Cum să depăşeşti blocajele cu care te poţi confrunta într-o şedinţă cu metoda Calatoria de Brandon Bays (II)

Continuăm prezentarea celor mai frecvent întâlnite blocaje cu care se pot confrunta persoanele care doresc să utilizeze metoda Calatoria de Brandon Bays pentru a se elibera de problemele lor emoţionale şi/sau fizice. Pentru fiecare din aceste blocaje am desprins – din practica diferitelor orientări în psihoterapie de mai bine de 10 ani şi din experienţa practică de aplicare a metodei Calatoria începând din anul 2011 câteva soluţii de depăşire a acestor blocaje pentru a vă facilita să parcurgeţi lin, fără efort, acest procedeu minunat și a beneficia la maxim de ceea ce vă poate oferi el. 

Nu o să reuşesc, eu sunt o fire rece, mentală, raţională: Da, dar orice om are emoţii, indiferent că recunoaşte sau nu, conştientizează sau nu. Fără ele nu am fi oameni, ci nişte roboţi. Cu siguranţă, vibrezi şi tu la Viaţă, în felul tău. Poate doar te-ai obişnuit să îţi ignori trăirile. Practicianul format în metoda Calatoria ştie cum să te ajute să identifici emoţiile de la care să porneşti. O altă posibilitate ar fi să începi de la o senzaţie fizică sau un gând. Metoda Calatoria este un proces profund ancorat în momentul prezent. Vei porni de la ce accesezi cel mai uşor chiar în acel moment.  

Nu văd nimic: Acest blocaj apare mai ales în aplicarea „Călătoriei fizice” când ţi se cere să vizualizezi o scară sau un vehicul cu care să „mergi prin corp”. Nu te îngrijora. Chiar dacă nu stai bine cu vizualizarea poţi doar sa aduci în imaginaţie scara respectivă, vehiculul sau Focul de tabără – în sensul că doar să ştii că sunt acolo şi apoi să laşi procesul să se deruleze de la sine. Metoda Calatoria” are acelaşi succes şi dacă nu vezi toate detaliile. 

Cred că voi fi hipnotizat şi nu îmi place ideea: Metoda Calatoria nu implică hipnoza. Ea se derulează într-o stare modificată de conştiinţă, pentru că accesezi niveluri profunde ale fiinţei tale. Dar poţi deschide oricând ochii sau poţi cere să se oprească procesul – cu alte cuvinte, ai deplin control asupra a ceea ce se petrece. În plus, nu eşti dependent de practician în nici un fel. El doar te poartă prin paşii tehnicii, răspunsurile pe care le cauţi le accesezi tu însuţi, nu ţi le sugerează ghidul în „Călătoria” ta.

O să devin mai vulnerabil, mai slab dacă tot lucrez cu emoţiile: Nu, dimpotrivă. „Călătoria” te ajută să elimini emoţiile reprimate care, din subconştient, te guvernează şi te fac astfel să te simţi slab. În acest proces aduci la suprafaţa conştiinţei ceea ce este în culisele vieţii tale psihice şi, astfel, te eliberezi de emoţiile auto-sabotoare. Apoi, tot în cadrul „Călătoriei” eşti fortificat cu resurse psihice care te ajută să te adaptezi mai eficient la împrejurările vieţii şi să ai un sentiment crescut de stăpânire de sine, auto-control, fiind în acelaşi timp relaxat, firesc şi mai puternic interior.

E de ajuns o şedinţă: Lipsa educaţiei emoţionale face ca majoritatea oamenilor să stocheze multe emoţii negative în sufletul şi corpul lor. Aşa că nu te aştepta să vindeci într-o şedinţă de 2 ore ceea ce ai acumulat în ani sau poate chiar zeci de ani. În funcţie de obiectivul pentru care faci „Călătoria”, pot fi necesare mai multe şedinţe, pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp.  

Aştept cu interes feed back-ul celor care au practicat această metodă. Dacă aţi mai întâlnit şi alte blocaje sau dificultăţi pe care nu le-aţi putut depăşi vă rog să îmi scrieţi şi voi completa acest articol cu noi informaţii.

Drum bun, dragi „Călători”!

Cum să depăşeşti blocajele cu care te poţi confrunta într-o şedinţă de „Călătoria” (I)

Am scris acest articol pentru toţi cei care fac pentru prima dată „Călătoria”, metoda concepută de experta in vindecarea minte-corp Brandon Bays.

Fie ca el să vă ajute să beneficiaţi din plin de pe urma parcurgerii cu succes a metodei „Călătoria”.

Sunt un psihoterapeut care îmi iubesc profesia, considerând-o vocaţia mea. Şi am descoperit devreme în practica mea de psiholog că nimic nu se compară cu sentimentul pe care îl are un terapeut când vede pacea, liniştea, încrederea, surâsul pe chipul celui care îi pleacă din cabinet după ce a venit, cu doar o oră în urmă, cu chipul încruntat sau îngrijorat de durerile şi poverile vieţii.

