Se afișează postările cu eticheta depresie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta depresie. Afișați toate postările

duminică, 31 martie 2019

Dimensiuni spirituale în procesul vindecării: Puterea Iertării


Am tradus aici un articol scris de un supraviețuitor al cancerului, Greg Anderson, care a fondat ulterior Cancer Recovery Foundation, despre cum drumul spre vindecare a trecut în cazul lui prin iertare.
Sursa (unde găsiți și alte resurse pentru suport psihologic în cazurile de cancer): http://www.healingcancer.info/ebook/greg-anderson

Povestea lui Greg Anderson (în cuvintele sale)
"Legea iertării este un maestru aspru. Ne forțează să ne examinăm motivele. Ne cere să privim adânc în interior. Opera iertării ne cere să renunțăm la nevoia de a avea mereu dreptate. Aceasta este o cerință uriașă.
Legea iertării poate fi înțeleasă greșit. Ea nu ne cere să ne trădăm credințele profunde sau să ne abatem de la principiile noastre. Nu trebuie să ne compromitem integritatea refuzând să luptăm pentru ceea ce considerăm a fi adevărat. Legea iertării nu presupune ca noi să ne trăim viețile încercând să-i mulțumim pe alții, cu riscul de a ne trăda pe noi înșine. Cu toate acestea, legea iertării ne cere să devenim acut conștienți de cât de des ne implicăm în conflicte verbal și emoționale care au mai puțin de-a face cu principii superioare și integritatea personală și mai mult cu percepția noastră că avem dreptate.
Legea iertării ne cere să ajungem la o realizare importantă: în acest tip de probleme, nu spiritul meu cere să aibă dreptate, ci fragilul meu ego.
Realizați că această lege și cerințele ei sunt la fel de reale ca și căsătoriile ori tranzacțiile de afaceri. Iertarea este și pentru cei de la locul de muncă, pentru părinți, pentru tineri și bătrâni, pentru albi și negri. Iertarea se aplică la orice, tuturor, întotdeauna. Acesta este înțelesul afirmației că viața trăită în abundență este o aventură a iertării.
Nimic nu contaminează bunăstarea noastră în viață mai mult decât resentimentul, remușcarea și învinovățirea. Aceste stări ale minții și inimii ne blochează bunăstarea mai mult decât orice altă dinamică posibilă.
Dacă practica zilnică a Legii Iertării este singura cale de ieșire cum arată această lege în acțiune? Știu asta din experiența mea personală vie. Realizez că punctul de cotitură în boala mea l-a constituit opera de iertare. Slăbit, numai piele și os, zăcând în pat acasă, cu dureri permanente, eram pe o rapidă pantă descendentă după toate măsurătorile fizice. Doctorii, familia și propria minte – cu toții credeau că urma să mor de cancer.
Totuși ceva continua să mă împingă înainte. Am început să telefonez la organizațiile din întreaga țară, căutând alți oameni care trecuseră prin experiențe similare și supraviețuiseră. Voiam să aflu despre experiențele lor. Auzeam iar și iar despre iertare. ”Trebuie să ierți”, mi-a zis o femeie din Boise, Idaho. Un bărbat din Tennessee mi-a zis direct. ”Iertarea face diferența”. Prima mea reacție a fost: ”Probabil nu am multe chestii de iertat. Iertarea nu e o problemă.”
Dar greșeam. Iertarea era o problemă pentru mine. Puneam pe primul loc atitudinea critică. De ce când analizam o situație selectam mai întâi ce era greșit? Făceam asta constant. Oamenii era ținta mea favorită. Îi studiam rapid pe fiecare și le căutam activ călcâiul lui Achile. ”Ce nu e în regulă cu el?”, mă gândeam. Totul – într-un efort de a-I minimaliza, pentru a mă ridica pe mine în propriii ochi. O gândire distorsionată, lipsită de toleranță și compasiune.
Cel mai rău exemplu era comportamentul meu la muncă. Când a fost adus un nou controlor și a trebuit brusc să cer aprobarea acestui intrus pentru toate bugetele de cheltuieli ale departamentului nostru, am perceput întreaga situație ca o amenințare pentru poziția mea. Deci, fără să iau o decizie conștientă, am început să atac. Am devenit critic față de planurile controlorului. Am încercat să-I subminez munca. Am început să-l critic personal.
