Aici puteti vedea un video cu marturii de la o editie anterioara a acestui seminar.

Rezilienta sau rezistența psihică la adversități: De unde provine & cum o deprindem dacă nu o avem

Iată aici traducerea și adaptarea unui articol pe care mi-aș fi dorit să îl citesc mai de timpuriu în viața mea. 

El tratează despre factorii care ne fortifică psihologic în momentele/perioadele dificile din viață și ne ajută să prevenim depresia.

”Norman Garmezy, specialist în psihologia dezvoltării și clinician la Universitatea din Minnesota a întâlnit mii de copii în cei 4 decenii de cercetări pe care le-a întreprins. Dar un băiețel i-a atras în mod special atenția. Avea 9 ani, o mama alcoolică și un tată absent. În fiecare zi, venea la școală cu exact același sandwich: 2 felii de pâine cu nimic între ele. Acasă nu avea la dispoziție nici o altă mâncare și pe nimeni care să o gătească. Chiar și așa, își amintea ulterior Garmezy, copilul voia să fie sigur că ”nimănui nu-i va fi milă de el și nu va afla despre incapacitatea mamei lui.” În fiecare zi, fără excepție, intra în clasă cu un zâmbet pe față și cu ”un sandwich cu pâine” în ghiozdan.

Copilul cu sandwich-ul cu pâine făcea parte dintr-un grup special de copii – primul dintre multele – despre care Garmezy avea să afle că au reușit, chiar au excelat, în viață, în ciuda unor circumstanțe extrem de dificile.

Aceștia erau copii care manifestau ceea ce Garmzy a numit ulterior ”reziliență”. (El este recunoscut pe scară largă ca fiind primul care a studiat conceptul în situații experimentale)

Pe parcursul mai multor ani, Garmezy a vizitat școli din întreaga țară, focalizându-se pe cele din zonele defavorizate economic și urmând un protocol standard. El organiza ședințe cu directorii, cu asistenții sociali sau asistentele medicale și punea aceeași întrebare: Există copii al căror istoric de viață trăgea inițial un semnal de alarmă – copii care aveau mare probabilitate de a deveni copiii-problemă – care în schimb, au devenit, în mod surprinzător, o sursă de mândrie?

”Îi întrebam: ”Puteți identifica copii stresați care reușesc aici, la școală?””

Într-un interviu din 1999 Garmezy spunea: ”De obicei se lăsa o pauză lungă după întrebarea mea, înainte să vină și răspunsul.” Dacă aș fi întrebat: ”Aveți copii în această școală care au tulburări?”, răspunsul nu ar fi întârziat nici o secundă. Dar să fie întrebați despre copii care se adaptau bine și erau buni cetățeni la școală, reușind, deși proveneau din medii foarte perturbate – acesta era un nou tip de întrebare. Așa am început.”

Reziliența constituie o provocare pentru psihologi. Dacă ți se poate prezice că o ai sau nu depinde în mare măsură nu de vreun test psihologic anume, ci de modul în care decurge viața ta. Dacă ești suficient de norocos să nu fi experimentat niciodată vreo adversitate, nu vei ști cât de rezilient ești. Doar când te confrunți cu obstacole, stress și alte amenințări din mediu atunci poate fi observată reziliența sau lipsa ei: Sucombi sau învingi?

Amenințările din mediu pot veni în diferite forme. Unele sunt rezultatul statutului economic scăzut și al condițiilor de trai provocatoare. (Acestea sunt amenințările studiate în munca lui Garmezy).

Adesea, astfel de amenințări – părinți cu probleme psihologice sau alte probleme; expunere la violență sau maltratatre; a fi copilul unor părinți care parcurg un divorț problematic – sunt cronice.

Alte amenințări sunt acute: experiența unei întâlniri violente traumatizante sau asistarea la una: de exemplu a fi implicat într-un accident.

Ceea ce contează este intensitatea și durata stresorului. În cazul stresorilor acuți, intensitatea este de obicei crescută. Stresul rezultat din adversitatea cronică, scria Garmezy, poate fi mai mic – ”dar el exercită un impact repetitiv și cumulativ asupra resurselor și adaptării și persistă multe luni în șir și adesea mult mai mult.”

