Împrietenirea cu emoțiile - evenimentele lunii noiembrie 2018

Acum mai bine de 5 ani aduceam în România, împreună cu dr. Cristina Răduță, primul seminar despre metoda de vindecare emoțională ”The Journey” numit ”Călătoria Intensiv” (”The Journey Intensive”), susținut de Brandon Bays, expert în vindecarea minte-corp.

Începusem practica metodei Călătoria cu 2 ani înainte. Am citit cartea în anul 2011 și am iubit imediat acest mod de a lucra cu emoțiile proprii, împreună cu perspectiva spirituală, atât de eliberatoare, oferită de acest procedeu. Am parcurs tot Programul de formare ca practician. În jurul meu au început să apară oameni care îmi cereau să îi ghidez prin această metodă, ceea ce am și început să fac cu entuziasm.

Ceea ce nu știam atunci și aveam să aflu pe măsură ce lucram cu această metodă era cât de... speriați suntem noi, oamenii, de emoțiile negative. Nu avem educație emoțională pe scară largă, ceea ce face ca emoțiile noastre să fie un tărâm necunoscut, adesea de-a dreptul neconștientizat. Și ce simțim adesea față de necunoscut? Teamă, ezitare, nesiguranță... În cazul acesta, teamă de propriile emoții – pentru că nu știm ce să facem cu ele și avem o mulțime de prejudecăți despre ele, care adesea ne aduc în pragul bolilor emoționale sau fizice etc.

De aceea, mai des decât am crezut inițial, aveam să asist în procedeul Călătoria persoane care îmi spuneau fie că nu simt nimic, fie că le era teamă să se deschidă față de viața lor emoțională, fie că le era jenă că pot simți teamă ori vulnerabilitate (mai ales bărbații) sau furie, ostilitate (mai ales femeile).

De aceea, în ultima vreme am conceput o serie de cursuri de împrietenire cu emoțiile noastre, ca semnale valoroase de la sufletul nostru.

Mi-am propus să folosesc cunoașterea și experiența pe care am acumulat-o atât ca psihoterapeut (în ultimii 20 de ani), cât și ca practician al metodei Călătoria (în ultimii 7 ani) pentru a vă învăța cum să gândiți sănătos despre trăririle voastre – chiar și cele mai puțin plăcute – cum să vă comportați când ele apar în conștiință, cum să nu le mai reprimați și ce să faceți pentru a nu face rău – altora sau vouă înșivă – când emoțiile negative par să preia controlul.

În luna noiembrie vă invit, așadar, în București la o serie de evenimente de vindecare emoțională în care:

•         Vom depăși frica de emoții
•         Vom afla de ce anume sunt ele importante și sănătoase pentru viața noastră
•         Vom identifica resursele care se ascund în fiecare emoție, chiar și în cele neplăcute
•         Vom folosi instrumentele metodei ”Călătoria” de Brandon Bays pentru a ne debarasa de emoțiile negative reprimate care ne blochează succesul, relațiile, încrederea în noi înșine, echilibrul interior ori chiar sănătatea.

Începem cu un eveniment-cadou (adică free), numit ”Metoda Călătoria și ABC-ul igienei emoționale” și care va avea loc vineri seara, 16 noiembrie, între orele 18.30 – 21.30.

Vom petrece o seară plăcută, la un ceai cald, vorbind despre cum anume metoda ”Călătoria” ne ajută să ne echilibrăm interior atunci când emoțiile negative ne umbresc viața.

Înscrierile la acest workshop se fac până pe 14 noiembrie la ora 14.00, aici:

https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSfATqees7fE6kNSv9uMhiCvWwFV389PKEqZwrU-MUAuQnDZUQ/viewform?vc=0&c=0&w=0

Găsești evenimentul pe FB aici: https://www.facebook.com/events/1945560672205592/

Urmează alte 3 workshopuri:

1. Gestionarea sănătoasă a furiei prin metoda Călătoria, care va avea loc sâmbătă, 17 noiembrie 2018, între orele 10.00 – 17.00.

Metoda de vindecare emoțională Călătoria se distinge prin blândețea, rafinamentul și eleganța cu care abordează toate emoțiile în general. În felul acesta ea ne ajută imens să trăim sănătoși și liberi de emoțiile negative pe care de obicei le reprimăm, le negăm sau le judecăm, cu efecte uneori dezastruoase pentru echilibrul nostru interior sau chiar pentru sănătatea fizică (așa-numitele boli ”cauzate de stres” sau ”pe fond nervos”).

În cadrul acestui workshop:

·         învățăm modalități sănătoase de a gândi despre furie

·         aflăm ce să facem când ne cuprinde furia

·         conștientizăm resursele ascunse în furie, prin introspecții ghidate

·         lucrăm cu instrumentele de vindecare emoțională Călătoria pentru a ne eliebra de furia stocată din trecut

·         învățăm ce să facem de acum încolo când mai simțim furie, pentru a o gestiona frumos și sănătos.

