Cum să te protejezi de stresul profesional în profesia de avocat prin metoda „Călătoria”

O profesie cu grad mare de stres

Aproape cu un secol în urmă scriitorul rus Maxim Gorky spunea: „Când munca este o plăcere, viaţa e o bucurie! Când munca e o datorie, viaţa e sclavie!” David Margolick, în lucrarea More Lawyers Are Less Happy at their Work, a Survey Finds, afirmă: „Dacă Gorky avea dreptate, atunci pentru cei mai mulţi avocaţi viaţa e sclavie – insatisfacţia profesională în rândul avocaţilor este larg răspândită, profundă şi crescândă.”

Un studiu asupra avocaţilor din California realizat de RAND Institute for Civil Justice a constatat că doar jumătate dintre cei intervievaţi au spus că dacă ar trebui să o ia de la început ar opta pentru aceeaşi profesie. Într-un alt studiu din Carolina de Nord aproape 50% au afirmat că speră să renunţe la practica dreptului înainte de sfârşitul carierei lor, iar peste 40% au spus că nu şi-ar încuraja copiii sau alte persoane să practice Dreptul.

Cauzele stresului

Următorul pas al oamenilor de ştiinţă a constat în a identifica sursele insatisfacţiei profesionale în rândul avocaţilor. Rezultatele au arătat că respondenţii erau nemulţumiţi de:

• Comercializarea profesiei de avocat – faptul că practica Dreptului devine tot mai puţin o profesie şi tot mai mult o afacere.
• Presiunea tot mai mare de a atrage şi a păstra clienţii într-o piaţă cu o competitivitate feroce.
• Faptul că trebuie să lucreze într-un mediu extrem de competitiv în care „agresivitatea, egoismul, ostilitatea, suspiciunea şi cinismul sunt larg răspândite”.
• Faptul că simt că pierd controlul asupra timpului lor – pentru că trebuie să fie la dispoziţia clienţilor, a termenelor limită etc.
• Lipsa de colegialitate în rândul partenerilor lor.
• Imaginea publică depreciată.
• Cel mai mult, însă, avocaţii au arătat că sunt nemulţumiţi de presiunea pe care timpul îndelungat alocat muncii o pune asupra vieţii lor personale. Stilul de viaţă pare să fie definit de expresia: „Trăieşte repede, mori tânăr!” (Live fast, die young!)

Ce e de făcut?

În aceste condiţii formarea profesională a avocaţilor trebuie suplinită şi de educaţia în plan emoţional. Instruirea continuă a avocaţilor trebuie să includă şi formarea de abilităţi de viaţă (aşa numitele „soft skills”) care să îi protejeze împotriva epuizării nervoase, să le educe rezistenţa psihică pe termen lung, să le îmbunătăţească deprinderile de comunicare şi relaţionare cu ceilalţi, să le fortifice stima de sine, să îi înveţe comunicarea non-violentă pentru a face faţă competiţiei nesănătoase din tagma lor etc. şi să-i ajute să facă faţă stresului prelungit şi emoţiilor negative cu care se confruntă datorită specificului profesiei.

“Predarea acestor competenţe emoţionale studenţilor la Drept, constituie o cale de a le amplifica profesionalismul”, afirmă John E. Montgomery, Profesor de Drept, fost decan al Facultăţii de Drept a Universităţii din Carolina de Sud.

„Călătoria” pentru avocaţi

O metodă care poate fi aplicată cu succes pentru combaterea diferitelor aspecte ale stresului profesional şi optimizarea performanţelor profesionale a avocaţilor este procedeul „Călătoria”, conceput de Brandon Bays, expertă în vindecarea minte-corp, speaker de renume mondial şi autoarea best-sellerului cu acelaşi nume.

Este vorba despre un cumul de tehnici simple, profunde şi eficiente prin care se conştientizează, se accesează şi se vindecă emoţiile negative reprimate de-a lungul timpului. Pornind de la premisa că stresul – chiar şi cel de care nu suntem conştienţi – se află la baza tulburărilor emoţionale şi a blocajelor şi limitărilor personale, tehnica este proiectată pentru a facilita accesul la evenimentul-sursă al stresului şi eliberarea de emoţiile negative stocate în psihicul şi fizicul nostru.

Metoda are o gamă largă de aplicaţii în cele mai diverse domenii – de la sănătate şi educaţie până la viaţa personală şi succesul profesional. Avocaţii pot beneficia la maxim de pe urma acestui procedeu întrucât el ajută la:

