marți, 3 decembrie 2013

Cum să depăşeşti blocajele cu care te poţi confrunta într-o şedinţă de „Călătoria” (I)

Am scris acest articol pentru toţi cei care fac pentru prima dată „Călătoria”, metoda concepută de celebra expertă minte-corp Brandon Bays.
Fie ca el să vă ajute să beneficiaţi din plin de pe urma parcurgerii cu succes a metodei „Călătoria”.

Sunt un psihoterapeut care îmi iubesc profesia, considerând-o vocaţia mea. Şi am descoperit devreme în practica mea de psiholog că nimic nu se compară cu sentimentul pe care îl are un terapeut când vede pacea, liniştea, încrederea, surâsul pe chipul celui care îi pleacă din cabinet după ce a venit, cu doar o oră în urmă, cu chipul încruntat sau îngrijorat de durerile şi poverile vieţii.
Sentimentul acesta avea însă să crească exponenţial când am început să practic cu clienţii mei „Călătoria” – metoda concepută de Brandon Bays. După prima „Călătorie emoţională” schimbarea expresiei faciale este atât de mare, atât de profundă! Şi nu o dată mi-am dorit să îmi pot fotografia clienţii înainte şi după „Călătoria”, pentru a îi ajuta şi pe ei să sesizeze transformarea uriaşă care se produce în doar 1,5-2 ore, cât durează aplicarea metodei lui Brandon Bays.

Mulţi dintre cei care citesc cartea „Călătoria” de Brandon Bays apelează la un practician format în această metodă având temerea că lor „nu le va ieşi” tehnica. Ori se confruntă cu tot felul de credinţe sau emoţii auto-blocante care nu îi lasă să beneficieze la maxim de efectele profund pozitive ale acestei metode – cel puţin nu de la primul proces de acest fel.
Iată care sunt principalele blocaje cu care i-am văzut confruntându-se pe cei pe care i-am ghidat ca practician ale acestei metode prin paşii procedeului „Călătoria” în ultimii doi ani:

Nu am nici o boală, deci nu trebuie să fac „Călătoria fizică”. Metoda „Călătoria” pusă la punct de Brandon Bays are două sub-procese numite, respectiv, „Călătoria emoţională” şi „Călătoria fizică” – dar amândouă vindecă în plan emoţional. Ceea ce diferă este modul de accesare a emoţiilor care trebuie vindecate. Soluţia: Deci, puteţi alterna „Călătoria Fizică” cu cea „Emoţională”, chiar dacă nu aveţi nici o afecţiune fizică. Efectele sunt egale în termenii vindecării emoţionale la ambele procese.

Nu simt nimic: Educaţia emoţională nu e tocmai punctul forte al învăţământului românesc (sau cel puţin nu a fost până acum). De aceea, nu ştim ce să facem cu emoţiile noastre, deşi toţi le trăim. Poate eşti obişnuit să gândeşti la rece, dar nu te-ai deprins să simţi emoţii. De când suntem mici ne reprimăm emoţiile, ca pe semne ale slăbiciunii (dar, slavă Domnului, mai nou, „Şi băieţii plâng câteodată”) sau de ne-civilizaţie („nu e politicos să arăţi că eşti furios sau, dimpotrivă, prea bucuros”). Soluţia: În primul rând, relaxează-te. Dacă te tensionezi sau te critici/judeci aspru pentru că nu simţi nimic, blochezi procesul. „Călătoria” este genial construită pentru a-ţi permite să pleci de la ceea ce ESTE acum şi aici. Dacă nu accesezi chiar nici o emoţie de la care să porneşti procesul, poţi începe cu o „Călătorie fizică” (care, după cum spuneam, are profunde efecte şi în plan emoţional), sau poţi porni în „Călătoria emoţional㔺i de la o simplă senzaţie fizică sau chiar de la un gând. Un practician format în această metodă va şti exact cum să te ghideze, întrucât în instruirea lui sunt incluse instrumentele necesare pentru toate aceste situaţii – aşa că tu te poţi relaxa.

