duminică, 20 noiembrie 2011

Ce am învăţat din călătoria spre "CĂLĂTORIA"




Un eveniment mult asteptat: vezi pe www.thejourney-romania.com!
În vara anului 2011 o prietenă mi-a oferit cartea „Călătoria”, de Brandon Bays – povestea unei femei care şi-a ajutat propria vindecare de o tumoră abdominală lucrând asupra traumelor emoţionale din trecut. Ca urmare a strădaniilor ei de vindecare trupească, mentală şi emoţională, în şase săptămâni tumoarea ei, de mărimea unei mingi de baschet, s-a resorbit complet. Povestea ei este o mărturie vie a legăturii corp-minte-spirit şi un îndemn ca în demersurile noastre de vindecare să luăm în considerare toate dimensiunile fiinţei noastre.
Ulterior, Brandon Bays a reunit procedeele pe care le-a utilizat în acea perioadă din viaţa ei într-o metodă de vindecare pe care a intitulat-o „Călătoria” şi pe care o pune la dispoziţia tuturor la sfârşitul cărţii. Povestea ei şi a cazurilor descrise în carte, precum şi generozitatea cu care ea îşi oferă metoda tuturor, fără pretenţii excesive şi orgolioase de copy-right, a avut un puternic impact asupra mea. Atât de puternic încât în noiembrie 2011 am ajuns la Praga la un seminar intitulat „Journey Intensive”.
Am petrecut acolo trei zile extrem de vindecătoare din punct de vedere emoţional si spiritual. Prezentarea în sine, precum şi exerciţiile făcute în timpul seminarului, aveau loc pe un fond de acceptare totală a propriilor emoţii. Nimeni nu era judecat, criticat, nici o emoţie nu era respinsă, întrucât toate emoţiile au un mesaj pentru noi şi au nevoie, ca şi oamenii, de acceptare şi iubire. Aşa cum aveam să aflu, acceptarea şi iubirea dimensiunii emoţionale din noi constituie punctele cheie ale metodei – alături de iertare.
Am fost surprinsă să constat că mă simţeam ca un copil care abia învaţă să meargă, deşi până atunci considerasem că, de-a lungul a mai bine de 14 ani de dezvoltare personală şi de formare în psihoterapie, problemele mele personale erau „lucrate”. Adevărul pe care l-am descoperit acolo era că mai aveam ceva drum de parcurs până să ajung să mă accept total, aşa cum ne îndruma echipa lui Brandon Bays.
Pentru aceasta trebuia ca fiecare dintre noi să ne dăm voie, în sfârşit, să simţim tot ce simţeam, să fim cu adevărat noi înşine, dincolo de minciunile pe care ni le spunem sau ni le spun alţii despre noi, dincolo de judecăţile sau criticismul la adresa noastră sau a altora care ne face să ne dorim, ca tot românul, „să dăm bine”, chiar şi când, poate, nu suntem totdeauna bine.
Învăţasem mai demult că vindecarea începe cu acceptarea totală a trăirilor proprii. Dar am descoperit că învăţasem doar teoretic. Am aflat ca emoţiile personale, chiar şi cele pe care noi le etichetăm drept negative, sunt doar straturi care acoperă adevărată Lumină a esenţei noastre. Procesate adecvat, tocmai aceste emoţii ne pot duce spre ceea ce suntem cu adevărat, spre Realitate fiinţei noastre – adică spre ceea ce Bradon numeşte „Sursa”, creştinii numesc Spirit sau Suflet, indienii numesc Sinele Divin ş.a.m.d. (M-a fascinat dintotdeauna cum oameni din diferite tradiţii pun nume diferite aceloraşi realităţi şi nu am înţeles niciodată de ce se ceartă diferite religii din moment ce toate par să conveargă în punctele esenţiale).
Pe scurt, am cunoscut şi absorbit „în celulele mele”, cum spune Brandon Bays, o metodă bazată pe adevăr şi onestitate mentală şi emoţională. Am recunoscut că nu pot pleca în propria vindecare sufletească decât de acolo de unde mă aflu, recunoaşterea, cu sinceritate, a locului în care mă aflu fiind prima condiţie a vindecării durerilor din trecut sau prezent.
Brandon Bays pune, deci, accentul pe exprimarea emoţiilor şi pe evitarea ascunderii lor (reprimarea emoţiilor fiind patogenă). În munca ei, Brandon Bays porneşte de la cercetările dr. Candace Pert care a demonstrat că atunci când trăim un şoc emoţional şi ne închidem în noi înşine, neputând sau nedorind să spunem ce simţim în momentele de cumpănă din viaţa noastră, în corp apar modificări ale chimismului care blochează receptorii celulelor şi le izolează de restul celorlalte celule. Acest mecanism, repetat în timp – pentru că nu există manuale privind gestionarea emoţiilor – duce la boli emoţionale sau fizice.
De aceea, după acceptarea propriilor emoţii reprimate de-a lungul timpului, vindecarea continuă cu exprimarea a ceea ce nu am putut spune şi apoi cu iertarea. Accentul pus pe iertarea celor care ne-au greşit este mesajul principal, profund generos, al acestui proces de vindecare – şi de altfel, noi, ca şi creştini, ştim foarte bine asta. Doar că eu, personal, nu ştiam cum anume să fac acest proces de iertare – şi prin „Călătoria” am primit, ca să zic aşa, un set de paşi „how to”.
M-am întors cu inima plină: mă simteam mai deschisă, mai uşoară, mai spontană, mai liberă şi plină de recunoştinţă şi admiraţie în faţa acestui mesaj atât de generos şi bogat: dacă fiecare dintre noi şi-ar respecta trăirile interioare, dacă am învăţa să ne iubim si să ne iertăm pe noi şi pe ceilalţi, să spunem ce ne doare, am şti, poate, mai bine, să respectăm şi ce simte cel de lângă noi şi ne-am deschide cu adevărat spre Adevărul din noi, spre oamenii de lângă noi şi spre VIAŢĂ.
Dincolo de toate, Brandon Bays ne-a transmis un mesaj al păcii şi iubirii care începe în noi înşine - un mesaj profund uman.