Pentru a te înscrie la acest workshop click aici: https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSdU1NDSuAWdp-U6MORsL9y5N9pk-G4qHuplut00FNjVDpLWxQ/viewform?vc=0&c=0&w=0

Evenimentul acesta îl găsiți și pe FB aici: https://www.facebook.com/events/342568986516319/ 

2. Cum scăpăm de teamă, blocaje și anxietate prin metoda Călătoria, duminică, 18 noiembrie 2018, între orele 10.00 – 17.00.

Anxietatea îți dă de furcă? Ai atacuri de panică? Fobii? Nu știi cum să gestionezi fricile copilului tău sau timiditatea lui?

Toate acestea au un numitor comun: starea de frică și nesiguranță. Și pentru a le depăși trebuie să înveți cum să gândești despre ele pentru a te elibera mai întâi de teama de teamă, apoi să știi ce să faci cu teama atunci când ea apre, în orice formă s-ar manifesta ea.

Aceasta ne propunem să facem la acest workshop, unde:

- înveți despre frica sănătoasă și cea nesănătoasă

- afli perspectiva metodei Călătoria asupra fricii blocate în corp

- primești instrumente de a elibera teama blocată în corp

- înveți cum să gestionezi pe viitor teama, panica, anxietatea, în cazul în care ele ar mai apărea, astfel încât să trăiești liber de fricile de tot felul care, poate, îți afectează încă viața.

Pentru a te înscrie la acest workshop click aici:

https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSdkMryRYRhHP1j2SG-rvYNyQcuhuVpY2zFKaQu01oj75Q75Cw/viewform?vc=0&c=0&w=0

3. Vindecarea relațiilor prin metoda Călătoria, sâmbătă, 24 noiembrie 2018, între orele 10.00 – 17.00.

Dacă nu ne eliberăm de emoțiile negative pe care le-am reprimat în relațiile dificile pe care le-am avut – fie cele de la birou, fie de business, fie cele personale – le vom purta cu noi în noile relații și le vom sabota astfel, întrucât vom gândi, aproape irezistibil: ”Dar dacă iar mi se întâmplă la fel? Dacă și această persoană se va comporta ca și șeful/colegul/partenerul/iubitul(a) din trecut și mă va răni iar?” Gândind astfel, generăm comportamente de apărare care vor suprinde persoana din fața noastră și vom ajunge să determinăm exact situațiile de care ne temem.

La acest workshop învățăm cum să ieșim din această buclă distructivă și să ne regăsim puterea de a merge înainte în viață cu curaj, încredere și prospețime, după ce am asimilat lecțiile de viață din relațiile trecute.

Pentru a te înscrie la acest workshop click aici: https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSdaXYJ5w7yz-kQz3nvy2WoEqcQnlXhXpTkFFfMecicJ2qtKAA/viewform?vc=0&c=0&w=0

Investiție: 300 lei/workshop.

Preț înscriere timpurie: 240 lei/workshop dacă te înscrii și plătești până miercuri, 14 noiembrie 2018.

Dezvoltare personala prin emotii: Workshop ”Furia si adevarul despre tine insuti”

Furia este o emoție ca oricare alta.
Dar, la fel ca despre celelalte emoții, cunoaștem puține despre ea. Ne enervăm și fie ne ”înghițim” furia, călcând pe nevoile noastre și acumulând tensiune interioară și/sau resentimente, fie o ”aruncăm în capul celorlalți” rănindu-i, distrugându-ne relațiile și expunându-ne la sentimente de vinovăție.

·         Care este rolul furiei?

·         De ce apare ea?

·         Ce e sănătos să facem când ne înfuriem și ce nu?

·         Ce ne dezvăluie despre noi propria furie?

·         Care sunt părțile bune și resursele ascunse în furia noastra?

Workshopul ”Furia si adevarul despre tine” își propune să răspundă la aceste întrebări și să te învețe să îți folosești furia în mod armonios și asumat, pentru a fi mai echilibrat emoțional, mai împăcat, mai calm si, nu in ultimul rand, a sti ce sa ii inveti pe copiii tai despre ce sa faca atunci cand sunt furiosi.

Invatam cum anume furia ne arata aspecte... frumoase despre noi insine, pentru ca de obicei ne imaginam ca furia ne face doar rai, agresivi, violenti, egoisti etc.
Folosind mai ales instrumentele de vindecare emotionala Journey (dar nu numai) aflam cum anume putem sa ne folosim furia in mod constructiv si creativ, cum ne ajuta ea sa ne cunoastem mai bine, cum putem sa ajungem sa fim mai calmi si sa avem mai multa incredere in noi.

De asemenea, aflam cum sa accesam si multe alte resurse pe care le ascunde furia noastra.
Pe scurt, sa scoatem la iveala adevaruri frumoase despre noi insine si emotiile noastre si invatam sa traim sanatos si in armonie cu noi insine si cu ceilalti, cu integritate si forta a caracterului!