Sentimentul acesta avea însă să crească exponenţial când am început să practic cu clienţii mei „Călătoria” – metoda concepută de Brandon Bays. După prima „Călătorie emoţională” schimbarea expresiei faciale este atât de mare, atât de profundă! Şi nu o dată mi-am dorit să îmi pot fotografia clienţii înainte şi după „Călătoria”, pentru a îi ajuta şi pe ei să sesizeze transformarea uriaşă care se produce în doar 1,5-2 ore, cât durează aplicarea metodei lui Brandon Bays.

Mulţi dintre cei care citesc cartea „Călătoria” de Brandon Bays apelează la un practician format în această metodă având temerea că lor „nu le va ieşi” tehnica. Ori se confruntă cu tot felul de credinţe sau emoţii auto-blocante care nu îi lasă să beneficieze la maxim de efectele profund pozitive ale acestei metode – cel puţin nu de la primul proces de acest fel.

Iată care sunt principalele blocaje cu care i-am văzut confruntându-se pe cei pe care i-am ghidat ca practician ale acestei metode prin paşii procedeului „Călătoria” în ultimii doi ani:

Nu am nici o boală, deci nu trebuie să fac „Călătoria fizică”. Metoda „Călătoria” pusă la punct de Brandon Bays are două sub-procese numite, respectiv, „Călătoria emoţională” şi „Călătoria fizică” – dar amândouă vindecă în plan emoţional. Ceea ce diferă este modul de accesare a emoţiilor care trebuie vindecate. Soluţia: Deci, puteţi alterna „Călătoria Fizică” cu cea „Emoţională”, chiar dacă nu aveţi nici o afecţiune fizică. Efectele sunt egale în termenii vindecării emoţionale in ambele procese.

Nu simt nimic: Educaţia emoţională nu e tocmai punctul forte al învăţământului românesc (sau cel puţin nu a fost până acum). De aceea, nu ştim ce să facem cu emoţiile noastre, deşi toţi le trăim. Poate eşti obişnuit să gândeşti la rece, dar nu te-ai deprins să simţi emoţii. De când suntem mici ne reprimăm emoţiile, ca pe semne ale slăbiciunii (dar, slavă Domnului, mai nou, „Şi băieţii plâng câteodată”) sau de ne-civilizaţie („nu e politicos să arăţi că eşti furios sau, dimpotrivă, prea bucuros”). Soluţia: În primul rând, relaxează-te. Dacă te tensionezi sau te critici/judeci aspru pentru că nu simţi nimic, blochezi procesul. „Călătoria” este genial construită pentru a-ţi permite să pleci de la ceea ce ESTE acum şi aici. Dacă nu accesezi chiar nici o emoţie de la care să porneşti procesul, poţi începe cu o „Călătorie fizică” (care, după cum spuneam, are profunde efecte şi în plan emoţional), sau poţi porni în „Călătoria emoţional㔺i de la o simplă senzaţie fizică sau chiar de la un gând. Un practician format în această metodă va şti exact cum să te ghideze, întrucât în instruirea lui sunt incluse instrumentele necesare pentru toate aceste situaţii – aşa că tu te poţi relaxa.

Simt ceva, dar nu ştiu să numesc ce simt: lipsa vocabularului emoţional este des întâlnită. Poţi simţi că în tine există o vibraţie emoţională, dar nu ştii să o numeşti: să fie furie, supărare, iritare, agresivitate, ură, mânie, frustrare… sau altceva? În Australia, programele de dezvoltare a inteligenţei emoţionale în şcoli pornesc de la a-i învăţa pe copii 500 de cuvinte (!!!) cu care să-şi denumească emoţiile. Soluţii: Cum şansele să fi studiat în Australia sunt destul de mici, poţi să îţi înţelegi, să îţi ierţi şi să îţi accepţi această, să-i spunem, „ignoranţă emoţională”. Apoi, pentru a o depăşi, poţi să începi să te antrenezi chiar de acum în această direcţie, dacă plănuieşti să porneşti curând într-o „Călătorie” marca Brandon Bays. De exemplu, pentru a te ajuta să-ţi defineşti mai bine trăirile poţi să începi să compari ceea ce simţi cu diferite senzaţii, scene, personaje din filme (ex.: „mă simt ca Robinson Crusoe pe insulă” pentru a exprima un sentiment de izolare, de deconectare de ceilalţi etc.). Sau poţi scrie alfabetul pe o foaie şi apoi să enumeri în dreptul fiecărei litere cât mai multe nume de emoţii care încep cu acea literă. Adaugă alte şi alte nume de trăiri în fiecare zi. În felul acesta vei deveni mai conştient de planul emoţional al vieţii tale şi vei învăţa să îţi nuanţezi verbal viaţa sufletească.

Nu pot exterioriza ce simt când ajung la Focul de tabără: Episodul „Focului de tabără” este menit să te ajute să scoţi din celulele tale emoţiile negative despre care nu ai putut, nu ai ştiut sau nu ai avut ocazia să vorbeşti la momentul respectiv, în amintirea dureroasă pe care ai accesat-o prin tehnicile specifice incluse în procedeul „Călătoria”. Soluţia: Chiar dacă la început poate fi mai dificil să exprimi ceea ce nu ai putut spune nici în trecut, practicianul te va ghida astfel încât să accesezi şi să „goleşti”, prin verbalizare, emoţiile dureroase pe care le-ai trăit. Efectul de eliberare se simte extrem de concret în corp. De exemplu, la un moment dat lucram cu o tânără de 20 de ani care, când a ajuns să spună la Focul de tabără ce o duruse în trecut la comportamentul unei persoane, mi-a zis că îi este foarte greaţă. Am rugat-o să îşi exprime mai întâi emoţiile dureroase, spunându-i că după aceea poate merge la baie să verse, dacă va mai simţi nevoia. Însă, în doar câteva minute de exprimare emoţională, senzaţia de greaţă a dispărut complet. Chiar şi ea se întreba, uimită: „Unde a dispărut greaţa?” Cu cât reuşeşti să exprimi mai mult emoţiile, vei resimţi cum corpul se relaxează tot mai profund.   

Cred (îmi este teamă) că nu voi ajunge la Sursă: foarte puţine persoane nu ajung în Sursă de la prima lor „Călătorie”. Cel mai adesea este vorba despre cei care au o anxietate de performanţă – o stare de teamă şi de neîncredere în sine, în capacitatea de a reuşi în diferite domenii ale vieţii tale – şi, deci, şi în „Călătoria”. Poate ai avut părinţi foarte severi care nu îţi dădeau voie să greşeşti sau profesori care amendau foarte aspru orice dificultate de-a ta. Sau poate pur şi simplu ai tu standarde foarte înalte privind performanţele tale. Soluţia: e bine să ştii că în „Călătoria” nu este vorba despre performanţă, ci despre o deschidere treptată, blândă, lină, a conştiinţei tale, spre straturile ei tot mai profunde. Aşa că, relaxează-te şi, dacă ai această temere, veţi face întâi un Foc de tabără pentru a o elimina din celulele tale. Apoi trecerea prin straturile emoţionale până la Sursă va decurge firesc, lin.

- Va urma -

Cum să te protejezi de stresul profesional în profesia de avocat prin metoda „Călătoria”

O profesie cu grad mare de stres

Aproape cu un secol în urmă scriitorul rus Maxim Gorky spunea: „Când munca este o plăcere, viaţa e o bucurie! Când munca e o datorie, viaţa e sclavie!” David Margolick, în lucrarea More Lawyers Are Less Happy at their Work, a Survey Finds, afirmă: „Dacă Gorky avea dreptate, atunci pentru cei mai mulţi avocaţi viaţa e sclavie – insatisfacţia profesională în rândul avocaţilor este larg răspândită, profundă şi crescândă.”

Un studiu asupra avocaţilor din California realizat de RAND Institute for Civil Justice a constatat că doar jumătate dintre cei intervievaţi au spus că dacă ar trebui să o ia de la început ar opta pentru aceeaşi profesie. Într-un alt studiu din Carolina de Nord aproape 50% au afirmat că speră să renunţe la practica dreptului înainte de sfârşitul carierei lor, iar peste 40% au spus că nu şi-ar încuraja copiii sau alte persoane să practice Dreptul.

Cauzele stresului

Următorul pas al oamenilor de ştiinţă a constat în a identifica sursele insatisfacţiei profesionale în rândul avocaţilor. Rezultatele au arătat că respondenţii erau nemulţumiţi de:

• Comercializarea profesiei de avocat – faptul că practica Dreptului devine tot mai puţin o profesie şi tot mai mult o afacere.
• Presiunea tot mai mare de a atrage şi a păstra clienţii într-o piaţă cu o competitivitate feroce.
• Faptul că trebuie să lucreze într-un mediu extrem de competitiv în care „agresivitatea, egoismul, ostilitatea, suspiciunea şi cinismul sunt larg răspândite”.
• Faptul că simt că pierd controlul asupra timpului lor – pentru că trebuie să fie la dispoziţia clienţilor, a termenelor limită etc.
• Lipsa de colegialitate în rândul partenerilor lor.
• Imaginea publică depreciată.
• Cel mai mult, însă, avocaţii au arătat că sunt nemulţumiţi de presiunea pe care timpul îndelungat alocat muncii o pune asupra vieţii lor personale. Stilul de viaţă pare să fie definit de expresia: „Trăieşte repede, mori tânăr!” (Live fast, die young!)

Ce e de făcut?

În aceste condiţii formarea profesională a avocaţilor trebuie suplinită şi de educaţia în plan emoţional. Instruirea continuă a avocaţilor trebuie să includă şi formarea de abilităţi de viaţă (aşa numitele „soft skills”) care să îi protejeze împotriva epuizării nervoase, să le educe rezistenţa psihică pe termen lung, să le îmbunătăţească deprinderile de comunicare şi relaţionare cu ceilalţi, să le fortifice stima de sine, să îi înveţe comunicarea non-violentă pentru a face faţă competiţiei nesănătoase din tagma lor etc. şi să-i ajute să facă faţă stresului prelungit şi emoţiilor negative cu care se confruntă datorită specificului profesiei.

