joi, 15 iulie 2021

Emoţiile "proiectil"

 

    Când avem o stare emoţională negativă putem tinde să îi învinovăţim pe cei din jur pentru aceasta – unul dintre cele mai dureroase modalităţi de a opera cu emoţiile proprii, prin efectele ei distructive asupra relaţiilor dintre noi.

Mai mult, această tendinţă se poate combina cu rănile emoţionale nerezolvate din trecut, generând mecanismul de apărare pe care psihologii îl numesc „proiecţie”.

Ce este proiecţia?

Proiecţia este, foarte pe scurt spus, un mecanism prin care noi „aruncăm” propriile conţinuturi psihice, pe care nu le agreăm în noi înşine, asupra celorlalţi. Adică vedem în ceilalţi atitudini sau comportamente inacceptabile pe care le conţinem chiar noi în inconştient. Astfel, când ceva nu ne este clar în comportamentul unei persoane şi ne afectează, vom proiecta, vom fi suspicioşi, vom crea scenarii care rareori au legătură cu realitatea etc. Sau, cum se spune în popor, „hoţul de hoţi se teme”.

Proiecţia este favorizată de:

      Conţinutul emoţional reprimat - cu cât suntem mai răniţi emoţional şi evităm să lucrăm conştient la  vindecarea acestor răni, cu atât mai reactivi vom deveni la ce ni se întâmplă şi cu atât mai mult vom tinde să proiectăm aceste răni asupra celor din jur. Aşa cum citeam deunăzi pe Facebook: „Oamenii nu te judecă după ce le faci tu, ci după ce le-au făcut alţii lor”.

·         Ambiguitate - cu cât cineva înţelege mai puţin din ceea ce se petrece în mediul său exterior, cu atât va tinde să proiecteze mai mult din ceea ce gândeşte el însuşi. Mecanismul proiecţiei este folosit în testele psihologice în care se prezintă unei persoane o imagine abstractă, fără un înţeles anume, pentru a se favoriza astfel mecanismul proiecţiei. In faţa necunoscutului, a ambiguităţii, persoana va transpune în interpretarea acelei figuri propriile preocupări, tendinţe, emoţii etc., ajutând astfel la diagnosticarea psihologică.

Uneori proiecţia poate duce la distrugerea relaţiilor de cuplu sau de muncă, aşa cum mi s-a întâmplat mie, cu mai mulţi ani în urmă, cu o parteneră de afaceri:

Acum mai bine de 10 ani, Dorina îmi era colegă la nişte workshop-uri pentru femei pe care le susţineam împreună - eu, ea şi Oana, sora mea mai mică. Dorina avea o soră mai mare cu care nu se înţelesese toată copilăria, pentru că sora o bătea şi o jignea. Deşi ne cunoşteam de puţin timp când am început colaborarea (sau poate tocmai de aceea), Dorina m-a privit de la început cu suspiciunea că îi voi face rău - la fel cum sora ei îi făcuse rău în copilărie.

Fără să cunosc povestea ei, despre care am aflat mult mai târziu, priveam perplexă cum faţă de sora mea Dorina avea o atitudine protectoare şi prietenoasă (deşi toate trei făcuserăm cunoştinţă în acelaşi timp) şi imediat ce interveneam eu în discuţie i se întuneca faţa şi i se schimba radical atitudinea. Mă străduiam din greu să înţeleg cu ce o supăr şi, deşi am încercat să discut cu ea despre ce observam, a respins orice dialog. Deşi eu o adusesem în proiect, începuse la un moment dat să îmi spună că vreau să o dau afară din echipă, ceea ce mie nici nu îmi trecuse prin gând. Abia când mi-a povestit o prietenă că Dorina fusese bătută în copilărie de sora ei mai mare am înţeles de ce ea se comporta atât de prietenos şi ocrotitor cu sora mea, în timp ce pe mine mă bănuia de cele mai necurate intenţii pe care mi le şi reproşa adesea, direct, lăsându-mă cu gura căscată.