Speaker: Patricia Cihodaru, psihoterapeut, speaker de inteligenta emotionala. 
Data: Vineri, 19 octombrie 2018, orele 18.30 - 21.30.
Durata: 3 ore 
Cost: 150 lei

Specificul workshopului:
• Experienţial, preponderent practic
• Abordare trup-minte-suflet-spirit
• Interactiv şi creativ: jocuri, lucru în echipă, exerciții, jocuri de rol
• Transformator și curativ

Inscrieri aici: https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSeiZ9dbvDqV6tuD7QqTw7FdSoSH8ySXRCbW0ZT_DS3Yioqjpw/viewform?c=0&w=1 
 
Email: contact@scoalaemotiilor.ro
Telefon: 0722.65.71.55.

METODA CĂLĂTORIA ȘI SĂNĂTATEA EMOȚIONALĂ A COPIILOR

Resursele unui copil de a gestiona situațiile din viața lui sunt mai mici decât ale unui adult. De aceea, pe el îl pot speria lucruri care nouă, adulților, ni se par insignifiante, iar situații minore pentru noi capătă proporții inimaginabile într-o minte de copil.

Uneori aceste proporții inimaginabile luate de diferite circumstanțe în mintea copilului se transformă într-un stres major pentru copilul respectiv. El se poate bloca sau speria, poate deveni hiperactiv sau, dimpotrivă, apatic, dezinteresat, își poate manifesta emoțiile negative și incapacitatea de a le gestiona prin scăderea rezultatelor la școală. Sau îl vom vedea refugiindu-se în reverii – totul pentru a fugi de o emoție intolerabilă. Pentru că acel copil să fie din nou cel pe care îl știam, el trebuie susținut să să găsească emoția ascunsă în subconștient și să se elibereze de ea.

            Andrei, un copil de 9 ani a fost adus de părinții lui în psihoterapie la mine (psiholog Patricia Cihodaru, n.n.) pentru că nu mai mergea singur la școală; se închisese în el și nu povestea nimic de la școală; comunica monosilabic și devenise foarte retras. Toate explorările psihodiagnostice pe care le-am făcut pentru a afla dacă avusese vreo experiență neplăcută pe drumul dintre casă și școală nu au dus la nimic. Părea că totul fusese întotdeauna în regulă pe drumul de la școală spre casă – dar nu și în mintea și sufletul lui Andrei.

Citeste continuarea AICI

Workshopuri și seminarii marca Journey pe care le voi susține în 2018

I. Vindecarea emoțională a copiilor - Journey for kids, 21-22 aprilie 2018, Timișoara

Daca:

- Vrei sa iti ajuti copilul sa-si depaseasca temerile, inhibitiile sau timiditatea

- Nu stii cum sa opresti comportamentele agresive sau conflictele permanente ale celor mici

- Copilul tau are vise urate care se repeta sau blocaje care nu trec cu nimic;

- Vezi ca i-ai transmis puiului tau unele frici sau comportamente nesanatoase si vrei sa opresti asta;

- Vrei sa-ti vindeci propriile rani afective din copilarie; 

- Simti ca intri pe ”teren alunecos” cand vine vorba despre emotiile tale sau ale copilului/adolescentului tau

- Adolescentul tau nu stie ce sa faca cu emotiile negative

Lucrezi cu copiii ca educator, profesor, psiholog, medic si vrei sa le dezvolti inteligenta emotionala sau sa ii ajuti sa se vindece prin lucrul asupra emotiilor lor negative;

     …pentru toate aceste situatii – si pentru altele care implica prezenta emotiilor negative la copii si adolescenti – am conceput seminarul ”Journey for kids”, in care utilizam instrumente din gama de vindecare emotionala ”Calatoria” (concepute de Brandon Bays si echipa ei) pentru a-i ajuta pe adulti, adolescenti si copii sa isi cunoasca emotiile, sa le gestioneze sanatos si sa se vindece de emotiile dureroase pe care le-au ascuns in suflet.

Este un seminar de educatie si vindecare emotionala a copiilor prin metoda ”Calatoria”, conceput pentru parinti si profesionistii care lucreaza cu copiii – profesori, educatori, medici pediatri, psihologi, psihopedagogi etc.

Inscrie-te aici

II.   Seminarul ”Journey Intensive” cu Brandon Bays si Patricia Cihodaru

Seminarul de bază al programelor de seminarii marca Journey, în care se învață metoda ”Călătoria” de Brandon Bays și un modul de Abilități Avansate.

In calitate de partener al companiei Journey va pot oferi discount de 50 de euro din pretul afisat al seminarului.

Detalii despre seminar aici:

https://mw106.isrefer.com/go/jiro2018/PatriciaJourney/Blog

Pentru a va trimite linkul prin care primiti discount de 50 de euro trimiteti email la: contact@scoalaemotiilor.ro. 