Simt ceva, dar nu ştiu să numesc ce simt: lipsa vocabularului emoţional este des întâlnită. Poţi simţi că în tine există o vibraţie emoţională, dar nu ştii să o numeşti: să fie furie, supărare, iritare, agresivitate, ură, mânie, frustrare… sau altceva? În Australia, programele de dezvoltare a inteligenţei emoţionale în şcoli pornesc de la a-i învăţa pe copii 500 de cuvinte (!!!) cu care să-şi denumească emoţiile. Soluţii: Cum şansele să fi studiat în Australia sunt destul de mici, poţi să îţi înţelegi, să îţi ierţi şi să îţi accepţi această, să-i spunem, „ignoranţă emoţională”. Apoi, pentru a o depăşi, poţi să începi să te antrenezi chiar de acum în această direcţie, dacă plănuieşti să porneşti curând într-o „Călătorie” marca Brandon Bays. De exemplu, pentru a te ajuta să-ţi defineşti mai bine trăirile poţi să începi să compari ceea ce simţi cu diferite senzaţii, scene, personaje din filme (ex.: „mă simt ca Robinson Crusoe pe insulă” pentru a exprima un sentiment de izolare, de deconectare de ceilalţi etc.). Sau poţi scrie alfabetul pe o foaie şi apoi să enumeri în dreptul fiecărei litere cât mai multe nume de emoţii care încep cu acea literă. Adaugă alte şi alte nume de trăiri în fiecare zi. În felul acesta vei deveni mai conştient de planul emoţional al vieţii tale şi vei învăţa să îţi nuanţezi verbal viaţa sufletească.

Nu pot exterioriza ce simt când ajung la Focul de tabără: Episodul „Focului de tabără” este menit să te ajute să scoţi din celulele tale emoţiile negative despre care nu ai putut, nu ai ştiut sau nu ai avut ocazia să vorbeşti la momentul respectiv, în amintirea dureroasă pe care ai accesat-o prin tehnicile specifice incluse în procedeul „Călătoria”. Soluţia: Chiar dacă la început poate fi mai dificil să exprimi ceea ce nu ai putut spune nici în trecut, practicianul te va ghida astfel încât să accesezi şi să „goleşti”, prin verbalizare, emoţiile dureroase pe care le-ai trăit. Efectul de eliberare se simte extrem de concret în corp. De exemplu, la un moment dat lucram cu o tânără de 20 de ani care, când a ajuns să spună la Focul de tabără ce o duruse în trecut la comportamentul unei persoane, mi-a zis că îi este foarte greaţă. Am rugat-o să îşi exprime mai întâi emoţiile dureroase, spunându-i că după aceea poate merge la baie să verse, dacă va mai simţi nevoia. Însă, în doar câteva minute de exprimare emoţională, senzaţia de greaţă a dispărut complet. Chiar şi ea se întreba, uimită: „Unde a dispărut greaţa?” Cu cât reuşeşti să exprimi mai mult emoţiile, vei resimţi cum corpul se relaxează tot mai profund.   

Cred (îmi este teamă) că nu voi ajunge la Sursă: foarte puţine persoane nu ajung în Sursă de la prima lor „Călătorie”. Cel mai adesea este vorba despre cei care au o anxietate de performanţă – o stare de teamă şi de neîncredere în sine, în capacitatea de a reuşi în diferite domenii ale vieţii tale – şi, deci, şi în „Călătoria”. Poate ai avut părinţi foarte severi care nu îţi dădeau voie să greşeşti sau profesori care amendau foarte aspru orice dificultate de-a ta. Sau poate pur şi simplu ai tu standarde foarte înalte privind performanţele tale. Soluţia: e bine să ştii că în „Călătoria” nu este vorba despre performanţă, ci despre o deschidere treptată, blândă, lină, a conştiinţei tale, spre straturile ei tot mai profunde. Aşa că, relaxează-te şi, dacă ai această temere, veţi face întâi un Foc de tabără pentru a o elimina din celulele tale. Apoi trecerea prin straturile emoţionale până la Sursă va decurge firesc, lin.

- Va urma -



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu