CUM SĂ OPREŞTI RĂZBOIUL RĂNILOR ÎN RELAȚII

With appreciation to: The Law of attraction coaching, how to use The law of attraction, the Law of attraction

Respect pentru pământ şi suflet

Când eram mică, tata îmi povestea, cu o veneraţie neascunsă, despre povaţa – incredibil de simplă şi profundă – pe care tatăl lui, om simplu de la ţară, i-a dat-o când a intrat la Facultatea de Agronomie: „Ai să lucrezi cu pământul şi cu oamenii. Să respecți și pe unul și pe celălalt!”

Am crescut cu acest îndemn curgându-mi prin vine, respectând pământul, pe cei care îl lucrează, asemenea tatălui meu și respectând sufletul uman. Mai mult, curioasă să aflu tainele sufletului, am ales profesia de psiholog.

Aceasta avea să mă ducă spre întâlnirea cu multe suflete umane pe care, cu respectul deprins de mică faţă de tot ce e frumos în ele, aveam să le însoţesc pe parcursul şi vindecării lor emoţionale şi mentale sau, pur și simplu, al dezvoltării lor personale.

Durerea naşte durere

Și Viaţa avea să îmi arate şi o altă faţetă a lucrurilor, înăsprind oarecum – dar și lărgind în același timp – viziunea aceasta nobilă şi pacifică asupra vieţii. Aveam să aflu că sufletele umane nu au numai lucruri frumoase în ele. Suferinţa și/sau ignoranţa le face să nu respecte sufletele celor din jur, iar uneori chiar să le atace cu o ferocitate care anulează tot omenescul.

În sprijinul a ceea ce învățasem de la tatăl meu, o profesoară de psihoterapie dragă mie avea să ne spună, la cursurile postuniversitare: ”Dacă mai marii lumii și-ar trata rănile emoționale, nu ar mai exista războaie”.

Așa am aflat – din pățaniile vieții mele personale și din lecțiile vieții profesionale – că locurile de durere din inima omenească devin generatoare de suferinţă pentru sine și cei din jur. Sufletul uman are nevoie de iubire, de căldură afectivă manifestată, de încurajare, de susținere, de încurajare, de încredere, ca și de educația smereniei în fața dificultăților oferite de viață pentru a își atinge potențialul, pentru a se orienta constructiv, creativ.

În caz contrar, omul se va orienta pur și simplu, distructiv. Omul rănit răneşte la rându-i, cel bătut bate, cel criticat devine cel mai aspru judecător pentru sine şi ceilalţi. Cei părăsiţi părăsesc, cei abuzați abuzează. cei neiubiţi urăsc, cei neglijaţi neglijează – dacă nu pe alţii, măcar pe ei înşişi. 

Adesea, atunci când au conflicte în relaţiile lor, oamenii ajung să își reducă identitatea, din lipsă de timp sau de ştiinţă, doar la rănile lor şi să privească interacţiunile lor cu cei din jur doar prin filtre care spun: „Şi acesta îmi vrea răul”, „Încă unul care nu mă vede, nu mă apreciază”, „Şi acesta caută să-mi ia locul ce mi se cuvine” etc. etc.

Câmpuri de bătălie între răni

Relaţiile dintre oameni devin astfel câmpuri de bătălie între răni. Multe relaţii se pot rupe doar pentru că oamenii nu învaţă nicăieri să îşi vindece rănile emoţionale. Unele răni nici nu sunt ale noastre, ci le preluăm mai mult sau mai puţin conştient, de la părinţi, bunici sau alţi adulţi semnificativi pentru noi.

Aşa că trecem prin Viaţă purtându-le durerile ca şi cum ar fi ale noastre sau – mai grav – ca și cum ele ar fi parte din identitatea noastră. Suntem trăiţi de scheme mentale sau emoţionale pe care nu le-am generat noi înşine în deplină libertate şi conştientizare, ci doar le-am absorbit fie inconştient de la cei din jurul nostru, fie ca urmare a unor situații dureroase cu care ne-am confruntat.

Găsesc un ”Tratat de pace”

Formarea ca practician al metodei „Călătoria” concepută de Brandon Bays avea să îmi ofere un set de soluţii geniale – pe care le-am căutat, parcă, întreaga viaţă – la ceea ce percepeam a fi un trist şi mult prea îndelung „război al rănilor”.

Procedeul presupune o introspecţie ghidată în care accesăm emoţiile dureroase reprimate și, ca urmare, ne-exprimate vreodată, şi le vindecăm, printr-un demers de eliberare a acestor suferinţe din sufletul nostru şi oferirea de alternative sănătoase de a răspunde în situaţii dificile.

Metoda favorizează foarte mult şi empatia, permiţându-ne să realizăm ce rană, complex, neîmplinire, durere sau pur şi simplu necunoaştere din sufletul sau cugetul celuilalt l-a făcut să se comporte neadecvat cu noi.

Trăiesc un mare ”EVRIKA!”. Am găsit o cale de a îndepărta cu blândețe asperitățile lăsate în sufletul uman de diferite circumstanțe ale vieții, persoane etc., precum și o metodă care a amplificat enorm eficiența psihoterapiei pe care o practic.

Călătoria” este fără îndoială o mare șansă pentru salvarea relațiilor noastre. Pentru că pur și simplu de obicei ne despart de ceilalți rănile noastre sau locurile de neiertare – a noastră sau a celorlalţi. ”Călătoria” pătrunde exact în aceste locuri, aducând eliberare emoţională, alinare sufletească şi iertare. În același timp, oferă noi abilităţi de viaţă prin care devenim mai deschişi sufleteşte, mai sinceri, mai încrezători, mai empatici, mai eficienți, mai liberi. Si, nu in ultimul rând, mai civilizați. 

Odată eliberați de poverile emoționale trecute ne e ușor să ne regăsim, să ne orientăm constructiv. Și începem, firesc, să ne întrebăm ce avem de oferit lumii. În plus, construim relații bazate pe respect pentru suflet, pentru umanul din noi și din ceilalți. Iar aceasta ne duce apoi și la respect pentru planeta pe care trăim. De aceea, instrumentele terapeutice incluse sub titulatura ”Călătoria” sunt folosite azi pe întreg cuprinsul globului ca mesaj de pace, de cooperare și bună înțelegere.

Iar pentru mine, ”Călătoria” înseamnă o cale de a trăi, clipă de clipă, povața moștenită de tatăl meu în: ”Respect pentru suflet și Pământ.” Ceea ce vă doresc tuturor.