• Combaterea stresului, a fricii de a vorbi în public/tracului;
• Rezolvarea conflictelor şi dobândirea unei perspective sănătoase asupra competiţiei cu ceilalţi. În Anglia, utilizarea metodei în şcoli a dus la o reducere cu 97% a violenţei în rândul elevilor şi o creştere a ratei de promovare la 91-93%;
• Prevenirea şi eliminarea epuizării fizice şi psihice: în Olanda angajaţii guvernului au la dispoziţie această metodă pentru a preveni suprasolicitarea la locul de muncă şi a vindeca sindromul burn-out;
• Vindecarea ticurilor care s-au instalat după un şoc emoţional;
• Eliminarea anxietăţii, a atacurilor de panică şi depresiei – în ţările nordice tehnica este subvenţionată de unele companii de asigurare pentru mai multe tipuri de boli;
• Vindecarea stresului post-traumatic: în Africa de Sud „Călătoria” e folosită în serviciile de urgenţă ale spitalelor;
• Eliminarea dependenţei de tutun, alcool, droguri. În Australia practicienii „The Journey” au utilizat metoda pentru a ajuta copiii străzii să renunţe la droguri şi a se vindeca de numeroase abuzuri şi traume;
• Dezvoltarea capacităţii de gestionare sănătoasă a emoţiilor negative;
• Depăşirea blocajelor interioare şi a limitărilor care ne împiedică să fim noi înşine şi să trăim la maxim de potenţial.

„Călătoria” din nou în România

Între 4-6 octombrie 2013, Brandon Bays va susţine pentru a doua oară la Bucureşti Seminarul "Journey Intensive" – celebru în peste 45 de ţări pentru beneficiile multiple pe care le aduce participanţilor în toate domeniile vieţii. În cadrul Seminarului Brandon Bays va preda noţiuni teoretice şi aplicaţiile practice ale metodei, precum şi un set de abilităţi avansate în acest procedeu care generează, după cum spune un absolvent al Seminarului, „un nivel de schimbare preţios şi rar”.

Vino la Journey Intensive pentru a face din munca ta o plăcere, iar din viaţă o bucurie!

Informaţii suplimentare şi înscrieri pe www.thejourney-romania.ro.

Există seminarii – şi există “The Journey”. Toate celelalte par doar o pregătire de fond pentru “The Journey”, unde are loc adevărata transformare. (Tom F., arhitect, absolvent al Seminarului „Journey Intensive”)

"Calatoria" spre o viata prietenoasa

Din noiembrie 2011, de când am participat la Praga la primul Seminar Journey Intensive şi in tot anul 2012, cand am urmat cursurile incluse în programul lui Brandon Bays pentru a deveni practician acreditat al acestei metode, am tot scris despre “Calatoria”.

Fiind psihoterapeut am căutat să mă instruiesc în mai multe orientări terapeutice pentru a avea o paletă cât mai largă de metode cu care să raspund celor care îmi intra în cabinet.

Dar nici una din cele studiate până acum nu are eficienţa, simplitatea şi profunzimea “Calatoriei”.

Ceea ce îmi place foarte mult la această tehnica de vindecare este, am mai spus-o, accesul la ceea ce Brandon Bays numeşte “Sursa”. Dar, desigur, mai sunt şi alte atuuri ale metodei. Cel despre care vreau sa vorbesc azi este faptul că ajungi să realizezi că Viaţa îţi este cel mai bun prieten.

Da, dupa ce inveti metoda "Calatoria" - prin care te poti elibera literalmente de durerile trecutului si de limitarile si blocajele care te impiedica sa-ti traiesti la maxim prezentul si iti poti construi un viitor in care potentialul tau se exprima pe deplin – VIATA TI SE DEZVALUIE MULT, MULT MAI PRIETENOASA.

Cei care au citit cartea “Calatoria” ştiu că în aşa numitul episod al “Focului de tabără” poţi vorbi cu toţi cei care te-au rănit, spunându-le despre durerea pe care ţi-au pricinuit-o cu sau fără voia lor. Este o parte crucială a procesului, unde se reconfigurează părerea pe care o avem fiecare despre ce ni se întâmplă în viaţă şi ce ne fac ceilalţi. Această parte a metodei antrenează o empatie profundă, dincolo de credinţele noastre limitatoare şi ne ajută să avem acces la sufletul celuilalt, la acea parte delicată din noi unde rezidă cele mai frumoase sentimente ale noastre şi, când suntem loviţi, cele mai ascunde dureri.

Procedeul scoate durerea la suprafaţă pentru a o elimina definitiv şi facilitează – prin multiple mini-procese – IERTAREA. Este un minunat prilej de a face pace cu cei din jur, cu tine însuţi, cu Viaţa însăşi.

În felul acesta:
- Ceea ce altădată numeai suferinţă, acum realizezi că este o lecţie la al cărei mesaj ai acces prin procedeele incluse în metodă.
- Ceea ce altădată numeai duşmani devin prietenii cu care nu ai reusit până acum sa comunici clar.
- Ceea ce altădată numeai rea intenţie din partea altcuiva vezi ca nu era decat rana celuilalt transformată in arma pentru a-şi apăra sufletul de şi mai multă durere.

Brandon Bays, autoarea metodei care poate face toate acestea vine pentru prima dată in Romania intre 31 mai - 2 iunie 2013, la Rin Grand Hotel Bucuresti.
Te invităm alături de noi pentru a afla secretele metodei chiar de la cea care i-a dat viată si a o experimenta "pe pielea ta" sub indrumarea specializată a trainerilor!
Avem oaspeţi din intreaga Europă, atât ca participanţi, cât si ca indrumatori!