“Predarea acestor competenţe emoţionale studenţilor la Drept, constituie o cale de a le amplifica profesionalismul”, afirmă John E. Montgomery, Profesor de Drept, fost decan al Facultăţii de Drept a Universităţii din Carolina de Sud.

„Călătoria” pentru avocaţi

O metodă care poate fi aplicată cu succes pentru combaterea diferitelor aspecte ale stresului profesional şi optimizarea performanţelor profesionale a avocaţilor este procedeul „Călătoria”, conceput de Brandon Bays, expertă în vindecarea minte-corp, speaker de renume mondial şi autoarea best-sellerului cu acelaşi nume.

Este vorba despre un cumul de tehnici simple, profunde şi eficiente prin care se conştientizează, se accesează şi se vindecă emoţiile negative reprimate de-a lungul timpului. Pornind de la premisa că stresul – chiar şi cel de care nu suntem conştienţi – se află la baza tulburărilor emoţionale şi a blocajelor şi limitărilor personale, tehnica este proiectată pentru a facilita accesul la evenimentul-sursă al stresului şi eliberarea de emoţiile negative stocate în psihicul şi fizicul nostru.

Metoda are o gamă largă de aplicaţii în cele mai diverse domenii – de la sănătate şi educaţie până la viaţa personală şi succesul profesional. Avocaţii pot beneficia la maxim de pe urma acestui procedeu întrucât el ajută la:

• Combaterea stresului, a fricii de a vorbi în public/tracului;
• Rezolvarea conflictelor şi dobândirea unei perspective sănătoase asupra competiţiei cu ceilalţi. În Anglia, utilizarea metodei în şcoli a dus la o reducere cu 97% a violenţei în rândul elevilor şi o creştere a ratei de promovare la 91-93%;
• Prevenirea şi eliminarea epuizării fizice şi psihice: în Olanda angajaţii guvernului au la dispoziţie această metodă pentru a preveni suprasolicitarea la locul de muncă şi a vindeca sindromul burn-out;
• Vindecarea ticurilor care s-au instalat după un şoc emoţional;
• Eliminarea anxietăţii, a atacurilor de panică şi depresiei – în ţările nordice tehnica este subvenţionată de unele companii de asigurare pentru mai multe tipuri de boli;
• Vindecarea stresului post-traumatic: în Africa de Sud „Călătoria” e folosită în serviciile de urgenţă ale spitalelor;
• Eliminarea dependenţei de tutun, alcool, droguri. În Australia practicienii „The Journey” au utilizat metoda pentru a ajuta copiii străzii să renunţe la droguri şi a se vindeca de numeroase abuzuri şi traume;
• Dezvoltarea capacităţii de gestionare sănătoasă a emoţiilor negative;
• Depăşirea blocajelor interioare şi a limitărilor care ne împiedică să fim noi înşine şi să trăim la maxim de potenţial.

„Călătoria” din nou în România

Între 4-6 octombrie 2013, Brandon Bays va susţine pentru a doua oară la Bucureşti Seminarul "Journey Intensive" – celebru în peste 45 de ţări pentru beneficiile multiple pe care le aduce participanţilor în toate domeniile vieţii. În cadrul Seminarului Brandon Bays va preda noţiuni teoretice şi aplicaţiile practice ale metodei, precum şi un set de abilităţi avansate în acest procedeu care generează, după cum spune un absolvent al Seminarului, „un nivel de schimbare preţios şi rar”.

Vino la Journey Intensive pentru a face din munca ta o plăcere, iar din viaţă o bucurie!

Informaţii suplimentare şi înscrieri pe www.thejourney-romania.ro.

Există seminarii – şi există “The Journey”. Toate celelalte par doar o pregătire de fond pentru “The Journey”, unde are loc adevărata transformare. (Tom F., arhitect, absolvent al Seminarului „Journey Intensive”)

"Calatoria" spre o viata prietenoasa

Din noiembrie 2011, de când am participat la Praga la primul Seminar Journey Intensive şi in tot anul 2012, cand am urmat cursurile incluse în programul lui Brandon Bays pentru a deveni practician acreditat al acestei metode, am tot scris despre “Calatoria”.

Fiind psihoterapeut am căutat să mă instruiesc în mai multe orientări terapeutice pentru a avea o paletă cât mai largă de metode cu care să raspund celor care îmi intra în cabinet.

Dar nici una din cele studiate până acum nu are eficienţa, simplitatea şi profunzimea “Calatoriei”.

Ceea ce îmi place foarte mult la această tehnica de vindecare este, am mai spus-o, accesul la ceea ce Brandon Bays numeşte “Sursa”. Dar, desigur, mai sunt şi alte atuuri ale metodei. Cel despre care vreau sa vorbesc azi este faptul că ajungi să realizezi că Viaţa îţi este cel mai bun prieten.