Înainte de cercetarea făcută de Garmezy asupra rezilienței cele mai multe cercetări asupra traumelor și evenimentelor negative de viață aveau o orientare opusă. În loc să caute punctele forte, ele investigau domeniile de vulnerabilitate, experiențele care îi făceau pe oameni susceptibili de rezultate slabe în viață (sau îi făceau să devină copii ”cu tulburări”, cum spunea Garmezy).

Garmezy a deschis poarta studierii factorilor protectori: elementele din mediul sau personalitatea unui individ care favorizează succesul, în ciuda provocărilor pe care le-au avut de înfruntat.

Garmezy s-a retras din cercetare înainte să ajungă la concluzii definitive – cariera lui a fost scurtcircuitată de instalarea timpurie a bolii Alzheimer – dar studenții și urmașii lui au identificat doouă grupe de factori: cei individuali, psihologici și cei externi, de mediu sau dispoziția pe de o parte și norocul de cealaltă.

În anul 1989 Emmy Werner, psiholog al dezvoltării, a publicat rezultatele unui studiu realizat pe perioada a 32 de ani. Ea a urmărit 698 de copii în Kauai, Hawaii, dinainte de momentul nașterii lor până în al treilea deceniu de viață.

Pe parcurs, ea i-a monitorizat pe măsură ce erau expuși la stres: stresul maternal în uter, sărăcie, probleme în familie ș.a.m.d.

Două treimi dintre copii proveneau din medii care erau stabile, de success, fericite; cealaltă treime fuseseră calificați ca fiind ”de risc”.

Ca și Garmezy, ea a descoperit curând că nu toți copiii aflați în situații de risc au reacționat la stres în același fel. Două treimi dintre ei ”au dezvoltat probleme serioase de învățare sau comportamment până la vârsta de 10 ani sau au avut probleme de delicvență, de sănătate mentală ori sarcini adolescentine până la vârsta de 18 ani. Dar treimea rămasă au devenit tineri adulți competenți, încrezători și protectori”. Ei au atins succesul academic, domestic și social – și erau mereu gata să folosească oportunitățile care apăreau.

Ce îi diferenția pe copiii rezilienți de ceilalți? 

Pentru că individizii din lotul ei experimental au fost urmăriți și testați consecvent pe parcursul a trei decenii, Werner a avut multe date la dispoziție. 

Unele elemente aveau de-a face cu norocul: copiii rezilienți avuseseră de obicei o legătură puternică cu un părinte, profesor, furnizor de îngrijire sau altă figură de tip mentor.

Dar un alt set de elemente, destul de larg, era psihologic, conex cu modul în care copiii răspundeau mediului. De la o vârstă fragedă copiii rezilienți tindeau să ”privească lumea în termenii lor”. Erau autonomi și independenți, căutau noi experiențe și aveau ”o orientare social pozitivă”.

”Deși nu erau dotați în mod special, acești copii utilizau în mod eficient orice abilități aveau”, scria Werner. Și poate cel mai important, copiii rezilienți aveau ceea ce psihologii numesc ”locus intern al controlului”: ei considerau că ei înșiși își influențau realizările și nu circumstanțele. Copiii rezilienți se vedeau ca fiind orchestratorii propriilor lor destine.

Werner a mai descoperit și că reziliența se poate schimba în timp. Unii dintre copiii rezilienți erau în mod special ghinioniști: ei au experimentat stresori puternici multipli în momente vulnerabile și reziliența lor s-a evaporat.

Reziliența, explică Emmy Werner, este ca un calcul constant: ce parte a ecuației cântărește mai mult, reziliența sau stresorii? Stresorii pot deveni atât de intenși încât reziliența să fie copleșită. Pe scurt, cei mai mulți oameni au un punct în care clachează interior.

Pe de altă parte, unii oameni care nu erau rezilienți când erau mici au învățat cumva abilitățile care țin de reziliență. Ei au reușit să depășească adversitatea din viețile lor și au înflorit ca și cum ar fi fost rezilienți pe tot parcursul drumului lor în viață. Aceasta, desigur, ridică întrebarea cum anume reziliența poate fi învățată.