Inscrieri pe www.thejourney-romania.ro.

Lectia de iertare a "Calatoriei"

Una dintre cele mai frumoase parti ale metodei "Calatoria" este cea in care inveti cum sa ierti, nu doar din buze sau doar mental, superficial, ci din tot sufletul, cu toata fiinta. Acesta a fost de altfel si secretul vindecarii lui Brandon Bays, expert in vindecarea minte-corp, autoarea best-seller-ului "Calatoria" si a puternicei metode de vindecare emotionala cu acelasi nume.

Rani care devin raniri
In "Calatoriile" parcurse pentru mine sau alaturi de pacientii mei am asistat la procese de iertare cutremuratoare (in sens bun!) care mi-au schimbat viata si perceptia asupra a ceea ce suntem fiecare din noi pe Pamant. Am realizat ca extrem de rar in conflictele noastre exista o rea intentie. In schimb, e vorba de rani adapostite in suflet care devin raniri. Ceea ce ni s-a facut, facem si noi altora.
Daca nu am fost lasati sa ne manifestam, sa fim noi insine, din diferite motive, vom fi la randul nostru foarte critici cu ceilalti, ni se va parea ca altii sunt mereu mai buni si asta ne va duce la tendinta de a-i sabota, de a nu-i accepta si a nu le permite sa fie tot ceea ce pot fi.
Daca am fost loviti - fizic sau emotional - vom face, mai mult sau mai putin inconstient - acelasi lucru (daca nu facem ceva sa vindecam si sa alinam rana-radacina).
Daca am fost parasiti, abandonul va trai in noi si ne va programa - fara ca noi sa realizam asta - sa ne comportam la fel cu cei dragi. 

Durerea perpetuata
Se creeaza astfel un fel de lant care perpetueaza durerea, violenta, tristetea, resentimentele, sentimentul de lipsa, de gol interior. Mai intai suntem raniti. Intrucat nu ne invata nimeni ce sa facem cu rana produsa sau cum sa ne aparam emotional - pentru ca nu exista manuale despre asa ceva, primim rana in suflet, o adapostim acolo, considerand ca astfel ura, durerea, furia stocate ne vor aduce recompensarea intr-o buna zi. Din pacate, se intampla exact opusul: resentimentul nu numai ca nu alina, ci chiar ne otraveste, ne saboteaza, ne consuma energia si ne indeparteaza de oameni, de noi insine, de bucuria de a trai.

Sau putem reprima durerea, ingropand-o adanc in subconstient. Nu mai vrem nici macar sa recunoastem ca am trecut prin asa ceva. Perpetuam apoi durerea primita, considerand ca suntem indreptatiti sa producem celor din jur exact neplacerile care ne-au durut si pe noi. Desigur, de cele mai multe ori acest mecanism e inconstient, functioneaza pe un fel de "pilot automat" negativ. Aceasta face ca de cele mai multe ori in spatele comportamentului rautacios, distructiv, agresiv al cuiva sa se gaseasca in majoritatea cazurilor un suflet ranit care isi perpetueaza durerea provocand-o in jur.

Solutia: iertarea
Pentru a rupe acest lant al durerii e esential sa iertam. Aceasta aduce cu sine vindecarea emotionala proprie, eliberarea sufleteasca si imbunatatirea relatiilor cu ceilalti. Brandon Bays spune ca "orice boala are la baza o forma de neiertare, si orice vindecare incepe cu iertarea". Odata ce iertam, rana isi pierde puterea asupra noastra
Uneori poate e mai greu, alteori va dura mai mult, dar "Calatoria" este procesul cel mai eficient in aceasta directie din tot ce am invatat pana acum. Uneori iertarea e atat de profunda incat intr-un singur proces "Calatoria" relatia se vindeca si sufletul omului se elibereza de trauma respectiva. Alteori, poate va fi nevoie de mai multe procese pentru a se ajunge la iertarea completa. Metoda contine insa un cumul de mini-procese care faciliteaza iertarea ajutand persoana sa perceapa si perspectiva celuilalt si sa scoata din celule emotiile negative asociate cu trauma respectiva. 

Va asteptam intre 31 mai - 2 iunie la Seminarul "Journey Intensive" unde modulul de Abilitati Avansate ne familiarizeaza cu secretele eficientei vindecatoare ale procesului "Calatoria" si include un sui generis "curs de iertare", cu mini-procese care ne ajuta sa iertam cele mai dificile persoane sau circumstante din viata noastra. 
Detalii si inscrieri pe www.thejourney-romania.ro.