Criticismul meu a dus la condamnare. M-am ipostaziat în judecător și jurați. Dacă aș fi fost într-o poziție superioară, aș fi avut dreptate. De fapt, întotdeauna trebuia să am dreptate. De aceea, noul controlor greșea, prin definiție. L-am condamnat și am mers mai departe, ca să arăt asta și celorlalți. Uitându-mă în urmă, realizez că au trecut doar 3 luni între sosirea noului controlor și diagnosticul meu de cancer. Cred că a existat o legătură între comportamentul meu toxic și debutul bolii mele.
Ce nu am anticipat a fost un contra-atac. Noul controlor a ripostat, evidențiindu-mi eșecurile de a institui controale financiare mai eficiente. Avea abilități egale cu ale mele de a găsi punctele slabe ale celorlalți. Iar bătălia dintre noi a devenit o problemă a companiei care a început să îi tragă pe toți în jos.
Sunt trist și îngheț când îmi amintesc cum s-a atins o culme a acestei lupte. Eram într-o întâlnire cu trei șefi de departamente și CEO. Adversarul meu, controlorul, împărțise tuturor o actualizare a bugetelor. Încercând să par degajat, am luat copia documentului care îmi revenise mie și am aruncat-o peste masă, proclamând: ”Aceste cifre sunt o gramădă de rahat”. Raportul a lovit ceașca de cafea a CEO-ului, al cărei conținut i s-a vărsat în poală. Acesta a sărit de pe scaun, s-a uitat urât la mine, m-a arătat cu degetul și mi-a zis: ”Ieși naibii afară!”. M-am întors în birou, apoi m-am îndreptat spre mașină. Începeam să realizez cât de absolut ridicol fusese comportamentul meu.
Acest gen de comportamente consumă cantități immense de energie emoțională. Ele generează un spirit negativist, contrar, care este toxic pentru noi și ceilalți. Investisem întreaga mea stimă de sine în a avea întodeauna dreptate. Cred că era o chestiune de percepție. Eram atât de preocupat de ce gândeau alții despre mine încât nu luasem niciodată în considerare că aș fi putut greși. Aveam nevoie ca toată lumea să știe că am dreptate și să recunoască asta.
Dar povestea ia o întorsătură și mai bizară. În 30 de zile de la diagnosticul meu de cancer de plămâni și adversarul meu controlor a fost diagnosticat cu cancer. Acum, autoritățile medicale îmi spun că probabil el purta acel cancer de mulți ani și doar atunci i-a fost descoperit, ca și în cazul meu. Dar intuiția îmi spunea că bătălia noastră toxică a contribuit la debutul ambelor boli.
Am făcut o operație prin care mi-a fost extirpat un plămân. Dar pentru controlorul meu răzbunător operația era imposibilă. Boala se răspândise deja. Pe măsură ce săptămânile treceau, starea amândurora se înrăutățea progresiv.  
Patru luni mai târziu o a doua operație a confirmat că de la plâmâni cancerul se răspândise în sistemul limfatic. În ziua următoare chirurgul a făcut o afirmație care s-a gravat în mintea mea fără a o putea șterge. ”Greg”, a zis el, ”Tigrul a scăpat din cușcă. Cancerul tău a revenit cu putere. Îți mai dau cam 30 de zile de trait.”
Acela a fost momentul în care am început căutarea bunăstării interioare. Zăcând în pat, acasă, continuam să mă deteriorez fizic. Dar am dat acele telefoane în căutarea supraviețuitorilor și tot auzeam: ”Iartă!”.
Într-o dimineață m-am trezit și am realizat că aveam de făcut o monumentală operă de iertare. Am fost ferm convins că asta trebuie să fac. În pat am început solitara muncă de iertare. Cred că exact acesta a fost punctul de cotitură în însănătoșirea mea.
Legea iertării poartă cu ea ideea de proces. Adică, sunt acțiuni și decizii conștiente care fac parte din fenomenul iertării. Există un mare număr de moduri legitime de a proceda, dar fiecare dintre ele împărtășesc ideea de a ne ajuta să eliberăm resentimentele, să exprimăm sentimentele negative și să dăm drumul greșelilor trecutului, atât reale, cât și imaginare. După ce prindem ideea procesului, trebuie doar să o aplicăm cu perseverență și sinceritate pentru ca ea să genereze rezultate imediate.  
Esența variatelor procese este destul de simplă: conștientizați cine este persoana față de care simțiți ostilitate, exprimați și eliberați activ acea ostilitate și imaginați-vă lucruri bune întâmplându-se acelei persoane.
În intimitatea dormitorului meu, am scris pe o foaie de hârtie:
NUMELE
MĂ ELIBEREZ DE…
AFIRM