Da, dupa ce inveti metoda "Calatoria" - prin care te poti elibera literalmente de durerile trecutului si de limitarile si blocajele care te impiedica sa-ti traiesti la maxim prezentul si iti poti construi un viitor in care potentialul tau se exprima pe deplin – VIATA TI SE DEZVALUIE MULT, MULT MAI PRIETENOASA.

Cei care au citit cartea “Calatoria” ştiu că în aşa numitul episod al “Focului de tabără” poţi vorbi cu toţi cei care te-au rănit, spunându-le despre durerea pe care ţi-au pricinuit-o cu sau fără voia lor. Este o parte crucială a procesului, unde se reconfigurează părerea pe care o avem fiecare despre ce ni se întâmplă în viaţă şi ce ne fac ceilalţi. Această parte a metodei antrenează o empatie profundă, dincolo de credinţele noastre limitatoare şi ne ajută să avem acces la sufletul celuilalt, la acea parte delicată din noi unde rezidă cele mai frumoase sentimente ale noastre şi, când suntem loviţi, cele mai ascunde dureri.

Procedeul scoate durerea la suprafaţă pentru a o elimina definitiv şi facilitează – prin multiple mini-procese – IERTAREA. Este un minunat prilej de a face pace cu cei din jur, cu tine însuţi, cu Viaţa însăşi.

În felul acesta:
- Ceea ce altădată numeai suferinţă, acum realizezi că este o lecţie la al cărei mesaj ai acces prin procedeele incluse în metodă.
- Ceea ce altădată numeai duşmani devin prietenii cu care nu ai reusit până acum sa comunici clar.
- Ceea ce altădată numeai rea intenţie din partea altcuiva vezi ca nu era decat rana celuilalt transformată in arma pentru a-şi apăra sufletul de şi mai multă durere.

Brandon Bays, autoarea metodei care poate face toate acestea vine pentru prima dată in Romania intre 31 mai - 2 iunie 2013, la Rin Grand Hotel Bucuresti.
Te invităm alături de noi pentru a afla secretele metodei chiar de la cea care i-a dat viată si a o experimenta "pe pielea ta" sub indrumarea specializată a trainerilor!
Avem oaspeţi din intreaga Europă, atât ca participanţi, cât si ca indrumatori!

Inscrieri pe www.thejourney-romania.ro.

Lectia de iertare a "Calatoriei"

Una dintre cele mai frumoase parti ale metodei "Calatoria" este cea in care inveti cum sa ierti, nu doar din buze sau doar mental, superficial, ci din tot sufletul, cu toata fiinta. Acesta a fost de altfel si secretul vindecarii lui Brandon Bays, expert in vindecarea minte-corp, autoarea best-seller-ului "Calatoria" si a puternicei metode de vindecare emotionala cu acelasi nume.

Rani care devin raniri
In "Calatoriile" parcurse pentru mine sau alaturi de pacientii mei am asistat la procese de iertare cutremuratoare (in sens bun!) care mi-au schimbat viata si perceptia asupra a ceea ce suntem fiecare din noi pe Pamant. Am realizat ca extrem de rar in conflictele noastre exista o rea intentie. In schimb, e vorba de rani adapostite in suflet care devin raniri. Ceea ce ni s-a facut, facem si noi altora.
Daca nu am fost lasati sa ne manifestam, sa fim noi insine, din diferite motive, vom fi la randul nostru foarte critici cu ceilalti, ni se va parea ca altii sunt mereu mai buni si asta ne va duce la tendinta de a-i sabota, de a nu-i accepta si a nu le permite sa fie tot ceea ce pot fi.
Daca am fost loviti - fizic sau emotional - vom face, mai mult sau mai putin inconstient - acelasi lucru (daca nu facem ceva sa vindecam si sa alinam rana-radacina).
Daca am fost parasiti, abandonul va trai in noi si ne va programa - fara ca noi sa realizam asta - sa ne comportam la fel cu cei dragi. 

Durerea perpetuata
Se creeaza astfel un fel de lant care perpetueaza durerea, violenta, tristetea, resentimentele, sentimentul de lipsa, de gol interior. Mai intai suntem raniti. Intrucat nu ne invata nimeni ce sa facem cu rana produsa sau cum sa ne aparam emotional - pentru ca nu exista manuale despre asa ceva, primim rana in suflet, o adapostim acolo, considerand ca astfel ura, durerea, furia stocate ne vor aduce recompensarea intr-o buna zi. Din pacate, se intampla exact opusul: resentimentul nu numai ca nu alina, ci chiar ne otraveste, ne saboteaza, ne consuma energia si ne indeparteaza de oameni, de noi insine, de bucuria de a trai.

Sau putem reprima durerea, ingropand-o adanc in subconstient. Nu mai vrem nici macar sa recunoastem ca am trecut prin asa ceva. Perpetuam apoi durerea primita, considerand ca suntem indreptatiti sa producem celor din jur exact neplacerile care ne-au durut si pe noi. Desigur, de cele mai multe ori acest mecanism e inconstient, functioneaza pe un fel de "pilot automat" negativ. Aceasta face ca de cele mai multe ori in spatele comportamentului rautacios, distructiv, agresiv al cuiva sa se gaseasca in majoritatea cazurilor un suflet ranit care isi perpetueaza durerea provocand-o in jur.

