Cum să te protejezi de stresul profesional în profesia de avocat prin metoda „Călătoria”

O profesie cu grad mare de stres

Aproape cu un secol în urmă scriitorul rus Maxim Gorky spunea: „Când munca este o plăcere, viaţa e o bucurie! Când munca e o datorie, viaţa e sclavie!” David Margolick, în lucrarea More Lawyers Are Less Happy at their Work, a Survey Finds, afirmă: „Dacă Gorky avea dreptate, atunci pentru cei mai mulţi avocaţi viaţa e sclavie – insatisfacţia profesională în rândul avocaţilor este larg răspândită, profundă şi crescândă.”

Un studiu asupra avocaţilor din California realizat de RAND Institute for Civil Justice a constatat că doar jumătate dintre cei intervievaţi au spus că dacă ar trebui să o ia de la început ar opta pentru aceeaşi profesie. Într-un alt studiu din Carolina de Nord aproape 50% au afirmat că speră să renunţe la practica dreptului înainte de sfârşitul carierei lor, iar peste 40% au spus că nu şi-ar încuraja copiii sau alte persoane să practice Dreptul.

Cauzele stresului

Următorul pas al oamenilor de ştiinţă a constat în a identifica sursele insatisfacţiei profesionale în rândul avocaţilor. Rezultatele au arătat că respondenţii erau nemulţumiţi de:

• Comercializarea profesiei de avocat – faptul că practica Dreptului devine tot mai puţin o profesie şi tot mai mult o afacere.
• Presiunea tot mai mare de a atrage şi a păstra clienţii într-o piaţă cu o competitivitate feroce.
• Faptul că trebuie să lucreze într-un mediu extrem de competitiv în care „agresivitatea, egoismul, ostilitatea, suspiciunea şi cinismul sunt larg răspândite”.
• Faptul că simt că pierd controlul asupra timpului lor – pentru că trebuie să fie la dispoziţia clienţilor, a termenelor limită etc.
• Lipsa de colegialitate în rândul partenerilor lor.
• Imaginea publică depreciată.
• Cel mai mult, însă, avocaţii au arătat că sunt nemulţumiţi de presiunea pe care timpul îndelungat alocat muncii o pune asupra vieţii lor personale. Stilul de viaţă pare să fie definit de expresia: „Trăieşte repede, mori tânăr!” (Live fast, die young!)

Ce e de făcut?

În aceste condiţii formarea profesională a avocaţilor trebuie suplinită şi de educaţia în plan emoţional. Instruirea continuă a avocaţilor trebuie să includă şi formarea de abilităţi de viaţă (aşa numitele „soft skills”) care să îi protejeze împotriva epuizării nervoase, să le educe rezistenţa psihică pe termen lung, să le îmbunătăţească deprinderile de comunicare şi relaţionare cu ceilalţi, să le fortifice stima de sine, să îi înveţe comunicarea non-violentă pentru a face faţă competiţiei nesănătoase din tagma lor etc. şi să-i ajute să facă faţă stresului prelungit şi emoţiilor negative cu care se confruntă datorită specificului profesiei.

“Predarea acestor competenţe emoţionale studenţilor la Drept, constituie o cale de a le amplifica profesionalismul”, afirmă John E. Montgomery, Profesor de Drept, fost decan al Facultăţii de Drept a Universităţii din Carolina de Sud.

„Călătoria” pentru avocaţi

O metodă care poate fi aplicată cu succes pentru combaterea diferitelor aspecte ale stresului profesional şi optimizarea performanţelor profesionale a avocaţilor este procedeul „Călătoria”, conceput de Brandon Bays, expertă în vindecarea minte-corp, speaker de renume mondial şi autoarea best-sellerului cu acelaşi nume.

Este vorba despre un cumul de tehnici simple, profunde şi eficiente prin care se conştientizează, se accesează şi se vindecă emoţiile negative reprimate de-a lungul timpului. Pornind de la premisa că stresul – chiar şi cel de care nu suntem conştienţi – se află la baza tulburărilor emoţionale şi a blocajelor şi limitărilor personale, tehnica este proiectată pentru a facilita accesul la evenimentul-sursă al stresului şi eliberarea de emoţiile negative stocate în psihicul şi fizicul nostru.