George Bonanno, psiholog clinician de la Colegiul Profesorilor Universitari din Columbia care conduce Laboratorul de Pierdere, Traumă și Emoții a studiat reziliența timp de mai bine de 25 de ani. Garmezy, Werner și alții arătaseră că unii oameni sunt mai buni decât alții la înfruntarea adversităților; Bonanno a căutat să afle de unde provine această variație.

Teoria lui Bonanno asupra rezilienței începe cu o observație: cu toții posedăm un sistem fundamental stres-răspuns care a evoluat de-a lungul milioanelor de ani șși pe care îl împărtășim cu animalele. Vasta majoritatea a oamenilor foloseste destul de bine acest sistem pentru a gestiona stresul.

Când vine vorba despre reziliență, întrebarea care se pune este: De ce unii oameni utilizează acest sistem mai frecvent sau mai eficient decât ceilalți?

      Unul dintre elementele centrale ale rezilienței, a descoperit Bonanno, este percepția: Conceptualizezi un eveniment ca traumatic sau ca pe o oportunitate de a învăța și a te dezvolta? ”Evenimentele nu sunt traumatice până când nu le experimentăm ca fiind traumatice”, spune Bonanno.

A numi ceva ”eveniment traumatic duce la o reprezentare negativă asupra faptelor”. El a propus un termen diferit: ”EPT, eveniment potențial traumatic”, pe care îl consider mai potrivit.

Teoria este simplă și la obiect. Fiecare eveniment înspăimântător, indiferent cât de negativ poate părea din anumite puncte de vedere, are potențialul de a fi traumatic sau nu pentru persoana care îl experimentează. (Bonanno se focalizează pe evenimente negative acute în care poți fi serios afectat; ceilalți care studiază reziliența, cinclusiv Garmezy și Werner, au o privire mai largă.)

Să luăm drept exemplu ceva teribil, cum ar fi moartea bruscă a unui prieten apropiat: poți fi trist, dar dacă găsești o modalitate de a concepe acel eveniment ca având un anumit sens – poate că duce la o mai bună conștientizare asupra unei anumite boli, să spunem, sau la legături mai strânse cu comunitatea – atunci el poate să nu fie văzut ca o traumă.

Într-adevăr, Werner a constatat că indivizii rezilienți raportau mult mai des că aveau surse de suport religios sau spiritual decât cei care nu aveau.

Experiența nu este inerentă în eveniment; ea rezidă în construcția psihologică pe care o facem în jurul evenimentului.

Din acest motiv, spune Bonanno, evenimentele ”stresante” sau ”traumatice” în sine nu au atât de mare putere predictivă când vine vorba de rezultatele în viață. ”Datele prospective epidemiologice arată că expunerea la evenimente potențial traumatice nu prezice funcționarea ulterioară”, spune el. ”Ea este predictivă doar dacă există un răspuns negativ.”

Cu alte cuvinte, a trăi prin adversitate, fie ea răspândită în mediu sau un eveniment negative acut, nu garantează că vei suferi atunci când mergi înainte în viață. Ceea ce contează este dacă adversitatea devine traumatizantă.  

Vestea bună este că putem învăța cum anume să construim reprezentări pozitive ale evenimentelor chiar negative din viața noastră. ”Putem să ne facem pe noi înșine mai mult sau mai puțin vulnerabili prin modul în care ne gândim la lucruri”, spune Bonanno.

În cercetările făcute în Columbia, savantul specialist în neuroștiințe Kevin Ochsner arată că a-i învăța pe oameni să se gândească la stimuli din mediu în moduri diferite – să îi redefinească în termeni pozitivi când răspunsul inițial este negativ sau într-un mod mai puțin emoțional când răspunsul inițial este ”fierbinte” din punct de vedere emoțional – modifică modul în care ei experimentează stimulul și reacționează la el.

Putem să-i instruim pe oameni să își regleze emoțiile, iar această instruire pare să aibă efecte durabile.

Cercetări similare au fost făcute în legătură cu stilurile explicative – tehnicile pe care le folosim pentru a explica evenimentele.