Solutia: iertarea
Pentru a rupe acest lant al durerii e esential sa iertam. Aceasta aduce cu sine vindecarea emotionala proprie, eliberarea sufleteasca si imbunatatirea relatiilor cu ceilalti. Brandon Bays spune ca "orice boala are la baza o forma de neiertare, si orice vindecare incepe cu iertarea". Odata ce iertam, rana isi pierde puterea asupra noastra
Uneori poate e mai greu, alteori va dura mai mult, dar "Calatoria" este procesul cel mai eficient in aceasta directie din tot ce am invatat pana acum. Uneori iertarea e atat de profunda incat intr-un singur proces "Calatoria" relatia se vindeca si sufletul omului se elibereza de trauma respectiva. Alteori, poate va fi nevoie de mai multe procese pentru a se ajunge la iertarea completa. Metoda contine insa un cumul de mini-procese care faciliteaza iertarea ajutand persoana sa perceapa si perspectiva celuilalt si sa scoata din celule emotiile negative asociate cu trauma respectiva. 

Va asteptam intre 31 mai - 2 iunie la Seminarul "Journey Intensive" unde modulul de Abilitati Avansate ne familiarizeaza cu secretele eficientei vindecatoare ale procesului "Calatoria" si include un sui generis "curs de iertare", cu mini-procese care ne ajuta sa iertam cele mai dificile persoane sau circumstante din viata noastra. 
Detalii si inscrieri pe www.thejourney-romania.ro.

„So be it"!: „The Journey” în România

Special appreciation to: law of attraction, law of attraction, How to apply law of attraction

Povesteam într-o postare anterioară despre metoda de vindecare emoţională „Călătoria” („The Journey") elaborată de Brandon Bays, despre care am învăţat într-un seminar la Praga. Impactul acestui procedeu şi al întregii perspective asupra vieţii pe care o presupune The Journey asupra mea a fost atât de puternic încât în doar un an de zile viaţa mea a trecut prin schimbări pe care nici nu le-am visat. I-am cunoscut pe cei din echipa The Journey care m-au impresionat prin căldura, atenţia şi grija cu care ne-au primit, prin devotamentul lor, prin munca asiduă pe care o depun şi prin încurajarea entuziastă pe care ne-au oferit-o pentru a aduce Călătoria în România, deşi la vremea aceea părea aproape imposibil. 

M-am împrietenit cu o colegă medic (dr. Cristina Răduţă) care a avut deschiderea mentală şi sufletească să aprecieze valenţele vindecătoare ale acestei capodopere terapeutice. Ea mi-a fost alături, m-a inspirat şi m-a ajutat să nu renunţ în momentele dificile. Împreună, am participat la întregul „Practitioner Programme” al „The Journey”.

Am deprins şi alte versiuni ale „Călătoriei” pe care le-am aplicat mai întâi pe noi înşine, în diferite domenii ale vieţii noastre. Am învăţat să trecem dincolo de meandrele egoului pentru a ne accesa nivelul cel mai profund al fiinţei. Ne-am ghidat reciproc prin paşii tehnicii în căutarea vindecării. Am făcut amândouă multe ore de voluntariat utilizând „Călătoria” pentru a-i ajuta pe cei apropiaţi să se elibereze de ceea ce îi menţinea în boală, sărăcie, probleme emoţionale, relaţionale sau profesionale etc. 
Dar sufletul ne spunea mereu că putem şi trebuie să facem mai mult. Stările de acces la Sursă conferite de practicarea „Călătoriei” conţin în ele dorinţa de a oferi şi altora această posiblitate. De aceea, am făcut toate demersurile posibile pentru ca Brandon Bays să ţină şi în România un seminar „Journey Intensive”. Ştiam că, de la apariţia cărţii cu acelaşi titlu, mulţi oameni din România şi-au dorit să înveţe această metodă de la Brandon şi nu au putut din diferite motive, mai ales financiare. Ne-am dorit ca acest seminar să ajungă să se ţină şi la noi în ţară.

La mai puţin de o lună de la Journey Intensive am participat împreună cu Cristina la Seminarul „Manifest Abundance”.  Acolo am exprimat cu glas tare tare în faţa tuturor participanţilor dorinţa de a aduce „Călătoria” în România. Şi atunci toţi cei prezenţi au strigat pentru noi, într-un glas: „So be it!” („Aşa să fie!”)

La un an de la acel „So be it!” am avut plăcuta surpriză să primim un email de la Biroul „The Journey” prin care eram anunţate că Brandon Bays a acceptat să vină în Bucureşti pentru un seminar de 3 zile la sfârşitul lunii mai a.c. Visul nostru s-a împlinit mai repede decât ne aşteptam: „Călătoria” vine în România! So be it!

Mai multe informaţii despre acest eveniment pe www.thejourney-romania.com si aici.