Cu acel semn pus deasupra patului am început să fac o listă cu oamenii din viața mea. Am început cu soția. Am închis ochii, m-am relaxat și am creat o imagine clară a ei în mintea mea. Apoi m-am imaginat spunându-i din inimă: ”Te iert. Te iert total, complet pentru orice rău pe care am perceput că mi l-ai făcut – și pentru tot ce ai lăsat nefăcut.” M-am oprit, dându-mi timp pentru a-mi aminti și a elibera momentele concrete de viață. Nu am insistat mult pe detaliile specifice. Doar mi le-am amintit și le-am eliberat, recunoscând că eu, și nu soția mea, eram cel care nu dădeam drumul.  
Încheiam lucrul cu fiecare persoană imaginându-mi că i se întâmplă ceva bun. Știam că soția mea dorea și avea nevoie să primească o re-asigurare continuă a iubirii mele pentru ea. Mi-am imaginat-o cum primește asta. Știam că un alt prieten își dorea o mașină sport nouă. Mi l-am imaginat conducând fericit pe o autostradă un Porsche nou, roșu. Ideea este că o parte din procesul pe care l-am folosit a constat în a vedea în mod activ ceva bun întâmplându-i-se persoanei pe care o iertam.
Aceasta nu a fost întotdeauna o experiență lină. A devenit fascinant pentru mine să îmi conștientizez propria rezistență. Era relativ ușor să exprim iertarea și chiar să o simt. Mult mai provocator a fost să dau drumul realmente acelor răni, dar faptul că repetam acea eliberare de 3-4 ori mă ajuta să fac transformarea emoțională și spiritual necesare. De multe ori spuneam: ”Doamne Dumnezeule, ia tu asta. Eu nu mai pot să o duc”.
Al treilea element al procesului a constituit adevăratul test pentru mine. Era dificil să vizualizez lucruri bune pentru mulți dintre oamenii pe care voiam și aveam nevoie să-i iert. Dar eram sincer dedicat acestui proces. Nu aveam nici o așteptare de vindecare. Realizam asta.  
Am descoperit că eram intens furios pe tatăl meu. El nu își exprimase niciodată iubirea. De fapt, abordarea lui față de creșterea copiilor era să mă dărâme emoțional și niciodată, nici măcar o dată, să mă încurajeze. Găseam că este dificil să mă eliberez de percepția că el a greșit. Și am descoperit că era aproape imposibil să-mi imaginez, cu sinceritate, că i se întâmplă ceva bun. Am petrecut aproape două zile doar lucrând să-mi iert tatăl. Greu.
Lucrul pentru a-mi ierta tatăl m-a învățat o lecție importantă. Acțiunile lui se datorau propriilor lui răni. Nu aveau nimic de-a face cu mine. Incapacitatea de a-și exprima iubirea era o reflexie directă a modului în care și el fusese crescut. Mi-am schimbat perspectiva de la a-l învinovăți pentru tot ce lipsea la înțelegerea că era posibil ca și eu să fi contribuit la situație. Eram rebel. Nu ascultam. Eram sarcastic. Poate singurul mod de a ajunge la mine era prin a mă minimaliza.
Am parcurs întreaga listă. Numește persoana; iartă și eliberează; afirmă-i. De multe ori mă întorceam la anumite nume, mai ales la acelea legat de care care amintirile generau sentimente de tensiune. Și ofeream iertare cu sinceritate adâncă. Acest insight s-a extins și la alte relații. Pe măsură ce iertam și eliberam, uneori tot nu acceptam modul în care o persoană gestionase o situație anume. Dar, după ce încheiam procesul de iertare, puteam în general să înțeleg situația mai bine și începeam să îmi văd propria contribuție la ea.
Uneori iertarea necesită muncă dincolo de chemarea datoriei. Acesta era cazul cu controlorul. Petrecusem 4 ore iertând și eliberând și încercând să-mi imaginez lucruri minunate întâmplându-i-se. În cea de-a patra zi de lucru asupra iertării, pe la prânz, am ieșit din dormitor pentru prânz. Atunci am realizat că munca mea cu el avea nevoie de o nuanță mai personală. Trebuia să-l vizitez și să-mi cer scuze.
Aceasta nu era ușor. Am sunat la birou și am aflat că era acasă și nu se simțea bine. Am sunat acasă și a răspuns soția lui. Vocea ei a emanat supriză și șoc că vorbea cu mine; cunoaștea pe deplin bătălia dintre soțul ei și mine. I-am spus: ”Vreau să vin în vizită în această după amiază. Când ar fi un moment potrivit?” Mi-a spus că trebuie să întrebe. ”Aștept”, i-am zis. Am stabilit o oră.