Una dintre acestea este cercetarea lui Martin Seligman, psiholog la Universitatea din Pensylvania, pionier al psihologiei positive. Seligman a constatat că a instrui oamenii să își schimbe stilul explicativ:

- De la intern la extern (”Evenimentele negative nu sunt vina mea”)

- De la global la specific (”Acesta este doar un eveniment minor mic, nu un indicator masiv că viața mea e în neregulă”)

- De la permanent la impermanent (”Pot schimba situația în loc să o consider definitivă”)

i-a făcut pe oameni să aibă succes psihologic și să fie mai puțin predispuși la depresie.

La fel se întâmplă și cu locusul controlului: nu numai că un locus al controlului intern este corelat cu perceperea unui stres mai mic, dar schimbarea locusului de la extern la intern duce la modificări pozitive atât în bunăstarea psihologică, cât și în performanța obiectivă la muncă.

Abilitățile cognitive care susțin reziliența, par în acest caz că pot fi într-adevăr învățate în timp, creând reziliență acolo unde nu a fost deloc.

Din nefericire, și opusul este adevărat. ”Putem deveni mai puțin rezilienți sau mai puțin înclinați spre reziliență”, spune Bonanno. ”Putem crea sau exagera stresorii foarte ușor în mintea noastră. Acesta e pericolul condiției umane.”

Ființele umane sunt capabile de îngrijorare și ruminări: putem să luăm un lucru minor, să îl amplificăm în cap, să ne tot gândim la el iar și iar și să ne frământăm până simțim că un lucru minor este cel mai grav lucru care ni s-a întâmplat vreodată. Într-un anume sens este o profeție care se auto-îndeplinește. În schimb, dacă definim adversitatea ca pe o provocare devenim mai flexibili și capabili să o gestionăm, să mergem înainte, să învățăm din ea și să ne dezvoltăm.

Dacă ne focalizăm asupra ei, o definim ca o amenințare un eveniment potential traumatic devine o problemă durabilă; devenim mai inflexibili și este mult mai posibil să fim afectați.”

Sursa: https://www.newyorker.com/science/maria-konnikova/the-secret-formula-for-resilience?utm_sq=fpvjhqnj81

Psihologia transpersonală: Repere în România

În evoluția gândirii psihologice se disting așa numitele ”4 forțe”, care au fiecare o abordare proprie a ființei umane. Ele nu se contrazic, ci se completează reciproc, fiecare adăugând noi valențe curentului de gândire precedent.  

Prima ”forță” a psihologie a fost ”behaviorismul”, care spunea, pe scurt fie spus, că sufletul ființei umane nu poate fi cunoscut (este un ”black box”), pentru că nu poate fi măsurat. Putem cunoaște doar stimulii din mediu și răspunsurile pe care omul le dă acestor stimuli, dar nu ce se întâmplă în interior. În acest curent se află rădăcinile psihologiei cognitive de azi și a construirii computerelor prin analogie cu funcționarea creierului uman.

A doua ”forță” a Psihologiei a fost Psihanaliza care vedea omul ca fiind condus de pulsiunile inconștiente. El a pornit de la lucrările lui Freud și a continuat cu cele ale lui Carl Gustav Jung, Karen Horney, Alfred Adler și altor neopsihanaliști etc.

A treia ”forță” este psihologia umanistă, care spunea că omul este capabil de auto-vindecare, de creativitate, de auto-actualizare (de a transpune în fapte calitățile cu care este înzestrat). Promotorii ei principali au fost Abraham Maslow și Carl Rogers.

Psihologia transpersonală este ”a 4-a forță”, cea care recunoaște omul ca ființă spirituală, având un Sine Superior și capacitatea de a accesa Supraconștientul, izvorul inspirației artistice și științifice, o gigantică bază de date în care este înscrisă întreaga experiență a umanității de la începuturi și până azi. Acest curent aduce împreună tradițiile spirituale ale lumii cu învățăturile psihologiei moderne.

În România inițiativele legate de psihologia transpersonală au pornit de ceva ani buni, un reper important fiind lansarea la București în luna noiembrie 2018 a cărții doamnei profesor Anca Munteanu din Timișoara, intitulată ”Psihologia transpersonală”.