“PROFILUL PSIHOLOGIC” AL ÎNVINGĂTORILOR CANCERULUI

Munca mea de psiholog în cadrul centrului Oncosuport m-a provocat să identific trăsăturile psihologice definitorii întâlnite la cei care, de-a lungul timpului, s-au vindecat de cancer. Am scris acest articol pentru ca toţi cei care primesc acest diagnostic să ştie că SE POT VINDECA - dincolo de toate prejudecăţile alimentate de lipsa de informaţii complete şi corecte.

Echilibrul emoţional şi resursele psihologice sunt esenţiale atât în momentul aflării diagnosticului "cancer", cât si ulterior, pe toată durata tratamentului. Din păcate, nimeni nu ne învaţă ce să facem, ce să ne spunem în astfel de situaţii. Asa că ajungem - în cel mai fericit caz - la consilierea psihologică unde putem învăţa şi cultiva echilibrul interior. De aceea, urmarea unei consilieri psihologice, alături de tratamentul medical, constituie o formulă puternică prin care marele “C” poate fi învins.

Reacţia cea mai sănătoasă pe care o poate avea cineva când i se pune diagnosticul „cancer”, este să facă tot posibilul pentru a se vindeca. Fără a se lăsa copleşit. Fără a se da bătut. Nu e uşor. Dar nici imposibil. În acest punct, trăsăturile psihologice ale persoanei joacă un rol decisiv.

Un număr crescând de medici, terapeuţi, consilieri psihologici constată în ultima vreme importanţa factorilor emoţionali şi mentali în vindecarea de cancer. De exemplu, Lydia Temoshok, PhD, Director al Behavioral Medicine Program, la Biotechnology Institute, de la University of Maryland Medical School, vorbeşte chiar despre aşa-numita „personalitate de tip C”, descriind trăsăturile de personalitate comune persoanelor care fac această boală şi care sunt factorii psihologici ce contribuie la redobândirea sănătăţii.

La rândul ei, Susan Silberstein, PhD, care a fondat The Center for Advancement in Cancer Education în 1977, consiliind 25.000 de pacienţi cu cancer (din care 10.000 de femei cu cancer de sân) în cei peste 30 de ani de activitate profesională a observat că majoritatea covârşitoare a celor care înving cancerul manifestă un nucleu de atitudini comune în faţa bolii în special, dar şi a vieţii în general.

Iată cele mai importante dintre atuurile psihologice care, după cum constată aceşti autori, le-au ajutat de-a lungul timpului pe persoanele diagnosticate cu cancer să învingă boala.

1. Învingătorii acceptă diagnosticul fără a se lăsa copleşiţi de el: Dacă nu accepţi diagnosticul, intri în negare – un mecanism de apărare prin care pretindem că o problemă nu există, refuzăm să recunoaştem că avem o problemă. Unii pacienţi, neştiind să gestioneze o astfel de veste (pentru că, de fapt, nici nu ne învaţă nimeni...!), intră în stare de şoc şi pur şi simplu se prefac că nu au nimic, nu spun celor apropiaţi prin ce trec şi se comportă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. La cealaltă extremă se situează cei care nu resping diagnosticul, dar se lăsă doborâţi de el, considerându-se învinşi din start. Atitudinea sănătoasă presupune ca, în ciuda temerilor fireşti, persoana să îşi asume responsabilitatea pentru boala sa şi să se mobilizeze în direcţia vindecării.

2. Resping din start prognosticul nefavorabil: Ei îşi asumă cu curaj provocarea şi oportunitatea ascunsă de acest diagnostic, se focalizează pe resursele de vindecare pe care le au şi se înconjoară de persoane optimiste, care cred, ca şi ele, că vindecarea e posibilă. O astfel de atitudine presupune o luptă deloc uşoară cu tristeţea, furia sau anxietatea asociată acestui diagnostic. În cartea „Călătoria”, Brandon Bays relatează că, după ce a aflat că are o tumoră abdominală, cei din jur au ajutat-o foarte mult prin faptul că erau încrezători că ea se va vindeca. „Nu-mi pot permite”, spunea ea în clipele ce au urmat diagnosticării, „să invit în mintea mea negativitatea bine intenţionată a celor care îşi proiectează asupra mea propriile îndoieli, temerile şi mila lor inadecvată (...). Mi-am făcut atunci promisiunea solemnă că nu le voi vorbi despre boala mea decât acelor oameni despre care ştiam fără nici o îndoială că mă vor sprijini într-o manieră pozitivă, fiind absolut siguri că mă voi vindeca.”

3. Sunt deschişi să facă schimbări în stilul de viaţă şi în modul de a gândi: Evident, aceste persoane trebuie să dezvolte noi tipare de dietă, exerciţiu fizic, muncă sau condiţii de trai, să înveţe să se joace şi să se distreze mai mult, să aibă mai multă grijă de bunăstarea lor emoţională. Susan Silberstein mărturiseşte că acum 27 de ani când a început să consilieze persoane cu cancer, credea că factorii nutriţionali erau responsabili de boală, dar în timp şi-a schimbat perspectiva la 180 grade şi a realizat că ceea ce îi frământa pe pacienţi era la fel de important ca şi ceea ce mâncau. În consecinţă, spune ea, disponibilitatea oamenilor de a trata atât corpul, cât şi ce se întâmplă în mintea şi sufletul lor, constituie o puternică formulă pentru succes.