Când ați simțit ultima data că inima vă bate ca și cum ar vrea să vă sară din piept? Emoțiile mele erau la cer. Pe drumul către casa lui am vrut să mă întorc. Pe scurta distanță dintre bordură și ușa din fața casei lui am făcut cei mai dificili pași din viața mea. Tot timpul, inima mi-era în gât. Dar am continuat. Simțeam că viața îmi atârnă de acest efort sincer de iertare.
Ce spui cuiva pe care l-ai considerat înainte adversar? Cum comunici că ți-ai schimbat sentimentele? Ce cuvinte sunt vreodată potrivite pentru a te împăca după un prăpăd emoțional pe care l-ai cauzat? Am fost întâmpinat și dus în dormitor, unde adversarul meu stătea în capul oaselor, sprijinit pe pernele din pat. Și cu inima bătând, cu adrenalina crescută, cu vocea tremurând, abia am reușit să îngaim câteva cuvinte:
"Am venit să-ți spun că-mi pare rău." Am făcut o pauză lungă ca să mă adun. Cu vocea încă spartă, am continuat: "Regret profund rănile pe care ți le-am cauzat.” Încă o pauză. Îmi amintesc că mâna și brațul drept îmi tremurau, scăpate de sub control. Am încercat să le opresc cu mâna stângă. În șoaptă, am încheiat: ”Vreau să știi că îți doresc doar tot ce e mai bun.”
Acele cuvinte au fost imperfecte, sunt sigur. Ele au fost rostite cu o voce îmbibată de frică. Dar au venit din inimă, sincere în fiecare detaliu. Trebuie să fi fost foarte eficiente. Pentru că adversarul meu s-a străduit să se ridice în fund, și-a rotit picioarele peste marginea patului și m-a chemat să vin să stau lângă el.
”Greg", a zis el, "eu sunt cel care trebuie să-și ceară iertare. Sunt destul de în vârstă ca să-ți fiu tată. Totuși te-am tratat ca pe un fiu procris. Te rog iartă-mă.” Soția lui plângea. A îngenunchiat pe podea și toți trei ne-am îmbrățișat. Am plâns cu toții. În cele din urmă, bătrânul meu adversar a găsit puterea să rostească o rugăciune: ”Doamne Dumnezeule, iartă-ne pe toți”.
Ne-am luat la revedere și am plecat. Când am pornit mașina pe drumul spre casă, a inspirat adânc și am spus cu glas tare: ”Phew!” O greutate se ridicase de pe mine. Simțeam asta, eram parte din noua stare: norii care mă chinuiseră începuseră să plece. Ziua părea mai luminoasă. Era din cauza soarelui sau din cauza catharsisului care tocmai avusese loc?
Postura mi s-a schimbat. Am trecut de la a sta cocoșat la a sta drept în scaun. Îmi țineam capul mai drept. Tensiunea din umeri s-a diminuat dramatic. Mi-au dispărut ridurile de pe frunte. M-am relaxat. Durerea trecuse. Mâna care tremura se oprise. Un zâmbet îmi inunda fața.
”Sunt liber!”, am șoptit. ”Sunt liber!”, am repetat, de data aceasta mai tare. Într-un crescendo am exclamat ”Sunt liber! Sunt liber! Sunt liber!” Apoi am strigat: ”Sunt liber!” Lacrimi mi se rostogoleau în torente pe obraji. Mi s-a încețoșat vederea. Am tras repede pe dreapta pe o strada laterală, am parcat mașina și am plâns, fără control, mult, mult timp. Îmi amintesc ochii unui băiat care a venit la fereastră. Mă întreb de cât timp se uita la mine. ”Hei, domnule,”, a spus el, ”ai nevoie de ajutor?” ”Nu, nu. Sunt bine.” Și m-am îndreptat spre casă.
DĂ DRUMUL. ELIBEREAZĂ. Privesc în urmă la acea săptămână de muncă sinceră de iertare și realizez că acesta a fost absolut punctul de cotitură în vindecarea mea fizică. Din acel moment am început să recâștig în greutate, să gestionez mai bine durerea și să am în minte gânduri pozitive despre viitor.
Cred că există o legătură între lucrul spiritual profund și însănătoșirea mea fizică? Absolut. Cred că practica Legii Iertării ne schimbă la nivel chimic. Și în acest proces corpul este eliberat să funcționeze la potențialul optim de bunăstare. Știu că prietenii mei doctori și savanți nu se simt confortabil când le împărtășesc aceste credințe. Dar se pare că suntem de acord cu toții asupra unui lucru: calitatea vieții crește când practicăm cu sinceritate Legea Iertării. Și acesta poate fi un determinant important în accesarea potențialului de auto-vindecare al corpului.
Viața poate fi într-adevăr trăită ca o aventură a iertării. Iartă. Eliberează-te.”