„So be it"!: „The Journey” în România

Special appreciation to: law of attraction, law of attraction, How to apply law of attraction

Povesteam într-o postare anterioară despre metoda de vindecare emoţională „Călătoria” („The Journey") elaborată de Brandon Bays, despre care am învăţat într-un seminar la Praga. Impactul acestui procedeu şi al întregii perspective asupra vieţii pe care o presupune The Journey asupra mea a fost atât de puternic încât în doar un an de zile viaţa mea a trecut prin schimbări pe care nici nu le-am visat. I-am cunoscut pe cei din echipa The Journey care m-au impresionat prin căldura, atenţia şi grija cu care ne-au primit, prin devotamentul lor, prin munca asiduă pe care o depun şi prin încurajarea entuziastă pe care ne-au oferit-o pentru a aduce Călătoria în România, deşi la vremea aceea părea aproape imposibil. 

M-am împrietenit cu o colegă medic (dr. Cristina Răduţă) care a avut deschiderea mentală şi sufletească să aprecieze valenţele vindecătoare ale acestei capodopere terapeutice. Ea mi-a fost alături, m-a inspirat şi m-a ajutat să nu renunţ în momentele dificile. Împreună, am participat la întregul „Practitioner Programme” al „The Journey”.

Am deprins şi alte versiuni ale „Călătoriei” pe care le-am aplicat mai întâi pe noi înşine, în diferite domenii ale vieţii noastre. Am învăţat să trecem dincolo de meandrele egoului pentru a ne accesa nivelul cel mai profund al fiinţei. Ne-am ghidat reciproc prin paşii tehnicii în căutarea vindecării. Am făcut amândouă multe ore de voluntariat utilizând „Călătoria” pentru a-i ajuta pe cei apropiaţi să se elibereze de ceea ce îi menţinea în boală, sărăcie, probleme emoţionale, relaţionale sau profesionale etc. 
Dar sufletul ne spunea mereu că putem şi trebuie să facem mai mult. Stările de acces la Sursă conferite de practicarea „Călătoriei” conţin în ele dorinţa de a oferi şi altora această posiblitate. De aceea, am făcut toate demersurile posibile pentru ca Brandon Bays să ţină şi în România un seminar „Journey Intensive”. Ştiam că, de la apariţia cărţii cu acelaşi titlu, mulţi oameni din România şi-au dorit să înveţe această metodă de la Brandon şi nu au putut din diferite motive, mai ales financiare. Ne-am dorit ca acest seminar să ajungă să se ţină şi la noi în ţară.

La mai puţin de o lună de la Journey Intensive am participat împreună cu Cristina la Seminarul „Manifest Abundance”.  Acolo am exprimat cu glas tare tare în faţa tuturor participanţilor dorinţa de a aduce „Călătoria” în România. Şi atunci toţi cei prezenţi au strigat pentru noi, într-un glas: „So be it!” („Aşa să fie!”)

La un an de la acel „So be it!” am avut plăcuta surpriză să primim un email de la Biroul „The Journey” prin care eram anunţate că Brandon Bays a acceptat să vină în Bucureşti pentru un seminar de 3 zile la sfârşitul lunii mai a.c. Visul nostru s-a împlinit mai repede decât ne aşteptam: „Călătoria” vine în România! So be it!

Mai multe informaţii despre acest eveniment pe www.thejourney-romania.com si aici.

“PROFILUL PSIHOLOGIC” AL ÎNVINGĂTORILOR CANCERULUI

Munca mea de psiholog în cadrul centrului Oncosuport m-a provocat să identific trăsăturile psihologice definitorii întâlnite la cei care, de-a lungul timpului, s-au vindecat de cancer. Am scris acest articol pentru ca toţi cei care primesc acest diagnostic să ştie că SE POT VINDECA - dincolo de toate prejudecăţile alimentate de lipsa de informaţii complete şi corecte.

Echilibrul emoţional şi resursele psihologice sunt esenţiale atât în momentul aflării diagnosticului "cancer", cât si ulterior, pe toată durata tratamentului. Din păcate, nimeni nu ne învaţă ce să facem, ce să ne spunem în astfel de situaţii. Asa că ajungem - în cel mai fericit caz - la consilierea psihologică unde putem învăţa şi cultiva echilibrul interior. De aceea, urmarea unei consilieri psihologice, alături de tratamentul medical, constituie o formulă puternică prin care marele “C” poate fi învins.

Reacţia cea mai sănătoasă pe care o poate avea cineva când i se pune diagnosticul „cancer”, este să facă tot posibilul pentru a se vindeca. Fără a se lăsa copleşit. Fără a se da bătut. Nu e uşor. Dar nici imposibil. În acest punct, trăsăturile psihologice ale persoanei joacă un rol decisiv.

Un număr crescând de medici, terapeuţi, consilieri psihologici constată în ultima vreme importanţa factorilor emoţionali şi mentali în vindecarea de cancer. De exemplu, Lydia Temoshok, PhD, Director al Behavioral Medicine Program, la Biotechnology Institute, de la University of Maryland Medical School, vorbeşte chiar despre aşa-numita „personalitate de tip C”, descriind trăsăturile de personalitate comune persoanelor care fac această boală şi care sunt factorii psihologici ce contribuie la redobândirea sănătăţii.