Metoda are o gamă largă de aplicaţii în cele mai diverse domenii – de la sănătate şi educaţie până la viaţa personală şi succesul profesional. Avocaţii pot beneficia la maxim de pe urma acestui procedeu întrucât el ajută la:

• Combaterea stresului, a fricii de a vorbi în public/tracului;
• Rezolvarea conflictelor şi dobândirea unei perspective sănătoase asupra competiţiei cu ceilalţi. În Anglia, utilizarea metodei în şcoli a dus la o reducere cu 97% a violenţei în rândul elevilor şi o creştere a ratei de promovare la 91-93%;
• Prevenirea şi eliminarea epuizării fizice şi psihice: în Olanda angajaţii guvernului au la dispoziţie această metodă pentru a preveni suprasolicitarea la locul de muncă şi a vindeca sindromul burn-out;
• Vindecarea ticurilor care s-au instalat după un şoc emoţional;
• Eliminarea anxietăţii, a atacurilor de panică şi depresiei – în ţările nordice tehnica este subvenţionată de unele companii de asigurare pentru mai multe tipuri de boli;
• Vindecarea stresului post-traumatic: în Africa de Sud „Călătoria” e folosită în serviciile de urgenţă ale spitalelor;
• Eliminarea dependenţei de tutun, alcool, droguri. În Australia practicienii „The Journey” au utilizat metoda pentru a ajuta copiii străzii să renunţe la droguri şi a se vindeca de numeroase abuzuri şi traume;
• Dezvoltarea capacităţii de gestionare sănătoasă a emoţiilor negative;
• Depăşirea blocajelor interioare şi a limitărilor care ne împiedică să fim noi înşine şi să trăim la maxim de potenţial.

„Călătoria” din nou în România

Între 4-6 octombrie 2013, Brandon Bays va susţine pentru a doua oară la Bucureşti Seminarul "Journey Intensive" – celebru în peste 45 de ţări pentru beneficiile multiple pe care le aduce participanţilor în toate domeniile vieţii. În cadrul Seminarului Brandon Bays va preda noţiuni teoretice şi aplicaţiile practice ale metodei, precum şi un set de abilităţi avansate în acest procedeu care generează, după cum spune un absolvent al Seminarului, „un nivel de schimbare preţios şi rar”.

Vino la Journey Intensive pentru a face din munca ta o plăcere, iar din viaţă o bucurie!

Informaţii suplimentare şi înscrieri pe www.thejourney-romania.ro.

Există seminarii – şi există “The Journey”. Toate celelalte par doar o pregătire de fond pentru “The Journey”, unde are loc adevărata transformare. (Tom F., arhitect, absolvent al Seminarului „Journey Intensive”)

Alchimia esecului in psihoterapie

Darul ulciorului spart
Povestea spune ca o femeie batrana din China avea doua vase mari, pe care le atarna de cele doua capete ale unui bat si le cara pe dupã gât, aducand in fiecare zi apa de la un izvor. Unul din vase era crapat, pe când celalalt era perfect. La sfarsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasã, vasul crãpat ajungea plin doar pe jumatate.

Timp de doi ani, asta se petrecu zilnic: femeia aducea doar un vas si jumatate de apã. Bineînteles, vasul bun era mândru de realizãrile sale. Dar bietului vas crapat îi era atat de rusine cu imperfectiunea sa si se simtea atat de rau ca nu putea face decât jumatate din munca pentru care fusese menit!

Dupa 2 ani de asa zisa nereusita, dupa cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii langa izvor: "Ma simt atât de rusinat pentru ca aceastã crapatura face ca apa sa se scurga pe tot drumul pana acasa!"

Batrana zâmbit: "Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insa pe cealalta nu?" "Asta pentru ca am stiut defectul tau si am plantat flori pe partea ta de poteca si in fiecare zi cand ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Dacã tu nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care împrospateazã casa."

O minunata lectie de autoacceptare. Care adesea ne lipseste. Pentru ca traim intr-o societate bazata pe competitie, care promoveaza un ideal de om „perfect” daruit de viata doar cu succese. Nerealist, desigur.

