunte cu cineva. Fiind atât de liniştit, va fi uşor să treacă neobservat şi poate creşte cu sentimentul că nimănui nu-i pasă de el. Renunţă prea uşor la ceea ce are de făcut, de parcă ar fi mereu în aşteptarea unui motiv pentru a NU face ceva. În schimb, dacă se încăpăţânează într-o atitudine, poate dovedi o voinţă de fier.

Cum să te porţi cu el
Laudă-i felul delicat de a se purta cu ceilalţi şi grija pentru cei aflaţi la nevoie. Ajută-l să se mobilizeze, pentru că altfel poate rămâne toată viaţa într-o condiţie inferioară celei pe care o merită, doar pentru că nu trece la acţiune. Învaţă-l să-şi asume responsabilităţi, încredinţându-i sarcini de dificultate crescândă încă de la vârste mici. Nu-i stârni încăpăţânarea. Mai bine susţine-l să-şi găsească singur motivele pentru care e bine să înceapă sau să continue o activitate. Ajută-l să înţeleagă beneficiile activităţii, pentru că riscă să devină leneş şi nemotivat, aşteptând ca alţii să facă totul în locul lui.