La rândul ei, Susan Silberstein, PhD, care a fondat The Center for Advancement in Cancer Education în 1977, consiliind 25.000 de pacienţi cu cancer (din care 10.000 de femei cu cancer de sân) în cei peste 30 de ani de activitate profesională a observat că majoritatea covârşitoare a celor care înving cancerul manifestă un nucleu de atitudini comune în faţa bolii în special, dar şi a vieţii în general.

Iată cele mai importante dintre atuurile psihologice care, după cum constată aceşti autori, le-au ajutat de-a lungul timpului pe persoanele diagnosticate cu cancer să învingă boala.

1. Învingătorii acceptă diagnosticul fără a se lăsa copleşiţi de el: Dacă nu accepţi diagnosticul, intri în negare – un mecanism de apărare prin care pretindem că o problemă nu există, refuzăm să recunoaştem că avem o problemă. Unii pacienţi, neştiind să gestioneze o astfel de veste (pentru că, de fapt, nici nu ne învaţă nimeni...!), intră în stare de şoc şi pur şi simplu se prefac că nu au nimic, nu spun celor apropiaţi prin ce trec şi se comportă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. La cealaltă extremă se situează cei care nu resping diagnosticul, dar se lăsă doborâţi de el, considerându-se învinşi din start. Atitudinea sănătoasă presupune ca, în ciuda temerilor fireşti, persoana să îşi asume responsabilitatea pentru boala sa şi să se mobilizeze în direcţia vindecării.

2. Resping din start prognosticul nefavorabil: Ei îşi asumă cu curaj provocarea şi oportunitatea ascunsă de acest diagnostic, se focalizează pe resursele de vindecare pe care le au şi se înconjoară de persoane optimiste, care cred, ca şi ele, că vindecarea e posibilă. O astfel de atitudine presupune o luptă deloc uşoară cu tristeţea, furia sau anxietatea asociată acestui diagnostic. În cartea „Călătoria”, Brandon Bays relatează că, după ce a aflat că are o tumoră abdominală, cei din jur au ajutat-o foarte mult prin faptul că erau încrezători că ea se va vindeca. „Nu-mi pot permite”, spunea ea în clipele ce au urmat diagnosticării, „să invit în mintea mea negativitatea bine intenţionată a celor care îşi proiectează asupra mea propriile îndoieli, temerile şi mila lor inadecvată (...). Mi-am făcut atunci promisiunea solemnă că nu le voi vorbi despre boala mea decât acelor oameni despre care ştiam fără nici o îndoială că mă vor sprijini într-o manieră pozitivă, fiind absolut siguri că mă voi vindeca.”

3. Sunt deschişi să facă schimbări în stilul de viaţă şi în modul de a gândi: Evident, aceste persoane trebuie să dezvolte noi tipare de dietă, exerciţiu fizic, muncă sau condiţii de trai, să înveţe să se joace şi să se distreze mai mult, să aibă mai multă grijă de bunăstarea lor emoţională. Susan Silberstein mărturiseşte că acum 27 de ani când a început să consilieze persoane cu cancer, credea că factorii nutriţionali erau responsabili de boală, dar în timp şi-a schimbat perspectiva la 180 grade şi a realizat că ceea ce îi frământa pe pacienţi era la fel de important ca şi ceea ce mâncau. În consecinţă, spune ea, disponibilitatea oamenilor de a trata atât corpul, cât şi ce se întâmplă în mintea şi sufletul lor, constituie o puternică formulă pentru succes.

4. Îşi transformă relaţiile personale: învaţă să primească, să facă din vindecarea lor o prioritate, să reconcilieze conflictele şi să întrerupă relaţiile toxice (adică acele relaţii care le fac mai mult rău decât bine, în care se distrug în loc să se dezvolte). Susan Silberstein relatează cazul unei femei cu cancer la sân care avea un soţ abuziv şi dominator de care nu găsea puterea să se despartă, deşi se gândea tot timpul la asta. În cele din urmă, a conştientizat daunele emoţionale pe care i le aducea relaţia, s-a despărţit de soţ şi şi-a cumpărat propria casă. Aceasta a constituit suportul emoţional al vindecării ei complete.

5. Accesarea surselor de emoţii pozitive: se poate face prin diferite mijloace, de la metode de relaxare, exerciţii de imagerie ghidată, până la alegerea ocupaţiilor favorite şi practicarea lor. De exemplu, Susan Silberstein îi pune pe clienţii ei să-şi reamintească bucuriile copilăriei sau să îşi facă o „Listă de distracţii”, în care să treacă toate acţiunile pe care le-ar plăcea să le facă, în care s-ar amuza sau ar deveni creativi îndeplinindu-le. Aceste alegeri pot fi chiar ilogice, imposibil de realizat. Apoi în fiecare seară ei aleg să facă una dintre aceste activităţi a doua zi. Susan numeşte aceasta „un exerciţiu fabulos pentru a trezi potenţialul de vindecare al corpului” şi adaugă: „Sistemul imunitar nu face diferenţa între realizarea efectivă a acţiunii, planificarea acesteia sau simplul fapt că te gândeşti să o faci.”