sâmbătă, 5 februarie 2011

Ce ne face fericiţi? - Surse psihologice de wellness


Când spui "psiholog" te gândeşti la o persoană care scoate pe cineva dintr-o stare negativă. Dar, aşa cum arătam în articolul Psihologia fericirii menirea psihologului este şi de a căuta ce îi face pe oameni fericiţi. În seara de 3 februarie pe care am petrecut-o în „La Bibliotheque” (citeşte aici despre ce e vorba) am cautat sursele fericirii, impreuna cu invitatele la eveniment.

Am împărţit sursele de wellbeing în două mari categorii: cele care ne conferă bunăstare pe termen scurt şi cele profunde, de care depinde fericirea pe termen lung şi împlinirea noastră ca oameni.

Stropii de fericire
Dacă e să ne gândim ce ne face să ne simţim bine în câteva momente, identificăm câteva surse la îndemâna oricui:
• Plăcerile vieţii – o prăjitură, o plimbare, un compliment, o şedinţă de masaj.
• Relaxarea – fiecare dintre noi ar trebui să cunoască şi să practice măcar o dată pe zi o tehnică de relaxare. Mai ales în mediul urban aceasta devine un „must have”, o deprindere de viaţă sine qua non – în caz contrar stresul şi bolile asociate lui ne pot acapara.
• Umorul – dacă vrei să afli mai multe despre efectele umorului, citeşte Umorul - doctorul invizibil şi convinge-te de aceste efecte la Pagina de umor!
• Frumuseţea – este o hrană pentru suflet, indiferent că admiri un chip frumos, te delectezi cu un peisaj sau cu o operă de artă, ori te laşi purtat de o muzică sublimă. Frumuseţea are darul să te readucă la speranţă, la încântare şi la propriul suflet.
• Jocurile – din când în când ai nevoie să redevii copil pentru a te împrospăta mental şi emoţional. Starea de joc păstrează mintea flexibilă şi amplifică emoţiile pozitive. Ieşi din tipare, te amuzi, greşeşti fără să te superi, îi cunoşti pe ceilalţi şi experimentezi lumea în mod plăcut, fără a o mai lua atât de în serios.
• Exercitii fizice – se ştie deja, când facem sport secretăm endorfine, celebrii hormoni ai fericirii. Starea de bine generată de mişcarea fizică diminuează anxietatea şi conferă încredere în sine.