Oricât am căutat să o asigur că intenţiile mele sunt prietenoase şi corecte, rana nevindecată din sufletul Dorinei a fost mai puternică. A rămas la părerea ei, formată înainte să mă cunoască şi să vadă cum eram eu de fapt, şi a părăsit colaborarea care la început păruse că va fi fructuoasă.

In cazul proiecţiei, aşadar, oamenii nu se supără pe tine din cauza a ceea ce le-ai făcut, ci din cauza a ceea ce le-au făcut alţii înaintea ta. Dacă ţi se întâmplă şi ţie să fii privit cu antipatie de persoane pe care abia le-ai întâlnit, nu o lua personal. Aceasta ţine de păţaniile din viaţa lor până te-au întâlnit. Desigur, mai întâi, poţi să te/îi întrebi dacă i-ai supărat concret cu ceva. Dacă răspunsul este un NU clar, realizează că tu acţionezi ca un catalizator care le reactivează rana lor emoţională - datorită unor criterii din mintea lor la care poate nici nu te gândeşti. Când o persoană reacţionează din zona ei de durere interioară reprimată, spusele sau acţiunile ei ţi se pot părea complet ilogice.

Cum ştii că proiectezi?

Să clarificăm din start: mecanismul proiecţiei este unul automat, inconştient. Aceasta înseamnă că adesea nu vei realiza că proiectezi un conţinut emoţional pe care de fapt nu l-ai recunoscut, încă, în tine. Nu îţi vei dori să proiectezi şi nu o vei face intenţionat. Pur şi simplu e un mecanism de apărare care intră în acţiune pe pilot automat când rănile interioare şi aspectele dureroase insuficient conştientizate/prelucrate din fiinţa ta sunt declanşate de o situaţie ori o persoană.

Primul pas este, aşadar, să fii sincer cu tine şi vigilent.

Al doilea pas este să ai la îndemână câteva criterii pe care le poţi lua în considerare atunci când ai trăiri emoţionale negative şi nu îţi dai seama dacă ceea ce percepi tu este o proiecţie sau are şi corespondent în realitate.

Iată câteva dintre criteriile cele mai uşor de depistat care îţi arată că ai putea să proiectezi asupra altora ceva ce e de fapt al tău:

Intensitatea emoţiei - când eşti sub imperiul unei emoţii puternice vei răspunde cu tot ceea ce ai acumulat în suflet în trecut ”pe firul” acelei emoţii. Nu vei răspunde doar la situaţia de fapt, pentru că prezentul apasă butoanele de durere neprelucrată din inima ta şi vei reacţiona cu o intensitate greu de înţeles de cei din exterior, dar chiar şi de către tine;

   Ceilalţi îţi vor spune că exagerezi, că situaţia nu e atât de gravă, persoana pe care eşti supărat nu e atât de rea, în timp ce tu vei considera că eşti perfect îndreptăţit să crezi/acţionezi astfel.

   Claritatea judecăţii îţi este afectată. Eşti singura persoană care vede în acest fel lucrurile/persoanele/ situaţiile care te dor. Ceilalţi nu sunt afectaţi şi percep problema ta şi din alte unghiuri. Aceasta se întâmplă pentru că proiecţia începe în tine. Aşadar, o verificare cu o persoană neutră te poate ajuta în a-ţi da seama dacă proiectezi;

   Crezi cu tărie că ştii ce simte celălalt. Ca şi cum dintr-odată devii clarvăzător doar pentru că te-ai supărat: ”Ştiu eu ce gândeşti! Ştiu că ai ceva cu mine!” Adevărul este că nu poţi citi în sufletul celuilalt. Tot ce poţi face este să întrebi ce se întâmplă în universul celuilalt şi să te comunici pe tine. Nu presupune că ştii mai bine decât celălalt ce trăieşte el/ea;

     Percepi persoana pe care proiectezi ca îngrozitoare şi o reduci la unul sau câteva atribute negative. Nu o mai vezi în ansamblu, cu bune şi rele, ci selectezi doar părţile negative;


   Te plasezi automat ca victimă a acelei persoane şi o acuzi neobosit, fără milă, devenind astfel persecutorul ei.

