Psihologia fericirii 1

Despre Psihologie ca stiinta a fericirii

M-am confruntat deseori in cabinetul de psihoterapie cu prejudecata ca a merge la psiholog echivaleaza cu a fi bolnav, nebun, "dus cu capul". Inca o data, vreau sa explic misiunea psihologiei, surprinsa atat de frumos de Vasile Pavelcu (un reputat psiholog roman, al carui nume e legat mai ales de spatiul meu natal - Iasiul) prin cuvintele:

"Psihologia este o lumina indispensabila intelegerii, apropierii si ascensiunii umane."

Aceste cuvinte au devenit crezul meu profesional.

Si se pare ca nu doar al meu...

Iata ce-am aflat cautand...

În cea mai mare parte a istoriei sale, psihologia a fost preocupata de ceea ce afecteaza mintea umana în sens negativ: anxietatea, depresia, nevrozele etc. scopul practicienilor fiind sa aduca pacientii de la o stare negativa la una neutra, normala. Dar cred ca acum i se cere mai mult…

În 1998 – în prima sa zi ca Presedinte al Asociatiei Psihologice Americane (APA) – Martin Seligman, psiholog la Universitatea din Pensylvania, a convocat cativa psihologi pentru a propune un nou scop al psihologiei ca stiinta. „Am realizat ca profesia mea era doar pe jumatate dezvoltata. Nu e suficient sa anulam conditiile debilitante si sa ajungem la zero. Trebuie sa ne întrebam „Care sunt conditiile ce faciliteaza înflorirea fiintei umane?””

Asadar, Seligman si-a mobilizat colegii sa afle ce-i face pe oameni sa se simta împliniti, utili si cu adevarat fericiti. „Sanatatea mentala”, spune el, „trebuie sa fie mai mult decat absenta bolii mentale. Trebuie sa fie ceva asemenea unui fitness viu, vibrant al mintii si spiritului uman.”

Voi continua maine sa va spun ce am aflat mai departe.

Sa fiti fericiti!

Patricia Cihodaru

3 iunie 2010

WELCOME!

Bine ai venit!
Iti multumesc ca esti alaturi de mine.
Vei gasi aici franturi din viata mea, crezurile si visurile mele.
O tentativa de auto-exprimare si de rezistenta in acelasi timp. Rezistenta fata de o lume in care valorile profund umane se pierd tot mai mult in iuresul goanei... dupa ce? Si pare ca ni se cere sa consideram asta ca fiind ceva normal.
In cea ce ma priveste, chiar cu riscul de a fi acuzata de inadaptare, continui sa cred in omenie si in valorile sufletesti. De aia am si devenit psiholog - pentru a vindeca (in mine mai intai si apoi in ceilalti) tot ceea ce omoara omenescul, sufletescul, delicatetea si suavitatea din inimile noastre.
Deci, un blog despre valori profund umane, in care nostalgia unei vieti in care autenticul, frumusetea, binele inving se converteste in forta de a merge inainte si de a afima aceste valori. De fapt, tanjim cu totii dupa aceste valori, chiar daca nu ne dam seama.
Stii cand se vede asta? Cand intalnim un suflet curat, o valoare autentica, o vorba buna, un cuget cinstit. Atunci, nu stim nici noi de ce, respiram mai usor, ne revine zambetul pe fata, ne relaxam, ne regasim.
Deci, un blog despre regasirea a tot ce e mai frumos in noi...
Patricia Cihodaru
3 iunie 2010