Dar ce ne face fericiţi pe termen lung?

Din păcate, societatea actuală nu ne învaţă să căutăm mai adânc, ci ne deprinde să nemulţumim cu asemenea bucurii de moment, în timp ce laturile importante ale vieţii rămân neexplorate, iar întrebările ei esenţiale rămân adesea fără răspuns – iar căutarea a ceea ce ne face cu adevărat fericiţi este lăsată în grija fiecăruia dintre noi. Doar foarte recent psihologii s-au lansat în identificarea surselor de fericire durabilă. Iată ce-au aflat:

• Autocunoaşterea şi auto-actualizarea: adică a conştientiza care sunt valorile după care mă conduc şi a-mi trăi viaţa conform lor (deci nu după valori impuse de alţii), a-mi cunoaşte talentele şi preferinţele, a-mi transpune în faptă calităţile pentru a aduce o contribuţie şi astfel a-mi împlini „legenda personală” (dupa cum spune Coelho).
• Relaţia de iubire – în care esenţiale sunt trei „ingrediente”: intimitatea afectivă (iubesc şi mă simt iubit), pasiunea (atracţia erotică) şi angajamentul (ceea ce construim împreună – fie că e vorba de o căsnicie, a face un copil, a construi un vis, a elabora şi a demara un proiect etc. – pe scurt, ce direcţie dăm actiunilor cuplului).
• Prietenia – e o sursă de fericire pe termen lung, din motive lesne de înţeles.
• Angajamentul: profunzimea implicării în familie, muncă, dragoste şi hobby-uri.
• Altruismul: Dăruirea ne face să ne simţim bine pentru că ne conferă sentimentul unui scop, al unui rost.
• Sensul: folosirea calităţilor personale pentru a servi unui scop mai vast – ce semnificaţie dai vieţii tale şi modului în care trăieşti, pentru ce anume îţi dedici energiile, cu ce anume contribui la evoluţia vieţii.
• Recunoştinţa – faptul de a se gândi în fiecare zi, timp de câteva minute pentru ce anume eşti recunoscător Vieţii a scos oameni din depresie. Dar nu e nevoie să ajungi depresiv pentru a conştientiza cât de multe lucruri le primim fără efort, câte daruri primim de la Viaţă şi considerăm că ni se cuvin!
• Cine sunt eu – cunoaşterea de Sine în sensul spiritual al termenului este o sursă inepuizabilă de echilibru, pace şi fericire. Acum câteva zile unui coleg de-al meu i s-a născut un băieţel, aşa încât proaspătul tată s-a dus să-l înregistreze la starea civilă. Am realizat atunci (pentru a câta oară?) că aproape toţi trăim în lumea asta fără a şti cine suntem de fapt. Băieţelul nou născut exista şi înainte să i se dea numele de Alex. Dar după câteva zile de la naştere i se dă numele de Alex şi toată viaţa el va spune: „Eu sunt Alex”, dar el e mult mai mult decât o înşiruire de litere!
Aşa începe Căutarea de Sine…

Închei cu un vechi proverb chinez care sintetizeaza ceea ce tocmai am spus:
Dacă vrei fericire pentru o oră, trage un pui de somn.
Dacă fericire pentru o zi, du-te la pescuit.
Dacă vrei fericire pentru un an, moşteneşte o avere.
Dacă vrei fericire pentru o viaţă, ajută pe cineva.
Dacă vrei fericire pentru totdeauna, află cine eşti!