Mecanismul proiecţiei este magistral înfăţişat în următoarea poveste arabă:

A fost odată un bărbat care şedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetăţi din Orientul Mijlociu. Un tânăr se apropie într-o bună zi şi îl întrebă:

- Nu am mai fost niciodată pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?

Bătrânul îi răspunse printr-o întrebare:

-      Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?

-    Egoişti şi răi. De aceea mă bucur că am putut pleca de acolo.

-      Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi răspunse bătrânul.

Puţin după aceea, un alt tânăr se apropie de omul nostru şi îi puse aceeaşi întrebare:

-    Abia am sosit în acest ţinut. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?

Omul nostru răspunse cu aceeaşi întrebare:

-      Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?

-     Erau buni, mărinimoşi, primitori, cinstiţi. Aveam mulţi prieteni acolo şi cu greu i-am părăsit.

-      Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul.

Un neguţător care îşi aducea pe acolo cămilele la adăpat auzi aceste discuţii şi când cel de-al doilea tânăr se îndepărta, se întoarse spre bătrân şi îi zise cu reproş:

-    Cum poţi să dai două răspunsuri cu totul diferite la una şi aceeaşi întrebare pe care ţi-o adresează două persoane?

-    Fiule, fiecare poartă lumea sa în propria-i inimă. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut nu va găsi nici aici nimic bun. Dimpotrivă, acela care a avut şi în alt oraş prieteni va găsi şi aici tovarăşi credincioşi şi de încredere. Pentru că, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce ştim noi să găsim în ei.

In concluzie, ca să ai privirea clară atunci când te uiţi la un om, e esenţial să îţi vindeci rănile emoţionale, să te eliberezi de emoţiile dureroase stocate în suflet şi să ierţi, dând drumul acelor situaţii în trecut, acolo unde le este locul. Astfel, ele nu îţi vor mai tulbura prezentul.

Iar dacă întâlneşti o persoană care îţi aminteşte de cineva care te-a rănit, înainte de a proiecta asupra sa durerile tale nerostite şi neprocesate, e sănătos să îţi asumi responsabilitatea pentru propriile emoţii neplăcute şi să începi să lucrezi pentru alinarea lor, să pansezi rana sufletească cauzată de acel cineva care seamănă - mai mult sau mai puţin - cu persoana din faţa ta. Ca să te ajuţi când realizezi că proiectezi opreşte-te şi întreabă-te: „Ce emoţie simt?” apoi „Când altădată m-am mai simţit aşa?” Odată identificată amintirea-sursă poţi elibera conţinutul emoţional reprimat şi nu vei mai trăi sub povara lui. Dacă nu facem asta, ratăm persoana reală şi distrugem relaţia, uneori înainte ca ea să înceapă.

Când sufletul se împacă cu trecutul, eliberează impactul dureros al acelor relaţii în care ne-am simţit agresaţi, abandonaţi, speriaţi, nesiguri, subestimaţi, trădaţi, înşelaţi, umiliţi, agresaţi etc. Atunci vom vedea persoana cu ochi noi.

Mă bucură să văd că tot mai mulţi oameni aleg să îşi asume responsabilitatea propriilor răni şi să lucreze pentru vindecarea acestora. Ei rezistă astfel tentaţiei de a-şi proiecta durerea sufletească asupra celor din jur şi de a-i acuza de suferinţa proprie.

Recent, am creat un mic joc cu partenerul meu de viaţă. Ori de câte ori ne supărăm pe ceva, ne atragem unul altuia atenţia asupra a ceea ce se întâmplă din punct de vedere emoţional folosind îndemnul amuzant: ”Nu le ţine-n tine/Nu le da pe mine” (emoţiile n.n.). Cu alte cuvinte, când ai o stare emoţională negativă puternică, nici nu o reprima, închizându-te în tine şi nici nu o arunca asupra altcuiva. Asumă-ţi responsabilitatea pentru acea trăire şi lucrează conştient asupra ei.

Extras din cartea 

"Geniul Emoţiilor: Ghid către inteligenţa ascunsă a sufletului", 

de Patricia Cihodaru 

www.patriciacihodaru.ro/geniul-emotiilor