Între 23-24 februarie 2019 va avea loc prima ediție în România a Simpozionului Global Transpersonal de Psihoterapie și Spiritualitate, organizat de Asociația Transpersonală Română în colaborare cu EUROTAS, Asociația Transpersonală Europeană.

Evenimentul este deschis publicului larg (deci nu este nevoie să fiți psihologi pentru a participa) și cuprinde prelegeri, workshopuri și conferințe în domeniul spiritualității și psihoterapiei transpersonale, aducând împreună specialiști ai domeniului care vin din întreaga lume.

Site-ul evenimentului este acesta https://www.symposium2019.ro/, iar pe FB găsiți evenimentul aici: https://www.facebook.com/events/500206630390663/  

Mai multe detalii puteți afla de la Camelia Hârjău, la email: camelia.harjau@gmail.com sau telefon: 0731854383.

Ne vedem acolo!

Împrietenirea cu emoțiile - evenimentele lunii noiembrie 2018

Acum mai bine de 5 ani aduceam în România, împreună cu dr. Cristina Răduță, primul seminar despre metoda de vindecare emoțională ”The Journey” numit ”Călătoria Intensiv” (”The Journey Intensive”), susținut de Brandon Bays, expert în vindecarea minte-corp.

Începusem practica metodei Călătoria cu 2 ani înainte. Am citit cartea în anul 2011 și am iubit imediat acest mod de a lucra cu emoțiile proprii, împreună cu perspectiva spirituală, atât de eliberatoare, oferită de acest procedeu. Am parcurs tot Programul de formare ca practician. În jurul meu au început să apară oameni care îmi cereau să îi ghidez prin această metodă, ceea ce am și început să fac cu entuziasm.

Ceea ce nu știam atunci și aveam să aflu pe măsură ce lucram cu această metodă era cât de... speriați suntem noi, oamenii, de emoțiile negative. Nu avem educație emoțională pe scară largă, ceea ce face ca emoțiile noastre să fie un tărâm necunoscut, adesea de-a dreptul neconștientizat. Și ce simțim adesea față de necunoscut? Teamă, ezitare, nesiguranță... În cazul acesta, teamă de propriile emoții – pentru că nu știm ce să facem cu ele și avem o mulțime de prejudecăți despre ele, care adesea ne aduc în pragul bolilor emoționale sau fizice etc.

De aceea, mai des decât am crezut inițial, aveam să asist în procedeul Călătoria persoane care îmi spuneau fie că nu simt nimic, fie că le era teamă să se deschidă față de viața lor emoțională, fie că le era jenă că pot simți teamă ori vulnerabilitate (mai ales bărbații) sau furie, ostilitate (mai ales femeile).

De aceea, în ultima vreme am conceput o serie de cursuri de împrietenire cu emoțiile noastre, ca semnale valoroase de la sufletul nostru.

Mi-am propus să folosesc cunoașterea și experiența pe care am acumulat-o atât ca psihoterapeut (în ultimii 20 de ani), cât și ca practician al metodei Călătoria (în ultimii 7 ani) pentru a vă învăța cum să gândiți sănătos despre trăririle voastre – chiar și cele mai puțin plăcute – cum să vă comportați când ele apar în conștiință, cum să nu le mai reprimați și ce să faceți pentru a nu face rău – altora sau vouă înșivă – când emoțiile negative par să preia controlul.

În luna noiembrie vă invit, așadar, în București la o serie de evenimente de vindecare emoțională în care:

•         Vom depăși frica de emoții
•         Vom afla de ce anume sunt ele importante și sănătoase pentru viața noastră
•         Vom identifica resursele care se ascund în fiecare emoție, chiar și în cele neplăcute
•         Vom folosi instrumentele metodei ”Călătoria” de Brandon Bays pentru a ne debarasa de emoțiile negative reprimate care ne blochează succesul, relațiile, încrederea în noi înșine, echilibrul interior ori chiar sănătatea.

Începem cu un eveniment-cadou (adică free), numit ”Metoda Călătoria și ABC-ul igienei emoționale” și care va avea loc vineri seara, 16 noiembrie, între orele 18.30 – 21.30.