6. Disponibilitatea de a lucra asupra emoţiilor negative care au fost reprimate de-a lungul timpului, în special mânia şi resentimentele. Aşa cum te poţi simţi rău dacă procesul de detoxificare fizică are loc prea rapid, la fel se petrece şi cu „toxinele emoţionale”. Susan afirmă: „Dacă persoana accesează emoţii traumatizante, acestea trebuie gestionate în mod ritmic, echilibrat, utilizând mecanisme de coping gradat. Desigur, aceasta presupune să treci prin acest proces sub observaţia unui specialist.” Acest proces poate lua multiple forme: psihoterapie, consiliere psihologică, consiliere de cuplu, grupuri de suport, consiliere pastorală, managementul stresului, terapie corporală etc.

7. Vindecarea rănilor emoţionale prin iertare. Greg Anderson, un învingător al cancerului, relatează că, atunci când a aflat că are cancer, a început să sune la toate ONG-urile legate de cancer din ţara lui, căutând supravieţuitorii şi întrebându-i ce a contribuit în cazul lor ca viaţa să triumfe asupra morţii. Cei mai mulţi i-au spus că iertarea persoanelor importante pentru ei a fost cheia vindecării emoţionale şi a facilitat vindecarea fizică. Aşa că Greg a făcut o listă cu toate persoanele din viaţa lui şi a început să îşi ceară iertare de la fiecare: cu unii a vorbit face to face, cu alţii a făcut doar exerciţiul de iertare stând în pat şi imaginându-şi că vorbeşte cu ei. Rezultatul: nu numai că s-a vindecat, dar ulterior a fondat The Cancer Recovery Foundation, ajutând mii de oameni cu acest diagnostic.

8. Scopuri pe termen lung: definirea unui rost în viaţă. Oamenii trebuie să simtă că au pentru ce să trăiască şi să îşi definească clar lucrurile care îi motivează cel mai mult în viaţă. Aceasta le conferă sentimentul propriei valori şi le dă tăria de a merge mai departe spre obiectivul lor, în ciuda obstacolelor, chiar a bolii. În plus, este benefic pentru ei să simtă că dau ceva bun lumii, să îşi valorifice creativitatea şi talentele personale. Acest proces a fost denumit de Abraham Maslow autoactualizare. La rândul său, Kurt Goldstein spune în cartea The Organism: A Holistic Approach to Biology Derived from Pathological Data in Man, că tendinţa către auto-actualizare este motorul principal care determină viaţa unui organism. Valorificarea potenţialului propriu este o resursă psihologică importantă ce susţine procesul de vindecare.

9. Disponibilitatea de a se schimba, flexibilitatea atitudinală şi mentală. Nu te poţi însănătoşi dacă te cantonezi în comportamente, obiceiuri, gânduri şi emoţii ca până acum, întrucât ele sunt cele care te-au făcut să te îmbolnăveşti! Învingătorii cancerului sunt cei care pot renunţa la tot pentru ceea ce e NOU şi sănătos. Greg Anderson spune: „Cred că am devenit un învingător al cancerului, nu pentru că am intrat în remisie, ci pentru că am devenit o nouă persoană!”

Ce am învăţat din călătoria spre "CĂLĂTORIA"

With thanks to: The law of attraction, Law of Attraction weight loss

Un eveniment mult asteptat: vezi pe www.thejourney-romania.com!

În vara anului 2011 o prietenă mi-a oferit cartea „Călătoria”, de Brandon Bays – povestea unei femei care şi-a ajutat propria vindecare de o tumoră abdominală lucrând asupra traumelor emoţionale din trecut. Ca urmare a strădaniilor ei de vindecare trupească, mentală şi emoţională, în şase săptămâni tumoarea ei, de mărimea unei mingi de baschet, s-a resorbit complet. Povestea ei este o mărturie vie a legăturii corp-minte-spirit şi un îndemn ca în demersurile noastre de vindecare să luăm în considerare toate dimensiunile fiinţei noastre.

Ulterior, Brandon Bays a reunit procedeele pe care le-a utilizat în acea perioadă din viaţa ei într-o metodă de vindecare pe care a intitulat-o „Călătoria” şi pe care o pune la dispoziţia tuturor la sfârşitul cărţii. Povestea ei şi a cazurilor descrise în carte, precum şi generozitatea cu care ea îşi oferă metoda tuturor, fără pretenţii excesive şi orgolioase de copy-right, a avut un puternic impact asupra mea. Atât de puternic încât în noiembrie 2011 am ajuns la Praga la un seminar intitulat „Journey Intensive”.

Am petrecut acolo trei zile extrem de vindecătoare din punct de vedere emoţional si spiritual. Prezentarea în sine, precum şi exerciţiile făcute în timpul seminarului, aveau loc pe un fond de acceptare totală a propriilor emoţii. Nimeni nu era judecat, criticat, nici o emoţie nu era respinsă, întrucât toate emoţiile au un mesaj pentru noi şi au nevoie, ca şi oamenii, de acceptare şi iubire. Aşa cum aveam să aflu, acceptarea şi iubirea dimensiunii emoţionale din noi constituie punctele cheie ale metodei – alături de iertare.