Găsiți seminariile mele viitoare aici: http://metodacalatoria.ro/events/ 

duminică, 19 februarie 2017

”Cu inima ușoară”: Workshop introductiv în metoda ”Călătoria” la Iași

În 4 martie voi merge din nou în dulcele târg al Ieșilor, pentru a prezenta ieșenilor cu metoda mea preferată de vindecare emoțională – ”Călătoria”, de Brandon Bays. 
Pentru o primenire emoțională la început de primăvară… Si ca să începem primăvara ”cu inima ușoară”!

Întreabă-te dacă:
Ai obosit să mai cauți soluții pentru tristețea sau anxietatea de care nu te poți elibera?
Evenimente dureroase din trecut nu te mai lasă să te bucuri de prezent?
Oricâte eforturi ai făcut în relațiile tale totul pare că eșuează?
Te simți singur, izolat de ceilalți sau blocat în exprimarea potențialului tău?

Pentru a te ajuta să răspunzi sănătos la situații de genul acesta (și alte situații care implică emoții negative de care nu știi cum să scapi) am creat workshop-ul ”Cu inima ușoară” în care lucrăm – cu instrumente specifice metodei ”Călătoria” – supărările & frustrările care nu mai încetează, durerile emoționale pe care le-am ascuns în suflet, pierderile din viața noastră cu care nu ne putem împăca, blocajele de care nu ne putem debarasa sau pur și simplu stresul zilnic care ne seacă viața.

Metoda ”Călătoria” de Brandon Bays include o serie de instrumente de vindecare emoțională bazate pe conștientizarea și exprimarea emoțiilor negative pe care le-am reprimat de-a lungul timpului, pe iertare și pe construirea unei perspective asupra vieții percepute de la nivelul sufletului.

Oferă-i un Mărțișor sufletului tău, înscriindu-te aici.

Primăvara este revenire la viață și prospețimea izvorâtă din încăperile tăcute ale sufletului.

În cadrul workshop-ului ”Cu inima ușoară” vom face o curățenie de primăvară în plan emoțional și vom permite astfel razelor bucuriei de viață să străpungă orice strat de durere emoțională care le-a blocat până acum și să strălucească din plin în inima fiecăruia dintre noi!

Când: 4 martie 2017, între orele 10.30 – 16.30.

Unde: Locația se va anunța celor înscriși.

Cine: Workshop-ul va fi susținut de Patricia Cihodaru, speaker Journey și practician acreditat al metodei ”Călătoria”.

Investiția ta: 100 lei

Atenție! Plata se face NUMAI prin transfer bancar până pe data de 1 martie 2017, inclusiv, pe baza facturii pro forma pe care o veți primi prin email, după ce vă înscrieți.
Nu se acceptă plăți la fața locului.

Lasă primăvara să vină și în sufletul tău!
Înscrieri aici


luni, 22 februarie 2016

Cele 10 lecții de viață ale lui Rumi




Îmi plac creațiile lui Rumi, poetul cu suflet atât de frumos, mereu îndrăgostit de Dumnezeu. 
Iar azi am găsit aceste lecții de viață care poartă semnătura lui, care m-au impresionat și pe care vreau să vi le împărtășesc. 
Ele sunt adevărate surse de sănătate emoțională și echilibru interior, fiind scrise/rostite de la un nivel de conștiință foarte înalt. 
Enjoy!

Iată care sunt cele ZECE lecții de viață ale lui Rumi (sursa: http://e-dimineata.ro/cele-zece-lectii-de-viata-ale-lui-rumi/):

1. Înfruntă-ți frica!
“Fugi de ceea ce-ți este confortabil. Uită de siguranță. Trăiește acolo unde te temi să trăiești. Distruge-ți reputația.”
2. Îndrăznește!
“Nu te mulțumi cu poveștile celor de dinaintea ta. Creează-ți propriul mit.”
3. Recunoștința
“Poartă recunoștința precum o mantie și ea va hrăni fiecare colț al vieții tale.”
4. Fii activ
“De ce să stau pe fundul unei fântâni, când am în mâini o frânghie groasă?”
5. Credința
“Pe măsură ce începi să-ți urmezi calea, aceasta apare.”
6. Îmbrățișeaza regresul
“Dacă ești iritat de fiecare frecuș, cum crezi că vei fi lustruit?”
7. Privește în interiorul tău
“Sarcina ta nu este să cauți iubirea, ci doar să cauți și să găsești toate barierele dinlăuntrul tău pe care ți le-ai construit singur în jurul ei.”
8. Învață din suferință
“Rana este locul prin care pătrunde lumina.”
9. Nu te preocupa de ceea ce cred ceilalți despre tine
“Vreau să cânt asemeni păsărilor, nu să mă îngrijorez de cei care mă aud și de ce cred ei.”
10. Fă ceea ce-ți place!
“Lasă-te atras cu putere de ceea ce îți place cu adevărat.”


miercuri, 21 octombrie 2015

Calatoria prin și dincolo de depresie – cu Kevin Billett (II)

Am reușit să mormăi un ”Mulțumesc” care mi-a sunat ca un răspuns complet inadecvat față de darul pe care tocmai îl primisem, apoi am părăsit camera în tăcere.
Eram absolut calm, total în momentul prezent și pentru prima dată de când îmi aminteam m-am simțit întreg, complet. Corpul și mintea mea parcă avuseseră parte de o curățenie de primăvară; mă simțeam pur, imaculat, ca și cum toate petele dureroase ale vieții fuseseră complet spălate din ființa mea.
Eram împăcat cu mine însumi și fericit.
Am știut, dincolo de orice îndoială, că lupta mea cu depresia luase sfârșit. Am știut cu siguranță totală ca întunericul greu pe care îl experimentasem timp de aproape 30 de ani nu numai că fusese ridicat de pe umerii mei, dar se risipise de-a binelea. Am știut cu certitudine absolută că depresia nu mai făcea parte din viața mea și nici nu avea să mai facă vreodată.
Viața mea începuse din nou, proaspătă și, deși circumstanțele nu se schimbaseră, totul era acum diferit. Știam că sunt liber. 