Patricia Cihodaru este practician acreditat al metodei ”Calatoria” si speaker desemnat de Brandon Bays pentru a preda metoda ”Calatoria” in Romania. Ea imbina pasiunea pentru instrumentele de vindecare emotionala marca ”The Journey” cu experienta de peste 15 ani ca psiholog si psihoterapeut specializat pe psihoterapie cognitiv-comportamentala, psihoterapie experientiala, precum si pe modalitati de interventie psihologica pentru sanatatea emotionala a copiilor si adolescentilor, a copiilor cu ADHD si a copiilor cu agresivitate. 

Patricia este fondatoarea Asociatiei pentru Dezvoltarea Inteligentei Emotionale si a oferit numeroase sesiuni de psihoterapie si consiliere one-to-one, precum si conferinte, seminarii si workshop-uri de dezvoltare a inteligentei emotionale si training-uri de deblocare a creativitatii, atat pentru copii, cat si pentru adulti.

ADHD: Când e boală și când ascunde de fapt o suferință emoțională?

ADHD înseamnă ”Tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție”. Persoanele/copiii care au cu adevărat această boală au un metabolism anormal al dopaminei în creier și nu pot din motive fiziologice să stea locului sau să-și focalizeze atenția.

ADHD-ul este, în mod trist, o modă a zilelor noastre când vine vorba de problemele cu care se confruntă copiii care sunt mai activi decât cei din jur și părinții acestora. Multe dintre diagnostice nu corespund însă realității, agitația copilului putând să ascundă de fapt o problemă emoțională – o depresie sau o anxietate. Odată rezolvată problema în sufletul copilului, dispare și agitația lui.

Un foarte bun criteriu de diagnostic diferențial pentru a ști dacă un copil are ADHD este următorul: Copilul tău are măcar o activitate asupra căreia poate sta concentrat mai mult de 1-2 minute? Dacă răspunsul este da, atunci nu are ADHD, ci exprimă prin hiperactivitatea lui o suferință emoțională sau ruleaază în fundalul minții lui o problemă căreia nu îi găsește răspuns. Sau ambele.

Am tradus parțial un articol (Sursa: https://curiousmindmagazine.com/harvard-psychologist-says-adhd-largely-fraud/) pe această temă, pentru a fi de folos părinților care se întreabă dacă puștiul lor are această boală și este cazul să înceapă să îl îndoape cu medicamente.

”Într-un interviu acordat revistei online Spiegel, unul dintre psihologii cei mai bine clasați de la Harvard din secolul 21, Jerome Kagan de la Universitatea Harvard a dovedit suficient curaj și expertiză profesională pentru a compara psihologia cu o piesă de mobilier putrezită.

Kagan propune o evaluare a companiilor farmaceutice spunând că multe dintre ele cataloghează un număr ridicol de oameni ca fiind bolnavi mintal pentru propriul lor interes.

Ce este ADHD-UL?

Este o tulburare mentală care îi face pe oameni să fie incapabili să-și păstreze focalizarea, să-și ducă sarcinile la bun sfârșit și să se concentreze. În plus, aceasta îi face să fie excesiv de activi, adesea până la agitație.  

Oamenii care suferă de această tulburare nu pot duce la bun sfârșit cu calm un proces de luare de decizii, ci se năpustesc în judecăți și acțiuni pripite. Drept rezultat, ei pot deveni poveri pentru societate.

Kagan a petrecut zeci de ani la Universitatea din Harvard făcând cercetări asupra dezvoltării copiilor. Conform observațiilor sale, motivul pentru creșterea drastică a numărului de copii diagnosticați cu ADHD constă doar în definițiile diferite date stărilor lor mentale. El afirmă că acum 50 de ani aceeași copii care nu erau atenți în clase erau definiți ca leneși.

Astăzi psihologii găsesc o ”tulburare” la orice copil care este mai activ decât restul sau care nu are rezultate bune la școală. Apoi, după un diagnostic pus cu atâta ușurință, copiii sunt puși pe medicație pentru a fi ținuți sub control.

Conform lui Kagan nu este deloc nevoie de așa ceva, întrucât acești copii nu au un metabolism anormal al dopaminei. Doctorii pur și simplu prescriu medicamentele pe care le au la dispoziție doar pentru că asta este soluția cea mai simplă pe care o au la îndemână.

Kagan consideră că decizia dacă un copil este bolnav mintal trebuie să fie luată după un proces mai amănunțit și mai precis. După interviuri rapide cu copii și adolescenți mai mult de 40% dintre ei sunt clasificați ca depresivi.

El nu este de acord cu cele mai noi practici medicale care îi clasifică imediat ca bolnavi mintal, deoarece cercetări mai amănunțite arată că doar 8% dintre aceștia au într-adevăr o boală mentală gravă.

O soluție mult mai bună ar fi să se găsească o cale de a-i ajuta pe acești copii să rezolve problemele cu care se confruntă și să-și diminueze anxietatea. Consecința clasificării tinerilor ca bolnavi mintal este că îi face să își piardă încrederea în sine.