4. Îşi transformă relaţiile personale: învaţă să primească, să facă din vindecarea lor o prioritate, să reconcilieze conflictele şi să întrerupă relaţiile toxice (adică acele relaţii care le fac mai mult rău decât bine, în care se distrug în loc să se dezvolte). Susan Silberstein relatează cazul unei femei cu cancer la sân care avea un soţ abuziv şi dominator de care nu găsea puterea să se despartă, deşi se gândea tot timpul la asta. În cele din urmă, a conştientizat daunele emoţionale pe care i le aducea relaţia, s-a despărţit de soţ şi şi-a cumpărat propria casă. Aceasta a constituit suportul emoţional al vindecării ei complete.

5. Accesarea surselor de emoţii pozitive: se poate face prin diferite mijloace, de la metode de relaxare, exerciţii de imagerie ghidată, până la alegerea ocupaţiilor favorite şi practicarea lor. De exemplu, Susan Silberstein îi pune pe clienţii ei să-şi reamintească bucuriile copilăriei sau să îşi facă o „Listă de distracţii”, în care să treacă toate acţiunile pe care le-ar plăcea să le facă, în care s-ar amuza sau ar deveni creativi îndeplinindu-le. Aceste alegeri pot fi chiar ilogice, imposibil de realizat. Apoi în fiecare seară ei aleg să facă una dintre aceste activităţi a doua zi. Susan numeşte aceasta „un exerciţiu fabulos pentru a trezi potenţialul de vindecare al corpului” şi adaugă: „Sistemul imunitar nu face diferenţa între realizarea efectivă a acţiunii, planificarea acesteia sau simplul fapt că te gândeşti să o faci.”

6. Disponibilitatea de a lucra asupra emoţiilor negative care au fost reprimate de-a lungul timpului, în special mânia şi resentimentele. Aşa cum te poţi simţi rău dacă procesul de detoxificare fizică are loc prea rapid, la fel se petrece şi cu „toxinele emoţionale”. Susan afirmă: „Dacă persoana accesează emoţii traumatizante, acestea trebuie gestionate în mod ritmic, echilibrat, utilizând mecanisme de coping gradat. Desigur, aceasta presupune să treci prin acest proces sub observaţia unui specialist.” Acest proces poate lua multiple forme: psihoterapie, consiliere psihologică, consiliere de cuplu, grupuri de suport, consiliere pastorală, managementul stresului, terapie corporală etc.

7. Vindecarea rănilor emoţionale prin iertare. Greg Anderson, un învingător al cancerului, relatează că, atunci când a aflat că are cancer, a început să sune la toate ONG-urile legate de cancer din ţara lui, căutând supravieţuitorii şi întrebându-i ce a contribuit în cazul lor ca viaţa să triumfe asupra morţii. Cei mai mulţi i-au spus că iertarea persoanelor importante pentru ei a fost cheia vindecării emoţionale şi a facilitat vindecarea fizică. Aşa că Greg a făcut o listă cu toate persoanele din viaţa lui şi a început să îşi ceară iertare de la fiecare: cu unii a vorbit face to face, cu alţii a făcut doar exerciţiul de iertare stând în pat şi imaginându-şi că vorbeşte cu ei. Rezultatul: nu numai că s-a vindecat, dar ulterior a fondat The Cancer Recovery Foundation, ajutând mii de oameni cu acest diagnostic.

8. Scopuri pe termen lung: definirea unui rost în viaţă. Oamenii trebuie să simtă că au pentru ce să trăiască şi să îşi definească clar lucrurile care îi motivează cel mai mult în viaţă. Aceasta le conferă sentimentul propriei valori şi le dă tăria de a merge mai departe spre obiectivul lor, în ciuda obstacolelor, chiar a bolii. În plus, este benefic pentru ei să simtă că dau ceva bun lumii, să îşi valorifice creativitatea şi talentele personale. Acest proces a fost denumit de Abraham Maslow autoactualizare. La rândul său, Kurt Goldstein spune în cartea The Organism: A Holistic Approach to Biology Derived from Pathological Data in Man, că tendinţa către auto-actualizare este motorul principal care determină viaţa unui organism. Valorificarea potenţialului propriu este o resursă psihologică importantă ce susţine procesul de vindecare.

9. Disponibilitatea de a se schimba, flexibilitatea atitudinală şi mentală. Nu te poţi însănătoşi dacă te cantonezi în comportamente, obiceiuri, gânduri şi emoţii ca până acum, întrucât ele sunt cele care te-au făcut să te îmbolnăveşti! Învingătorii cancerului sunt cei care pot renunţa la tot pentru ceea ce e NOU şi sănătos. Greg Anderson spune: „Cred că am devenit un învingător al cancerului, nu pentru că am intrat în remisie, ci pentru că am devenit o nouă persoană!”