Teama de esec
Realist vorbind, toti ne confruntam uneori cu nereuşite. De aceea, credinta ca a fi bun si a avea valoare ca om inseamna a nu gresi niciodata este una profund irationala si nerealista. Ea ne expune la o atitudine nesanatoasa fata de viata si mai ales fata de noi insine: ne simtim in culmea fericirii cand avem un succes si cadem in depresie la esecuri.

Ne urâm ceea ce numim defecte si ne laudam cu ceea ce consideram a fi calitatile noastre. Din acest punct de vedere parem a ne fi blocat la nivel mintal si emotional undeva prin clasele primare, cand ceilalti copii radeau de noi daca dadeam un raspuns gresit la lectie. Ne comportam ca si cum colectivul clasei a IV-a ar fi inca cu ochii pe noi, vanandu-ne neajunsurile.

Rezultatul? Traim intr-o tensiune interioara crescuta, ajungem sa ne ascundem sentimentele – pe care le privim ca pe niste slabiciuni – si, in incercarea acerba de a arata ca suntem ireprosabili, uitam adesea de propriile nevoi. Devenim pretentiosi si cu ceilalti si le cerem sa se comporte dupa aceleasi „standarde de perfectiune” pe care le urmam si noi. Nu ne dam voie sa avem initiative din teama sa nu gresim si astfel nu ne dam voie sa inaintam in viata.

Ce spune psihoterapia?
Atitudinea sanatoasa pe care o cultiva psihoterapia cu privire la esecurile noastre este sa ne acceptam si sa ne iubim asa cum suntem – cu bune si rele, cu lumini si umbre, cu calitati si defecte. Dincolo de toate cuplurile de polaritati ne regasim pe noi insine – o scanteie de viata, o scanteie de Dumnezeu, avand valoare intrinseca prin insusi faptul ca existam.

Psihoterapia ne deschide mintea si inima pentru a scoate la lumina aurul din plumbul greutatilor noastre. Ea ne ajuta sa ne iertam pe noi insine, sa iertam pe cei din jur si sa ne eliberam de autoinvinovatire. Astfel, devenim mai deschisi si mai ingaduitori nu numai cu noi insine, dar si cu ceilalti.

Fiecare esec prin care trecem in viata poarta in mainile sale un dar pentru noi. Are ceva sa ne invete. Prea adesea insa, ne blocam in durere sau revolta, refuzand cadoul. Pentru ca pur si simplu nu-l vedem. Sau pentru ca ne agatam de trecut: „Era mai bine inainte”. Sau pentru ca ne suparam pe viata, pe noi insine, pe ceilalti uitand ca supararea e o sabie cu doua taisuri: credem ca ii ranim pe altii, dar ne facem rau noua in primul rand.

Esecurile ne ajuta sa vedem cine ne e cu adevarat prieten, ne forteaza sa invatam ceva, ne aduc mai aproape de noi insine, ne fac mai smeriti, mai blanzi si mai intelepti. Ne aduc in viata oameni la care nu am fi ajuns daca nu am fi avut acel esec si ne invata sa cerem ajutorul.

Natura-profesor
Putem invata de la natura – ea nu se imbolnaveste cand ceva nu-i resuseste, nu dispera si nu renunta, ci cauta alta cale. Ea stie foarte bine ca nu exista esec, exista doar feed back. Daca nu am reusit in ceva inseamna ca mai am de invatat ceva, mai am de cautat ceva, ca trebuie sa-mi accesez resursele interioare, creativitatea si sa gasesc un nou raspuns.

Copilul mic care invata sa mearga cade de multe ori, dar se ridica voios si merge mai departe. Ce s-ar petrece daca el ar ramane sa planga si sa se cufunde in durere spunandu-si ca are un esec, nu e bun de nimic si viata nu are rost – doar pentru că a căzut?

Psihoterapia ne invata cum sa acceptam viata in totalitate. Ea lucreaza cu CEEA CE ESTE, AICI si ACUM. Ne invata sa avem curaj, smerenie si … să ne amintim in fiecare zi sa mirosim florile de pe partea noastra a drumului!