Este interesant că observațiile sale își au rădăcina în ppropria copilărie – când era copil el se bâlbâia și era foarte activ și a putut depăși toate acestea datorită modului pozitiv în care mama sa a perceput comportamentele sale. În loc să accentueze problema, ea îi spunea că este un copil ca toți ceilalți doar că mintea lui lucrează mai repede decât limba, așa că el a crezut că este inteligent, și nu bolnav mintal, cum ar fi fost diagnosticat astăzi.  

Sugestia lui Kagan este ca în loc să îi punem pe copii și pe tineri pe medicamente mai sănătos este să îi ajutăm să își identifice cauzele tristeții sau anxietății și să le rezolve.”

Concluzia: Metodele de vindecare emoțională trebuie puse la îndemâna părinților, adulților, copiilor și adolescenților ca instrumente de adaptare la o lume tot mai imprevizibilă.

Viziunea mea este că în viitor – sperăm în cel apropiat – fiecare copil va crește știind ce să facă cu furia lui, cu fricile, cu durerea, neputința, vulnerabilitatea, singurătatea, neîncrederea în sine etc.

Unul dintre cursurile pe care le-am creat cu acest scop de popularizare a cunoștințelor în acest domeniu este Seminarul ”Journey for kids”, pe care îl voi susține în această primăvară la Timișoara, între 21-22 aprilie 2018.

Detalii și înscrieri aici: http://www.scoalaemotiilor.ro/events/vindecarea-emotionala-copiilor-prin-metoda-journey-journey-kids/

Seminarul ”Journey Intensive” intre 2013 - 2018: Jurnal de organizator

În 2013, la sfârșitul lunii mai, a avut loc primul seminar ”Journey Intensive” cu Brandon Bays din România, pe care l-am organizat împreună cu dr. Cristina Răduță.

Am scris atunci primele mele impresii de la seminar, pe care le-am regăsit cu multă bucurie, azi, în fervoarea pregătirilor pentru a 9-a ediție a acestui seminar în România, care va avea loc între 29.09 -1.10.2017, în București.

Iată ce am scris atunci, din perspectiva organizatorului:

”Brandon Bays in Romania: Un rezumat al zilelor de joi si vineri:

Joi, 30 mai, aceasta minunata doamna a avut intalniri cu jurnalistii romani si a sustinut seara o intalnire calda si placuta cu trainerii veniti din mai multe colturi ale lumii pentru a sustine Seminarul si a-i ajuta pe participantii romani sa patrunda tainele metodei "Calatoria".

Azi, vineri, 31 mai, aproape 200 de oameni au participat la prima - si cu cele mai multe provocari - zi a Seminarului "Journey Intensive". Brandon Bays a inceput Seminarul povestind, pur si simplu, despre nimic altceva decat despre faptul ca are sange romanesc in vine! 
(Detalii aici: https://www.youtube.com/watch?v=GCArhh3Ulkk&feature=youtu.be)

Desigur, sala a aplaudat frenetic!
Va puteti imagina ce legatura stransa s-a stabilit din acel moment intre dragul nostru speaker si romanii prezenti la eveniment!

Apoi a prezentat fundamentele metodei Calatoria si treptat, cu delicatete, i-a condus pe cei prezenti intr-un "Bland Bun Venit" spus tuturor emotiilor - primul pas in vindecarea emotionala.

Au urmat alte exercitii de constientizare a emotiilor si trecere prin straturile emotionale. Dupa amiaza, Brandon a demonstrat live cum se face un proces "Calatoria", apoi participantii s-au grupat cate doi si au facut impreuna metoda.

Totul a fost asistat de o echipa - mica, dar foarte daruita - de traineri.

Impresia noastra, ca organizatori, a fost fenomenala!

Pur si simplu oamenii care au plecat seara de la Seminar nu mai erau aceiasi oameni care s-au inregistrat azi dimineata!

Dimineata eram niste straini vorbindu-ne politicos si distant, seara eram o comunitate de suflete.

Am admirat cu bucurie fetele luminoase, preocuparea pentru orientarea spre interior si bunavointa trezita in toti de acest minunat proces "Calatoria"!

Si e abia inceputul... Maine ne asteapta o alta zi plina de suprize placute!

Cea de-a doua zi a Seminarului "Journey Intensive"

De dimineata se vedea pe chipurile tuturor o schimbare majora. Nimeni nu se mai inghesuia la inregistrare, oamenii erau calmi si rabdatori unii cu altii, iar in aer plutea o bunavointa si o asteptare pacifica a ceea ce urma.