Aceasta este mărturia lui Kevin Billett după prima sa ședință de ”Călătoria” (metoda de dezvoltare personală și vindecare emoțională concepută de Brandon Bays, autoarea best-seller-ului cu același nume), ședință în care s-a eliberat de o depresie cronică de care suferise timp de mai bine de 30 de ani.
De atunci au trecut 20 de ani în care Kevin a aprofundat metoda care i-a redat bucuria de a trăi, a predat-o în mai multe țări și a îmbogățit-o. A ajuns să fie unul dintre trainerii cei mai îndrăgiți din echipa Journey în întreaga lume. A conceput diverse programe de dezvoltare personală în care învață oamenii să identifice cauzele emoționale ale diferitelor probleme din diverse domenii de viață și să le vindece:
-          Programul ”Conscious Leadership” – care propune dezvoltarea unui stil conștient de leadership, un leadership al inimii;
-          Retragerea ”Stop the food fight” care identifică și acționează asupra cauzelor mâncatului nesănătos, prin instrumente de lucru direct țintite pe emoțiile care ne fac să ne alimentăm haotic,
-          ”Eneagram Masterclass” și co-autor (împreună cu Brandon Bays) al Retragerii ”Dincolo de ego”, concepută împreună cu Brandon – capodopere de lucru emoțional asupra tipologiilor de pe eneagramă
-          Și, desigur, pentru a oferi și altor persoane posibilitatea de a învăța răspunsuri sănătoase la dificultățile vieții, pornind de la propria sa experiență cu depresia și cu metoda ”Călătoria”, Kevin a conceput Seminarul ”Out of the blue – eliberarea de cauzele profunde ale depresiei” – o radiografie emoțională a depresiei alături de instrumente valoroase și eficiente de vindecare și gestionare a emoțiilor dureroase ce se imprimă în sufletele noastre în perioadele dificile din viață.
El pornește de la constatarea că depresia este, în esență, un tipar de închidere și evitare emoțională, un obicei menit să ne protejeze, împiedicându-ne să simțim emoții amenințătoare, subminatoare sau dureroase și ne învață cum să gestionăm acest tipar pentru a ne elibera de el.
Kevin va susține Seminarul ”Out of the blue – eliberarea de cauzele reale ale depresiei” pentru prima dată în România între 30 octombrie – 1 noiembrie 2015, la București.

La acest seminar înveți:
  • Cum și de ce să îți abordezi emoțiile dureroase cu blândețe și acceptare
  • pentru a te elibera astfel de povara lor
  • Cum să-ți înfrunți în deplină siguranță cele mai mari frici
  • Cum să desprinzi de pe tine toate etichetele negative și să-ți dezvolți încrederea în sine, accesând esența a ceea ce ești cu adevărat și ancorându-te în ea
  • Cum să te eliberezi de povestea de durere pe care ai creat-o inconștient despre viața ta
  • Care sunt prejudecățile despre depresie și cum să le depășești
  • Care sunt factorii care facilitează și/sau întrețin depresia, cum să îi elimini din viața ta și ce să pui în loc
  • Cum să elimini toate blocajele care te împiedică să simți viața și să vibrezi cu ea.
 Chiar dacă nu ești depresiv poți beneficia imens de acest seminar deoarece:
  • Îți oferă instrumente eficiente pentru a-ți gestiona emoțiile care te vor ajuta să răspunzi sănătos la provocările, dramele și insecuritățile Vieții;
  • Înveți metoda ”Călătoria” pe care o poți aplica apoi în toate domeniile vieții tale;
  • Absolvirea acestui seminar îți permite accesul la seminariile avansate Journey, astfel încât poți continua studiul metodei ”Călătoria”.
Iar dacă ești profesionist în domeniul sănătății (medic, psiholog, psihiatru, terapeut de medicină complementară) sau al educației (profesor, educator, consilier școlar, trainer, coach) îți poți îmbogăți gama de instrumente de intervenție cu procedee accesibile și eficiente care îți vor aduce un plus satisfacție profesională în lucrul cu cei pe care îi însoțești în drumul lor spre vindecare sau în creșterea lor.