Am fost surprinsă să constat că mă simţeam ca un copil care abia învaţă să meargă, deşi până atunci considerasem că, de-a lungul a mai bine de 14 ani de dezvoltare personală şi de formare în psihoterapie, problemele mele personale erau „lucrate”. Adevărul pe care l-am descoperit acolo era că mai aveam ceva drum de parcurs până să ajung să mă accept total, aşa cum ne îndruma echipa lui Brandon Bays.

Pentru aceasta trebuia ca fiecare dintre noi să ne dăm voie, în sfârşit, să simţim tot ce simţeam, să fim cu adevărat noi înşine, dincolo de minciunile pe care ni le spunem sau ni le spun alţii despre noi, dincolo de judecăţile sau criticismul la adresa noastră sau a altora care ne face să ne dorim, ca tot românul, „să dăm bine”, chiar şi când, poate, nu suntem totdeauna bine.

Învăţasem mai demult că vindecarea începe cu acceptarea totală a trăirilor proprii. Dar am descoperit că învăţasem doar teoretic. Am aflat ca emoţiile personale, chiar şi cele pe care noi le etichetăm drept negative, sunt doar straturi care acoperă adevărată Lumină a esenţei noastre. Procesate adecvat, tocmai aceste emoţii ne pot duce spre ceea ce suntem cu adevărat, spre Realitate fiinţei noastre – adică spre ceea ce Bradon numeşte „Sursa”, creştinii numesc Spirit sau Suflet, indienii numesc Sinele Divin ş.a.m.d. (M-a fascinat dintotdeauna cum oameni din diferite tradiţii pun nume diferite aceloraşi realităţi şi nu am înţeles niciodată de ce se ceartă diferite religii din moment ce toate par să conveargă în punctele esenţiale).

Pe scurt, am cunoscut şi absorbit „în celulele mele”, cum spune Brandon Bays, o metodă bazată pe adevăr şi onestitate mentală şi emoţională. Am recunoscut că nu pot pleca în propria vindecare sufletească decât de acolo de unde mă aflu, recunoaşterea, cu sinceritate, a locului în care mă aflu fiind prima condiţie a vindecării durerilor din trecut sau prezent.

Brandon Bays pune, deci, accentul pe exprimarea emoţiilor şi pe evitarea ascunderii lor (reprimarea emoţiilor fiind patogenă). În munca ei, Brandon Bays porneşte de la cercetările dr. Candace Pert care a demonstrat că atunci când trăim un şoc emoţional şi ne închidem în noi înşine, neputând sau nedorind să spunem ce simţim în momentele de cumpănă din viaţa noastră, în corp apar modificări ale chimismului care blochează receptorii celulelor şi le izolează de restul celorlalte celule. Acest mecanism, repetat în timp – pentru că nu există manuale privind gestionarea emoţiilor – duce la boli emoţionale sau fizice.

De aceea, după acceptarea propriilor emoţii reprimate de-a lungul timpului, vindecarea continuă cu exprimarea a ceea ce nu am putut spune şi apoi cu iertarea. Accentul pus pe iertarea celor care ne-au greşit este mesajul principal, profund generos, al acestui proces de vindecare – şi de altfel, noi, ca şi creştini, ştim foarte bine asta. Doar că eu, personal, nu ştiam cum anume să fac acest proces de iertare – şi prin „Călătoria” am primit, ca să zic aşa, un set de paşi „how to”.

M-am întors cu inima plină: mă simteam mai deschisă, mai uşoară, mai spontană, mai liberă şi plină de recunoştinţă şi admiraţie în faţa acestui mesaj atât de generos şi bogat: dacă fiecare dintre noi şi-ar respecta trăirile interioare, dacă am învăţa să ne iubim si să ne iertăm pe noi şi pe ceilalţi, să spunem ce ne doare, am şti, poate, mai bine, să respectăm şi ce simte cel de lângă noi şi ne-am deschide cu adevărat spre Adevărul din noi, spre oamenii de lângă noi şi spre VIAŢĂ.

Dincolo de toate, Brandon Bays ne-a transmis un mesaj al păcii şi iubirii care începe în noi înşine - un mesaj profund uman.

Ce ne face fericiţi? - Surse psihologice de wellness

Când spui "psiholog" te gândeşti la o persoană care scoate pe cineva dintr-o stare negativă. Dar, aşa cum arătam în articolul Psihologia fericirii menirea psihologului este şi de a căuta ce îi face pe oameni fericiţi. În seara de 3 februarie pe care am petrecut-o în „La Bibliotheque” (citeşte aici despre ce e vorba) am cautat sursele fericirii, impreuna cu invitatele la eveniment.

Am împărţit sursele de wellbeing în două mari categorii: cele care ne conferă bunăstare pe termen scurt şi cele profunde, de care depinde fericirea pe termen lung şi împlinirea noastră ca oameni.