Prezentarea de dimineata a fost presarata cu exercitii practice cu efecte profunde asupra celor prezenti, iar sedinta de dupa amiaza a constat din nou intr-o sedinta practica in care fiecare a avut posibilitatea sa testeze eficienta metodei. Seara, dupa o intalnire in care participantii au relatat experientele pe care le-au traversat si au pus intrebari, au plecat spre casa cu ochi linistiti si stralucitori si... cu cate o bomboana pentru Copilul din fiecare! (nota mea de azi: Urma ziua de 1 iunie)

Dincolo de ceea ce preda Brandon Bays, cel mai important este setul de valori dupa care ii invata pe oameni sa isi traiasca vietile - Adevar, sinceritate cu sine si cu ceilalti, capacitatea de a privi in fata propriile umbre, grija si respect fata de suflet, fata de partea vulnerabila din noi, autoacceptare si o cautare ardenta a cunoasterii de Sine.

Este un Seminar despre o metoda foarte puternica, sustinut de o persoana care iti castiga imediat respectul, admiratia si, nu in ultimul rand, afectiunea.

Maine ne asteapta modulul de Abilitati Avansate!

Daca primele doua zile vi s-au parut deosebite, trebuie sa va spunem ca ele au fost doar o introducere in metoda. Maine vom avea ocazia sa invatam adevaratele secrete care fac tehnica sa fie atat de eficienta!

Va asteptam cu drag!”

Acestea sunt rândurile pe care le scriam atunci. 

Nu aș schimba nici o virgulă nici astăzi. 

Brandon Bays revine în București între 29.09 -01.10.2017 pentru a susține Seminarul ”Journey Intensive”, în care predă bazele metodei ”Călătoria” și modulul de Abilități Avansate (unde de data aceasta mă voi alătura ei ca și Journey Presenter).

De când am participat la acest seminar pentru prima dată în 2011 la Praga mi-am dorit ca seminariile Journey să ajungă la sufletele românilor și să-și aducă acolo influența alinătoare, pacificatoare, generatoare de vindecare emoțională, de toleranță și, nu în ultimul rând, civilizație!
Metoda Journey este o metodă completă. Ea constă într-un cumul de terapii psihologice și modalități spirituale de acces la starea de calm, pace, frumusețe, claritate, iubire, bunăvoință, bucurie naturale care există în sufletul fiecăruia dintre noi. Aș poziționa-o în rândul terapiilor transpersonale, în care, pe lângă efectul vindecător în plan emoțional, avem acces la Supraconștient, la Sinele Superior.

O consider o terapie a prezentului și a viitorului - pentru că nu mai este suficient doar să fim sănătoși, ci, datorită solicitărilor la care suntem expuși în prezent, avem nevoie să ne cunoaștem cu adevărat pe noi înșine, să trăim știind răspunsul la întrebarea ”Cine sunt eu cu adevărat?”. Generațiile viitoare vor pune această întrebare mai des decât noi, vor trăi mai conștient decât noi – iar metoda ”Călătoria” și perspectiva propusă de ea asupra sufletului uman este o punte foarte promițătoare spre acest viitor.

Așa că închei, ca și în 2013:

Vă așteptăm cu drag la Seminarul ”Journey Intensive” – un seminar-prag spre o nouă viață, în care emoțiile, atât de adesea considerate semne de slăbiciune, devin aliații noștri, tot atâtea izvoare de putere interioară.

Fie ca acest seminar să fie încă o cărămidă pusă la eliberarea sufletelor noastre de orice poveri de durere, frică, limitări, dependențe și tot ce mai întunecă sufletele românilor sau le acoperă frumusețea și strălucirea!

DETALII ȘI ÎNSCRIERI AICI. 

Analogia cu trenul care-ți va schimba modul în care te porți cu copilul când plânge

Am tradus aici un articol despre o mamă care abordeaza sănătos emoțiile neplăcute ale copilului ei aflat într-un moment de stres. 

”Fiul meu de 4 ani se băgase în pat și se așezase cu fața la perete când mi-a pus marea întrebare:

            ”Unde e Glenn?”

            Tonul lui făcea ca întrebarea să sune ca un detaliu nesemnificativ, dar eu știam exact despre ce e vorba. Glenn era tocmai opusul a ceva nesemnificativ – un drăguț tigrișor de pluș cu care fiul meu dormea încă de când a putut să țină pentru prima oară ceva în brațe.

            Soțul meu s-a oferit să coboare scările pentru a-l căuta, iar eu am comentat absentă că nu-l văzusem pe Glenn în seara ceea, ceea ce era cam ciudat.

            Auzindu-mă, fiul meu s-a întors încet cu fața către mine fără a mă privi, cu mintea alergându-i nebunește. Ochii priveau fix undeva în spate, iar gura i se mișca la fiecare gând. S-a uitat la mine când a realizat ce s-a petrecut, și-a strâns umerii și s-a ridicat în timp ce îl cuprindea panica:

            Apoi a strigat:

            ”L-am lăsat pe Glenn pe bancheta din spate a mașinii lui Gigi!”

            Gigi, evident, locuia într-un alt stat, ceea ce însemna că ne confruntam cu prima noapte a copilului meu de când era bebeluș – prima noapte din mica lui memorie – fără Glenn în brațele lui.