Detalii și înscrieri la:
sau

Te așteptăm cu drag în ”Călătoria” spre seninul din sufletul tău!


Poți face cunoștință cu Kevin aici (pentru subtitrarea in limba română apăsați CC):

Vorbind despre Seminarul ”Out of the blue”:

Mesaj personal despre ”Calatoria”:

Vorbind despre Programul Conscious  Leadership, al cărui creator este:







luni, 12 octombrie 2015

CALATORIA PRIN ȘI DINCOLO DE DEPRESIE


Kevin Billett este un trainer îndrăgit în domeniul dezvoltării personale care a pornit pe calea cunoașterii de sine după ce încă din adolescență suferise de depresie cronică. Când totul părea pierdut pentru el – circumstanțele exterioare erau extrem de nefavorabile, iar interior era epuizat de tot ce încercase pentru a se elibera de starea apăsătoare și gri care îi devenise un modus vivendi, un prieten i-a făcut o programare la o ședință cu un practician al metodei Calatoria concepută de Brandon Bays.

Acela fost momentul de turnură în viața lui. În acea ședință a încheiat cu depresia și a pornit pe drumul recompensator al unei vieți pe care de atunci a început să o perceapă plină de sens. Timp de 20 de ani Kevin a aplicat apoi și a predat la rândul lui diferite instrumente din gama Calatoria (The Journey).
În ultimii doi ani de zile a început să scrie o carte și a conceput un seminar, ambele cu scopul de a contribui la eliberarea oamenilor de pretutindeni de vălul întunecat al depresiei.
Cartea va apărea în curând, iar seminarul creat de el, numit ”Out of the blue – eliberarea de cauzele reale ale depresiei” a fost deja susținut în câteva țări – și vine în curând și în România! (vezi mai jos). El oferă o abordare inedită, axată pe aplicații practice, a factorilor care creează, concură, facilitează sau întrețin depresia, oferind soluții pentru fiecare în parte.
Ceea ce face ca eficiența metodelor propuse de Kevin să fie evidentă încă de la primele procese aplicate este și faptul că el prezintă un mod cu totul nou – simplu, profund, genial – de a gestiona emoțiile negative. De obicei, noi reprimăm durerea emoțională, furia, tristețea, teama până în punctul în care nici măcar nu mai știm că le trăim. Aceasta ne face să trăim într-un spațiu gri, fără culoare, savoare sau vibrație, să ne simțim amorțiți interior.
Kevin spune că în chiar emoțiile noastre se află cheia pentru eliberarea de ele și ne oferă ocazia să experimentăm pe propria piele aceasta în cadrul sesiunilor practice. ”Doar când experimentăm rezultatele deschiderii față de propriile emoții simțim cu adevărat în corpurile noastre, la nivel celular, că este în regulă să simțim emoții, că suntem în siguranță și este sănătos să fim vii din punct de vedere emoțional”, spune Kevin.
În perspectiva lui Kevin depresia este un fel de ”cuvertură” de amorțire emoțională, de lipsă de trăire, de viață, care ne acoperă sufletul. Seminarul ”Out of the blue” își propune să dea la o parte această ”cuvertură” și să dezvăluie tot ce e mai frumos și mai plin de semnificație în sufletele participanților.
Kevin continuă: ”Acum e rândul tău. Te invit să experimentezi eliberarea de depresie, odată pentru totdeauna. Vei experimenta procese care au fost concepute pentru a ajunge la rădăcinile depresiei tale și care te vor ajuta să regăsești claritatea, pacea, egalitatea – și orice altă expresie care descrie cum ai vrea să fie viața ta dacă depresia nu ar mai face parte din ea.
Te rog aplică ceea ce înveți: de partea cealaltă se află libertatea.”


Kevin va susține

Seminarul ”Out of the blue – eliberarea de cauzele reale ale depresiei”
în București, la Rin Grand Hotel,
între 30 octombrie - 1 noiembrie 2015.
Detalii și înscrieri la:
http://www.thejourney-romania.com/Evenimente/OutOfTheBlue.


luni, 11 octombrie 2010

Alchimia esecului in psihoterapie

Darul ulciorului spart
Povestea spune ca o femeie batrana din China avea doua vase mari, pe care le atarna de cele doua capete ale unui bat si le cara pe dupã gât, aducand in fiecare zi apa de la un izvor. Unul din vase era crapat, pe când celalalt era perfect. La sfarsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasã, vasul crãpat ajungea plin doar pe jumatate.

Timp de doi ani, asta se petrecu zilnic: femeia aducea doar un vas si jumatate de apã. Bineînteles, vasul bun era mândru de realizãrile sale. Dar bietului vas crapat îi era atat de rusine cu imperfectiunea sa si se simtea atat de rau ca nu putea face decât jumatate din munca pentru care fusese menit!