Vom petrece o seară plăcută, la un ceai cald, vorbind despre cum anume metoda ”Călătoria” ne ajută să ne echilibrăm interior atunci când emoțiile negative ne umbresc viața.

Înscrierile la acest workshop se fac până pe 14 noiembrie la ora 14.00, aici:

https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSfATqees7fE6kNSv9uMhiCvWwFV389PKEqZwrU-MUAuQnDZUQ/viewform?vc=0&c=0&w=0

Găsești evenimentul pe FB aici: https://www.facebook.com/events/1945560672205592/

Urmează alte 3 workshopuri:

1. Gestionarea sănătoasă a furiei prin metoda Călătoria, care va avea loc sâmbătă, 17 noiembrie 2018, între orele 10.00 – 17.00.

Metoda de vindecare emoțională Călătoria se distinge prin blândețea, rafinamentul și eleganța cu care abordează toate emoțiile în general. În felul acesta ea ne ajută imens să trăim sănătoși și liberi de emoțiile negative pe care de obicei le reprimăm, le negăm sau le judecăm, cu efecte uneori dezastruoase pentru echilibrul nostru interior sau chiar pentru sănătatea fizică (așa-numitele boli ”cauzate de stres” sau ”pe fond nervos”).

În cadrul acestui workshop:

·         învățăm modalități sănătoase de a gândi despre furie

·         aflăm ce să facem când ne cuprinde furia

·         conștientizăm resursele ascunse în furie, prin introspecții ghidate

·         lucrăm cu instrumentele de vindecare emoțională Călătoria pentru a ne eliebra de furia stocată din trecut

·         învățăm ce să facem de acum încolo când mai simțim furie, pentru a o gestiona frumos și sănătos.

Pentru a te înscrie la acest workshop click aici: https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSdU1NDSuAWdp-U6MORsL9y5N9pk-G4qHuplut00FNjVDpLWxQ/viewform?vc=0&c=0&w=0

Evenimentul acesta îl găsiți și pe FB aici: https://www.facebook.com/events/342568986516319/ 

2. Cum scăpăm de teamă, blocaje și anxietate prin metoda Călătoria, duminică, 18 noiembrie 2018, între orele 10.00 – 17.00.

Anxietatea îți dă de furcă? Ai atacuri de panică? Fobii? Nu știi cum să gestionezi fricile copilului tău sau timiditatea lui?

Toate acestea au un numitor comun: starea de frică și nesiguranță. Și pentru a le depăși trebuie să înveți cum să gândești despre ele pentru a te elibera mai întâi de teama de teamă, apoi să știi ce să faci cu teama atunci când ea apre, în orice formă s-ar manifesta ea.

Aceasta ne propunem să facem la acest workshop, unde:

- înveți despre frica sănătoasă și cea nesănătoasă

- afli perspectiva metodei Călătoria asupra fricii blocate în corp

- primești instrumente de a elibera teama blocată în corp

- înveți cum să gestionezi pe viitor teama, panica, anxietatea, în cazul în care ele ar mai apărea, astfel încât să trăiești liber de fricile de tot felul care, poate, îți afectează încă viața.

Pentru a te înscrie la acest workshop click aici:

https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSdkMryRYRhHP1j2SG-rvYNyQcuhuVpY2zFKaQu01oj75Q75Cw/viewform?vc=0&c=0&w=0

3. Vindecarea relațiilor prin metoda Călătoria, sâmbătă, 24 noiembrie 2018, între orele 10.00 – 17.00.

Dacă nu ne eliberăm de emoțiile negative pe care le-am reprimat în relațiile dificile pe care le-am avut – fie cele de la birou, fie de business, fie cele personale – le vom purta cu noi în noile relații și le vom sabota astfel, întrucât vom gândi, aproape irezistibil: ”Dar dacă iar mi se întâmplă la fel? Dacă și această persoană se va comporta ca și șeful/colegul/partenerul/iubitul(a) din trecut și mă va răni iar?” Gândind astfel, generăm comportamente de apărare care vor suprinde persoana din fața noastră și vom ajunge să determinăm exact situațiile de care ne temem.