            Desigur, îl mai pierdusem pe Glenn, dar îl găsisem întotdeauna înainte de culcare, chiar dacă uneori avusesem nevoie de ore întregi de căutare. Altădată, copilul meu ținuse jucăria afară pe fereastra mașinii și din greșeală îi dăduse drumul, așa că Glenn petrecuse un pic de timp la linia galbenă a unei străzi aglomerate.

            Cu toate acestea, nu dormise niciodată fără Glenn.

            Șocul inițial a fost, evident, urmat de curenți electrici de furie care i-au traversat corpușorul. Lovea cu pumnul în aer, strângea din dinți și striga: ”NU DORM FĂRĂ GLENN! NU MĂ CULC PÂNĂ CÂND EL NU E AICI! NU MĂ MAI CULC NICIODATĂ!” Și din nou lovituri cu pumnul în aer, strâns din dinți, câteva răsuciri furioase pe podea.

            În acest moment, soțul meu s-a întors din căutarea lui inutilă și m-a privit, căutând soluții: Ce facem acum, mamă?

            Nu știu dacă privirea pe care i-am aruncat-o reflecta încredere, înțelepciune și claritate, dar, mă credeți sau nu, chiar asta am simțit.

            Pentru că, exact când aveam cea mai mare nevoie, mi-am amintit de analogia cu trenul.

Analogia care mi-a schimbat viața

            Această analogie nu era ceva nou, ci ceva ce învățasem în anii când îmi făceam terapie înainte să am copii, ceva ce auzisem mai mult, ca un clișeu utilizat excesiv. Sincer, mă cam luptasem să o aplic când era vorba de explozia propriilor mele emoții, dar aici, cu copilașul izbindu-se de podea ca un pește scos din apă, mi-a apărut ca fiind singurul răspuns rezonabil.

            Analogia este următoarea:

Emoțiile neplăcute sunt tuneluri,

iar noi suntem trenuri care trecem prin ele.

            Trebuie să trecem prin tot acest întuneric al emoțiilor pentru a ajunge - știați că asta voi spune! – la calmul și lumina pacifică de la capătul tunelului. 

            Sună simplu, dar e mult mai ușor de zis decât de făcut.

 

            Unde greșesc părinții bine intenționați

            Problema este că noi, ca părinți bine intenționați, încercăm adesea să îi oprim pe copii în călătoria lor printr-un tunel emoțional.

            De exemplu, privindu-mi copilul cum se lupta cu furia și tristețea lui și frica de a dormi fără jucăria lui dragă, aș fi putut spune, foarte ușor:

            E vorba doar de o noapte. O să-l recuperăm mâine.

            Avem atâtea alte jucării de pluș, dormi cu una dintre ele în noaptea asta.

            O să fii bine, îți promit.

            Fără îndoială, acestea ar fi fost afirmații adevărate, dar nu ar fi ajutat.

Adesea, când copii noștri se luptă cu un sentiment neplăcut – tristețe, mânie, frică, jenă, singurătate, vinovăție – încercăm să le oferim explicații logice ca să iasă din stările acelea. Le explicăm de ce reacția lor e exagerată sau cum NOI ȘTIM că totul va fi bine până la urmă.

            Încercăm să ne ajutăm copiii, bineînțeles, dar dacă dăm la o parte câteva straturi, cred că vom constata că ceea ce facem de fapt este că încercăm să ne facem PE NOI ÎNȘINE să ne simțim mai bine. Pentru că durerea copiilor noștri NE doare atât de profund și ne face PE NOI să simțim un disconfort acut.

            Noi suntem cei care vrem ca ei să se oprească din plâns cât mai repede – nu ei.

            Revenind la analogie: dacă emoțiile sunt tuneluri și noi suntem trenuri care trec prin ele, atunci trebuie să continuăm să mergem prin tunel până ieșim în partea cealaltă.

            Când noi, adulții, ne confruntăm cu propriile lupte emoționale, încercăm să ieșim din tunel prea devreme – izbindu-ne de pereți, ignorând ecoul de peșteră și întrebându-ne confuzi de ce nu putem vedea încă lumina zilei.

            Uneori ne luptăm cu întunericul, închidem ochii față de el și pretindem pur și simplu că nu suntem deloc în tunel. Sunt bine, mulțumesc.

            Uneori facem o mulțime de alte lucruri – mâncăm înghețată, bem vin, facem cumpărături online, alergăm la maratoane, ne uităm pe Netflix, jucăm jocuri pe telefon sau citim nebunește pe Facebook – pentru a ne distrage de la faptul că suntem în tunel.

            Dar nici unul dintre aceste lucruri nu ne va scoate din tunel, nu-i așa?

            Apoi, când ÎN SFÂRȘIT ne dăm voie să strigăm, să izbim cu pumnii în podea și să plângem bine, dintr-odată ne simțim mult mai bine.