Stropii de fericire
Dacă e să ne gândim ce ne face să ne simţim bine în câteva momente, identificăm câteva surse la îndemâna oricui:
• Plăcerile vieţii – o prăjitură, o plimbare, un compliment, o şedinţă de masaj.
• Relaxarea – fiecare dintre noi ar trebui să cunoască şi să practice măcar o dată pe zi o tehnică de relaxare. Mai ales în mediul urban aceasta devine un „must have”, o deprindere de viaţă sine qua non – în caz contrar stresul şi bolile asociate lui ne pot acapara.
• Umorul – dacă vrei să afli mai multe despre efectele umorului, citeşte Umorul - doctorul invizibil şi convinge-te de aceste efecte la Pagina de umor!
• Frumuseţea – este o hrană pentru suflet, indiferent că admiri un chip frumos, te delectezi cu un peisaj sau cu o operă de artă, ori te laşi purtat de o muzică sublimă. Frumuseţea are darul să te readucă la speranţă, la încântare şi la propriul suflet.
• Jocurile – din când în când ai nevoie să redevii copil pentru a te împrospăta mental şi emoţional. Starea de joc păstrează mintea flexibilă şi amplifică emoţiile pozitive. Ieşi din tipare, te amuzi, greşeşti fără să te superi, îi cunoşti pe ceilalţi şi experimentezi lumea în mod plăcut, fără a o mai lua atât de în serios.
• Exercitii fizice – se ştie deja, când facem sport secretăm endorfine, celebrii hormoni ai fericirii. Starea de bine generată de mişcarea fizică diminuează anxietatea şi conferă încredere în sine.

Dar ce ne face fericiţi pe termen lung?

Din păcate, societatea actuală nu ne învaţă să căutăm mai adânc, ci ne deprinde să nemulţumim cu asemenea bucurii de moment, în timp ce laturile importante ale vieţii rămân neexplorate, iar întrebările ei esenţiale rămân adesea fără răspuns – iar căutarea a ceea ce ne face cu adevărat fericiţi este lăsată în grija fiecăruia dintre noi. Doar foarte recent psihologii s-au lansat în identificarea surselor de fericire durabilă. Iată ce-au aflat:

• Autocunoaşterea şi auto-actualizarea: adică a conştientiza care sunt valorile după care mă conduc şi a-mi trăi viaţa conform lor (deci nu după valori impuse de alţii), a-mi cunoaşte talentele şi preferinţele, a-mi transpune în faptă calităţile pentru a aduce o contribuţie şi astfel a-mi împlini „legenda personală” (dupa cum spune Coelho).
• Relaţia de iubire – în care esenţiale sunt trei „ingrediente”: intimitatea afectivă (iubesc şi mă simt iubit), pasiunea (atracţia erotică) şi angajamentul (ceea ce construim împreună – fie că e vorba de o căsnicie, a face un copil, a construi un vis, a elabora şi a demara un proiect etc. – pe scurt, ce direcţie dăm actiunilor cuplului).
• Prietenia – e o sursă de fericire pe termen lung, din motive lesne de înţeles.
• Angajamentul: profunzimea implicării în familie, muncă, dragoste şi hobby-uri.
• Altruismul: Dăruirea ne face să ne simţim bine pentru că ne conferă sentimentul unui scop, al unui rost.
• Sensul: folosirea calităţilor personale pentru a servi unui scop mai vast – ce semnificaţie dai vieţii tale şi modului în care trăieşti, pentru ce anume îţi dedici energiile, cu ce anume contribui la evoluţia vieţii.
• Recunoştinţa – faptul de a se gândi în fiecare zi, timp de câteva minute pentru ce anume eşti recunoscător Vieţii a scos oameni din depresie. Dar nu e nevoie să ajungi depresiv pentru a conştientiza cât de multe lucruri le primim fără efort, câte daruri primim de la Viaţă şi considerăm că ni se cuvin!
• Cine sunt eu – cunoaşterea de Sine în sensul spiritual al termenului este o sursă inepuizabilă de echilibru, pace şi fericire. Acum câteva zile unui coleg de-al meu i s-a născut un băieţel, aşa încât proaspătul tată s-a dus să-l înregistreze la starea civilă. Am realizat atunci (pentru a câta oară?) că aproape toţi trăim în lumea asta fără a şti cine suntem de fapt. Băieţelul nou născut exista şi înainte să i se dea numele de Alex. Dar după câteva zile de la naştere i se dă numele de Alex şi toată viaţa el va spune: „Eu sunt Alex”, dar el e mult mai mult decât o înşiruire de litere!
Aşa începe Căutarea de Sine…

Închei cu un vechi proverb chinez care sintetizeaza ceea ce tocmai am spus:
Dacă vrei fericire pentru o oră, trage un pui de somn.
Dacă fericire pentru o zi, du-te la pescuit.
Dacă vrei fericire pentru un an, moşteneşte o avere.
Dacă vrei fericire pentru o viaţă, ajută pe cineva.
Dacă vrei fericire pentru totdeauna, află cine eşti!