Dupa 2 ani de asa zisa nereusita, dupa cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii langa izvor: "Ma simt atât de rusinat pentru ca aceastã crapatura face ca apa sa se scurga pe tot drumul pana acasa!"

Batrana zâmbit: "Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insa pe cealalta nu?" "Asta pentru ca am stiut defectul tau si am plantat flori pe partea ta de poteca si in fiecare zi cand ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Dacã tu nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care împrospateazã casa."

O minunata lectie de autoacceptare. Care adesea ne lipseste. Pentru ca traim intr-o societate bazata pe competitie, care promoveaza un ideal de om „perfect” daruit de viata doar cu succese. Nerealist, desigur.

Teama de esec
Realist vorbind, toti ne confruntam uneori cu nereuşite. De aceea, credinta ca a fi bun si a avea valoare ca om inseamna a nu gresi niciodata este una profund irationala si nerealista. Ea ne expune la o atitudine nesanatoasa fata de viata si mai ales fata de noi insine: ne simtim in culmea fericirii cand avem un succes si cadem in depresie la esecuri.

Ne urâm ceea ce numim defecte si ne laudam cu ceea ce consideram a fi calitatile noastre. Din acest punct de vedere parem a ne fi blocat la nivel mintal si emotional undeva prin clasele primare, cand ceilalti copii radeau de noi daca dadeam un raspuns gresit la lectie. Ne comportam ca si cum colectivul clasei a IV-a ar fi inca cu ochii pe noi, vanandu-ne neajunsurile.

Rezultatul? Traim intr-o tensiune interioara crescuta, ajungem sa ne ascundem sentimentele – pe care le privim ca pe niste slabiciuni – si, in incercarea acerba de a arata ca suntem ireprosabili, uitam adesea de propriile nevoi. Devenim pretentiosi si cu ceilalti si le cerem sa se comporte dupa aceleasi „standarde de perfectiune” pe care le urmam si noi. Nu ne dam voie sa avem initiative din teama sa nu gresim si astfel nu ne dam voie sa inaintam in viata.

Ce spune psihoterapia?
Atitudinea sanatoasa pe care o cultiva psihoterapia cu privire la esecurile noastre este sa ne acceptam si sa ne iubim asa cum suntem – cu bune si rele, cu lumini si umbre, cu calitati si defecte. Dincolo de toate cuplurile de polaritati ne regasim pe noi insine – o scanteie de viata, o scanteie de Dumnezeu, avand valoare intrinseca prin insusi faptul ca existam.

Psihoterapia ne deschide mintea si inima pentru a scoate la lumina aurul din plumbul greutatilor noastre. Ea ne ajuta sa ne iertam pe noi insine, sa iertam pe cei din jur si sa ne eliberam de autoinvinovatire. Astfel, devenim mai deschisi si mai ingaduitori nu numai cu noi insine, dar si cu ceilalti.

Fiecare esec prin care trecem in viata poarta in mainile sale un dar pentru noi. Are ceva sa ne invete. Prea adesea insa, ne blocam in durere sau revolta, refuzand cadoul. Pentru ca pur si simplu nu-l vedem. Sau pentru ca ne agatam de trecut: „Era mai bine inainte”. Sau pentru ca ne suparam pe viata, pe noi insine, pe ceilalti uitand ca supararea e o sabie cu doua taisuri: credem ca ii ranim pe altii, dar ne facem rau noua in primul rand.

Esecurile ne ajuta sa vedem cine ne e cu adevarat prieten, ne forteaza sa invatam ceva, ne aduc mai aproape de noi insine, ne fac mai smeriti, mai blanzi si mai intelepti. Ne aduc in viata oameni la care nu am fi ajuns daca nu am fi avut acel esec si ne invata sa cerem ajutorul.

Natura-profesor
Putem invata de la natura – ea nu se imbolnaveste cand ceva nu-i resuseste, nu dispera si nu renunta, ci cauta alta cale. Ea stie foarte bine ca nu exista esec, exista doar feed back. Daca nu am reusit in ceva inseamna ca mai am de invatat ceva, mai am de cautat ceva, ca trebuie sa-mi accesez resursele interioare, creativitatea si sa gasesc un nou raspuns.

Copilul mic care invata sa mearga cade de multe ori, dar se ridica voios si merge mai departe. Ce s-ar petrece daca el ar ramane sa planga si sa se cufunde in durere spunandu-si ca are un esec, nu e bun de nimic si viata nu are rost – doar pentru că a căzut?

Psihoterapia ne invata cum sa acceptam viata in totalitate. Ea lucreaza cu CEEA CE ESTE, AICI si ACUM. Ne invata sa avem curaj, smerenie si … să ne amintim in fiecare zi sa mirosim florile de pe partea noastra a drumului!