La acest workshop învățăm cum să ieșim din această buclă distructivă și să ne regăsim puterea de a merge înainte în viață cu curaj, încredere și prospețime, după ce am asimilat lecțiile de viață din relațiile trecute.

Pentru a te înscrie la acest workshop click aici: https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSdaXYJ5w7yz-kQz3nvy2WoEqcQnlXhXpTkFFfMecicJ2qtKAA/viewform?vc=0&c=0&w=0

Investiție: 300 lei/workshop.

Preț înscriere timpurie: 240 lei/workshop dacă te înscrii și plătești până miercuri, 14 noiembrie 2018.

Dezvoltare personala prin emotii: Workshop ”Furia si adevarul despre tine insuti”

Furia este o emoție ca oricare alta.
Dar, la fel ca despre celelalte emoții, cunoaștem puține despre ea. Ne enervăm și fie ne ”înghițim” furia, călcând pe nevoile noastre și acumulând tensiune interioară și/sau resentimente, fie o ”aruncăm în capul celorlalți” rănindu-i, distrugându-ne relațiile și expunându-ne la sentimente de vinovăție.

·         Care este rolul furiei?

·         De ce apare ea?

·         Ce e sănătos să facem când ne înfuriem și ce nu?

·         Ce ne dezvăluie despre noi propria furie?

·         Care sunt părțile bune și resursele ascunse în furia noastra?

Workshopul ”Furia si adevarul despre tine” își propune să răspundă la aceste întrebări și să te învețe să îți folosești furia în mod armonios și asumat, pentru a fi mai echilibrat emoțional, mai împăcat, mai calm si, nu in ultimul rand, a sti ce sa ii inveti pe copiii tai despre ce sa faca atunci cand sunt furiosi.

Invatam cum anume furia ne arata aspecte... frumoase despre noi insine, pentru ca de obicei ne imaginam ca furia ne face doar rai, agresivi, violenti, egoisti etc.
Folosind mai ales instrumentele de vindecare emotionala Journey (dar nu numai) aflam cum anume putem sa ne folosim furia in mod constructiv si creativ, cum ne ajuta ea sa ne cunoastem mai bine, cum putem sa ajungem sa fim mai calmi si sa avem mai multa incredere in noi.

De asemenea, aflam cum sa accesam si multe alte resurse pe care le ascunde furia noastra.
Pe scurt, sa scoatem la iveala adevaruri frumoase despre noi insine si emotiile noastre si invatam sa traim sanatos si in armonie cu noi insine si cu ceilalti, cu integritate si forta a caracterului!

Speaker: Patricia Cihodaru, psihoterapeut, speaker de inteligenta emotionala. 
Data: Vineri, 19 octombrie 2018, orele 18.30 - 21.30.
Durata: 3 ore 
Cost: 150 lei

Specificul workshopului:
• Experienţial, preponderent practic
• Abordare trup-minte-suflet-spirit
• Interactiv şi creativ: jocuri, lucru în echipă, exerciții, jocuri de rol
• Transformator și curativ

Inscrieri aici: https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSeiZ9dbvDqV6tuD7QqTw7FdSoSH8ySXRCbW0ZT_DS3Yioqjpw/viewform?c=0&w=1 
 
Email: contact@scoalaemotiilor.ro
Telefon: 0722.65.71.55.

METODA CĂLĂTORIA ȘI SĂNĂTATEA EMOȚIONALĂ A COPIILOR

Resursele unui copil de a gestiona situațiile din viața lui sunt mai mici decât ale unui adult. De aceea, pe el îl pot speria lucruri care nouă, adulților, ni se par insignifiante, iar situații minore pentru noi capătă proporții inimaginabile într-o minte de copil.

Uneori aceste proporții inimaginabile luate de diferite circumstanțe în mintea copilului se transformă într-un stres major pentru copilul respectiv. El se poate bloca sau speria, poate deveni hiperactiv sau, dimpotrivă, apatic, dezinteresat, își poate manifesta emoțiile negative și incapacitatea de a le gestiona prin scăderea rezultatelor la școală. Sau îl vom vedea refugiindu-se în reverii – totul pentru a fugi de o emoție intolerabilă. Pentru că acel copil să fie din nou cel pe care îl știam, el trebuie susținut să să găsească emoția ascunsă în subconștient și să se elibereze de ea.