            La fel se întâmplă și cu copiii noștri. Nu putem să-i învățăm vreo ieșire laterală secretă acolo unde nu există o astfel de ieșire. Nu există nici o altă cale de a ieși dintr-o emoție decât prin ea – și este rolul nostru să îi ghidăm să facă asta.

            De aceea, nu i-am spus nici un cuvânt fiului meu. În loc de asta, m-am așezat lângă el în timp ce valurile de furie s-au topit într-un tremur al corpului și a început să plângă. Când am simțit că e bine să fac asta, am început să îi masez ușor spatele – tot fără să vorbesc. A continuat să plângă, iar și iar.  

            Când lacrimile au început să-i șiroiască pe obrăjori, am realizat că tocmai făcusem ceea ce Gordon Neufeld și Gabor Mate numesc “a dansa cu copiii noștri prin lacrimile lor.” În cartea lor Hold On to Your Kids ei scriu:

            “…un părinte trebuie să danseze cu lacrimile copilului lui, cu atitudinea de a lăsa totul să vină si să treacă și cu sentimentul care apare în urma acestui ”a lăsa să treacă”… (Un părinte trebuie) să fie alături de copilul lui când acesta experimentează frustrarea și să îi ofere alinare. Ideea nu este de a-i da o lecție, ci de a lăsa frustrarea să se transforme in tristețe... Mult mai important decât cuvintele noastre este sentimentul copilului că noi suntem acolo cu el, nu împotriva lui.”

            Gândindu-mă la asta, m-am bucurat când copilul meu a început să plângă, pentru că am știut că asta însemna că el își parcurgea tunelul emoțional și nu se blocase în el.

            A plâns, și-a plâns, și-a plâns.

            Până când nu a mai plans.

            Până când s-a ridicat brusc de pe podea, a căutat cu privirea o carte despre câini care obținuseră recorduri mondiale, a scos-o din bibliotecă și a început să o răsfoiască. Ca și cum nimic nu se întâmplase.

            Am tras cu ochiul la ceas. Trecuseră opt minute. 

            Dezvoltarea rezistenței psihice

            Am decis că ar fi OK să-i vorbesc acum, așa că l-am întrebat dacă vrea să facem un plan. I-am spus că știu că o să-i fie greu în noaptea asta, dar ne putem gândi împreună la câteva idei care să-i fie de ajutor.

            (Dacă aș fi sugerat așa ceva cu două minute mai devreme, ar fi EXPLODAT. Dar pentru că am așteptat până când trenul lui a ieșit din tunel, acum era bine.) 

            Fără nici o sugestie din partea mea, copilul meu de 4 ani a ales două animale de pluș cu care să doarmă în acea noapte, apoi m-a întrebat dacă poate să mai citească din încă două cărți înainte de a adormi pentru a face ca seara să fie mai specială.

            Mai târziu, când l-am sărutat de noapte bună și el s-a întors pe-o parte ca să adoarmă, mi-a zis împăcat: ”O să-mi fie bine în noaptea asta.”

            Da, dragul meu copil, o să-ți fie bine.

            Pentru că așa se dezvoltă rezistența psihică.

            Dacă ne-am fi urcat în mașină să ne ducem după Glenn, nu am fi dezvoltat rezistența psihică.

            Nici dacă i-aș fi spus iar și iar că nu e mare lucru, că e doar o noapte fără un animăluț de pluș, nu am fi dezvoltat rezistența psihică. Mesajul ar fi fost că durerea lui nu e valabilă și că luptele lui interioare nu merită luate în serios.

            Dar cum, să stai așa, pur și simplu, alături de el cât timp el trece prin tunelul furiei? Să îl lași să simtă furia și panica și să iasă la suprafață singur? ACEASTA ÎNSEAMNĂ SĂ DEZVOLTĂM REZISTENȚA PSIHICĂ.

            Amintește-ți rolul tău

            Deci data viitoare când copilul tău este profund frustrat, mânios sau supărat, amintește-ți care este de fapt rolul părintelui într-o astfel de situație.

            Rolul părintelui este de:

o                        A oferi alinare cât timp copilul simte frustrarea.

o                        A-l susține când plânge pentru a elibera frustrarea.

o                        A fi empatic cu lupta interioară a copilului

o                        A permite ca lecțiile vieții să fie învățate natural – nu prin predici.

o                        A sprijini călătoria copilului prin tunelul emoțional

            Rolul părintelui NU este de a-l face pe copil să se oprească cât mai repede.

            În acest caz lacrimile sunt un semn de succes parental, nu de eșec.

            Deci, mângâie-ți copilul pe spate și stai alături de el în tăcere. Rămâi cu el în timp ce parcurge tunelul emoțiilor sale. Și fii cu el și atunci când ajunge în cele din urmă la lumina calmă, pacifică, de la capătul tunelului.”

(Sursa: http://pickanytwo.net/the-train-analogy-that-will-change-how-you-see-your-crying-child/#more-6321)