Exerciţiu de recunoştinţă

„A simţi recunoştinţă şi a nu o exprima este ca şi cum ai ambala un cadou şi nu l-ai oferi.” (William Arthur Ward)

Un bun prieten mi-a povestit despre câţiva cimpanzei crescuţi într-o rezervaţie naturală care au fost lăsaţi câteva zile fără hrană. Apoi, când au primit mult aşteptata hrană, surpriză! Prima lor reacţie nu a fost să se năpustească asupra mâncării, ci… mai întâi l-au îmbrăţişat pe cel care le-o aducea şi abia apoi s-au dus la vasul cu hrană.

Acest gest al unor fiinţe, pe care – cu superioritate (nejustificată) – le numim „primate” m-a făcut să mă întreb: De câte ori noi, oamenii, procedăm astfel? De câte ori spunem „Mulţumesc” înainte de a consuma ceea ce ne oferă cei de lângă noi, Viaţa, Dumnezeu?

Recunoştinţa este astăzi o „Cenuşăreasă” a atitudinilor noastre: parcă e mult mai lesne să ne plângem de lipsurile şi nemulţumirile noastre decât să deschidem ochii faţă de ceea ce primim de la Viaţă clipă de clipă. Într-o lume consumistă, în care dorinţele ne sunt exploatate şi amplificate de spoturi publicitare la tot pasul, uităm să fim recunoscători pentru ceea ce avem deja sau primim clipă de clipă.

Aşa că îţi propun un exerciţiu de recunoştinţă faţă de Viaţă, faţă de Dumnezeu, faţă de toţi cei care îţi sunt alături. Fă o listă cu toţi cei cărora ai avea de ce să le spui „Mulţumesc” şi notează în dreptul fiecăruia ce anume a adus în viaţa ta.

Desigur, nu puteam să te provoc la aceasta fără ca mai întâi să compun eu însămi propria listă, aşa că:
- Mulţumesc familiei mele (mamei, tatălui, fratelui şi surorii mele, soţului, cumnaţilor şi cumnatelor, finilor) pentru că îmi oferă un cadrul stabil şi afectuos din care îmi hrănesc mereu sufletul. Însemnaţi foarte mult pentru mine.
- Mulţumesc tuturor prietenilor mei pentru ajutorul şi susţinerea pe care mi-o acordă în momentele grele şi pentru că împărtăşesc cu mine momentele frumoase. Fără voi m-aş simţi teribil de singură.
- Mulţumesc colegilor şi colaboratorilor mei în viaţa profesională alături de care învăţ atât de multe. Lângă voi îmi doresc să fac lucrurile din ce în ce mai bine.
- Mulţumesc tuturor celor care de-a lungul timpului au jucat rolul de profesori ai mei, în diferite domenii. Voi îmi faceţi viaţa inteligibilă şi îmi stârniţi curiozitatea pentru ceea ce încă nu se ştie.

Acum, însă, daţi-mi voie ca, după ce am dat Cezarului ce-i al Cezarului, să dau şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu:

Îţi mulţumesc, Doamne, pentru dragostea Ta nevăzută ce trece dincolo de hotarele percepţiei şi înţelegerii mele. Când mă gândesc la Tine, lista motivelor de recunoştinţă tinde spre infinit. Îmi doresc ca ceea ce Tu ai sădit în mine să înflorească spre împlinire totală şi firul destinului meu să se îndrepte, viguros, acolo unde TU l-ai menit.

…În încheiere, vă propun să urmăm cu toţii exemplul cimpanzeilor despre care vorbeam la începutul articolului. Haideţi să îi îmbrăţişăm cu drag pe toţi cei care ne oferă ceva în aceste zile – de la o simplă urare până la un cadou sofisticat – înainte de a lua ceea ce ni se dă. Astfel, vom pune dragostea la locul ei.

Sărbători fericite tuturor!
Patricia Cihodaru