            Andrei, un copil de 9 ani a fost adus de părinții lui în psihoterapie la mine (psiholog Patricia Cihodaru, n.n.) pentru că nu mai mergea singur la școală; se închisese în el și nu povestea nimic de la școală; comunica monosilabic și devenise foarte retras. Toate explorările psihodiagnostice pe care le-am făcut pentru a afla dacă avusese vreo experiență neplăcută pe drumul dintre casă și școală nu au dus la nimic. Părea că totul fusese întotdeauna în regulă pe drumul de la școală spre casă – dar nu și în mintea și sufletul lui Andrei.

Citeste continuarea AICI

Workshopuri și seminarii marca Journey pe care le voi susține în 2018

I. Vindecarea emoțională a copiilor - Journey for kids, 21-22 aprilie 2018, Timișoara

Daca:

- Vrei sa iti ajuti copilul sa-si depaseasca temerile, inhibitiile sau timiditatea

- Nu stii cum sa opresti comportamentele agresive sau conflictele permanente ale celor mici

- Copilul tau are vise urate care se repeta sau blocaje care nu trec cu nimic;

- Vezi ca i-ai transmis puiului tau unele frici sau comportamente nesanatoase si vrei sa opresti asta;

- Vrei sa-ti vindeci propriile rani afective din copilarie; 

- Simti ca intri pe ”teren alunecos” cand vine vorba despre emotiile tale sau ale copilului/adolescentului tau

- Adolescentul tau nu stie ce sa faca cu emotiile negative

Lucrezi cu copiii ca educator, profesor, psiholog, medic si vrei sa le dezvolti inteligenta emotionala sau sa ii ajuti sa se vindece prin lucrul asupra emotiilor lor negative;

     …pentru toate aceste situatii – si pentru altele care implica prezenta emotiilor negative la copii si adolescenti – am conceput seminarul ”Journey for kids”, in care utilizam instrumente din gama de vindecare emotionala ”Calatoria” (concepute de Brandon Bays si echipa ei) pentru a-i ajuta pe adulti, adolescenti si copii sa isi cunoasca emotiile, sa le gestioneze sanatos si sa se vindece de emotiile dureroase pe care le-au ascuns in suflet.

Este un seminar de educatie si vindecare emotionala a copiilor prin metoda ”Calatoria”, conceput pentru parinti si profesionistii care lucreaza cu copiii – profesori, educatori, medici pediatri, psihologi, psihopedagogi etc.

Inscrie-te aici

II.   Seminarul ”Journey Intensive” cu Brandon Bays si Patricia Cihodaru

Seminarul de bază al programelor de seminarii marca Journey, în care se învață metoda ”Călătoria” de Brandon Bays și un modul de Abilități Avansate.

In calitate de partener al companiei Journey va pot oferi discount de 50 de euro din pretul afisat al seminarului.

Detalii despre seminar aici:

https://mw106.isrefer.com/go/jiro2018/PatriciaJourney/Blog

Pentru a va trimite linkul prin care primiti discount de 50 de euro trimiteti email la: contact@scoalaemotiilor.ro. 

Patricia Cihodaru este practician acreditat al metodei ”Calatoria” si speaker desemnat de Brandon Bays pentru a preda metoda ”Calatoria” in Romania. Ea imbina pasiunea pentru instrumentele de vindecare emotionala marca ”The Journey” cu experienta de peste 15 ani ca psiholog si psihoterapeut specializat pe psihoterapie cognitiv-comportamentala, psihoterapie experientiala, precum si pe modalitati de interventie psihologica pentru sanatatea emotionala a copiilor si adolescentilor, a copiilor cu ADHD si a copiilor cu agresivitate. 

Patricia este fondatoarea Asociatiei pentru Dezvoltarea Inteligentei Emotionale si a oferit numeroase sesiuni de psihoterapie si consiliere one-to-one, precum si conferinte, seminarii si workshop-uri de dezvoltare a inteligentei emotionale si training-uri de deblocare a creativitatii, atat pentru copii, cat si pentru adulti.