sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Mesajele ascunse în jucăriile de azi


Când vrei să-i faci o bucurie puiului tău îi cumperi o jucărie. Dacă altădată alegerea era un prilej de relaxare şi bucurie, acum ai nevoie de un plus de atentie: printre ofertele variate ale magazinelor se pot strecura capcane pentru psihicul în formare al celui mic, cu efecte deloc de neglijat. Iată ce trebuie să ştii.

Învăţarea involuntară
Prin jocuri şi imaginaţie copiii îşi dezvoltă funcţiile cognitive care vor putea fi ulterior aplicate în versiunea adultă a jocurilor pe care le joacă. De exemplu, în jocul „de-a piaţa” cei mici îşi dezvoltă astfel abilităţi complexe – de la cele de calcul până la sortarea produselor după culoare sau mărime. Astfel, copiii învaţă fără a şti că învaţă, într-un mod ce le face plăcere.

Cutii goale versus Jaguare
În ultima jumătate de secol jucăriile pentru copii s-au schimbat enorm de mult. Cu 20 de ani în urmă era ceva normal să vezi copiii jucându-se cu cutii goale care puteau deveni la voinţă nave spaţiale, maşini de curse, corturi sau o întreagă lume.

Copiii de azi nu se mai joacă cu cutii goale. Tehnologia avansată le permite părinţilor să le cumpere maşini de curse şi alte versiuni miniaturale ale lumii. Un copil de 5 ani nu mai trebuie să-şi pună imaginaţia la încercare pentru a merge în vizită la vecini într-o maşină închipuită sau încropită din cine ştie ce materiale – pentru că are ocazia să meargă într-un vehicul pe bază de baterie, mini-replică a unui Jaguar. Confortabil, desigur, dar confortul nu e tocmai indicat dezvoltării mentale – care are nevoie de provocări, întrebări, curiozităţi, explorări…

Dublul risc
În cartea sa "The Importance of Play" Bruno Bettelheim arată că jucăriile complexe, gata făcute, prezintă o dublă problemă:
1. Imaginaţia copilului nu mai e stârnită prin joc şi
2. Copilul nu mai e un creator activ, ci consumator pasiv.

Desigur, a conduce o maşină de mic îi formează anumite deprinderi copilului. Dar la un nivel mai profund cei mici nu mai pun pe primul plan jocul de dragul jocului – ceea ce i-ar incita, le-ar stârni curiozitatea, conexiunile inedite de idei, le-ar dezvolta creativitatea.
În loc de toate acestea, copiii iau totul de-a gata, ba chiar caută deja „branduri”, pun valoare doar pe preţ şi gradul de noutate al produsului. Cu alte cuvinte, creativitatea se toceşte, iar valoarea materială trece pe primul plan.

Dacă acum câţiva ani un simplu băţ putea deveni o baghetă magică, iar cel ce o folosea îşi antrena astfel imaginaţia, azi găseşti tot felul de baghete la raioanele de jucării. Pentru că primeşte totul de-a gata, copilul înghite „pe nemestecate” ceea ce-i oferă mediul şi are mult mai puţine şanse de a-şi dezvolta bogăţia şi libertatea interioară.

Jucăriile violente
Gradul ridicat de violenţă al jucăriilor constituie un alt factor de risc. A trecut deja un secol (!) de când cercetările lui Albert Bandura au arătat că la copii modelul de agresivitate naşte acelaşi gen de comportament. Copiii au fost puşi atunci să vizioneze piese de teatru cu actori care băteau păpuşi. Efectul imediat a fost că toţi copiii şi-au bătut păpuşile.
Totuşi, în continuare, marea majoritate a filmelor pe care le vedem la TV prezintă mult prea multe scene agresive. Efectul? Îl vedem pe stradă şi la ştiri. Ce trebuie să se mai întâmple pentru ca desenele animate să înceapă să ofere modele pozitive de gestionare a situaţiilor, astfel încât cei mici să înveţe de timpuriu strategii sănătoase de adaptare?

Jocul sănătos
Jocul sănătos este cel în care copilul:
- se distrează, se adaptează şi creează;
- îşi pune mintea la contribuţie, caută soluţii diverse;
- rămâne cu o concluzie constructivă despre el, despre cei din jur şi despre viaţă;
- învaţă reguli şi valori pozitive, de genul: nu trişa, nu abandona, nu renunţa, pe care el le va putea aplica mai târziu în viaţă. (Mulţi părinţi îmi spun: „Dacă îl învăţ să se guverneze după valori curate, o să îl calce toţi pe bătătură!” Nu este adevărat. Pe termen lung, chiar dacă societatea pare să se degradeze din punct de vedere moral, câştigă tot oamenii care se ghidează după valori frumoase, curate. Pentru aceasta, doar întreabă-te: Cu cine ai vrea să lucrezi, să faci un parteneriat: cu cineva care ştie să dea din coate, chiar să calce pe cadavre (inclusiv pe al tău!) pentru „a ajunge sus”, sau cu cineva care ştie că e loc pentru toată lumea pe planetă, se respectă pe sine şi pe ceilalţi, are bun simţ, e cinstit şi corect?)

Ce faci când copilul e expus
Iar când, ca părinte, îţi vezi copilul jucând un joc cu un mesaj periculos, supervizează-l. Asigură-te că el extrage un mesaj util pentru dezvoltarea lui intelectuală, emoţională, morală, spirituală. Iar dacă mesajul este nociv şi nu poţi evita expunerea copilului la acel joc, explică-i că acela e doar un joc, arată-i diferenţa între joc şi realitate.
De exemplu, un copil câştigă cu atât mai multe puncte într-un joc pe computer cu cât omoară mai multe fiinţe. În urma unui astfel de joc, în mintea lui el poate tinde să se considere cu atât mai „tare”, cu cât îi bate pe mai mulţi copii. Rezultatul va fi o atitudine agresivă care îi va aduce respingere din partea celorlalţi. Mai ales dacă puiul tău are sub 10 ani (vârstă până la care gândirea copilului rămâne ancorată strict în plan concret), va trebui să îi explici de ce nu trebuie să păstreze aceeaşi atitudine şi în viaţa reală şi care vor fi consecinţele dacă se poartă astfel.
Ştiu, eşti ocupat cu serviciul, dar acesta nu e un motiv să laşi formarea personalităţii copilului tău la voia producătorilor de jucării – care, în dorinţa de a-şi vinde produsul îl vor face cât mai senzaţional, pentru a stârni emoţii şi a atrage copilul, dar, prea rar se vor gândi la efectul pe termen lung asupra copilului.

Psihologie pentru producători
În aceste condiţii, ar fi mai mult decât indicat ca şi cei ce produc jucării să înveţe puţină psihologie a dezvoltării pentru a realiza impactul muncii lor asupra micilor clienţi. Pentru că piticii de azi vor transpune în viaţă, la vârsta adultă, realitatea în miniatură pe care ei o experimentează acum în joc. Deci ca viitorul să „sune bine” şi să arate luminos, e nevoie de o atenţie sporită acordată jucăriilor pe care le cumpărăm pentru ei.

Dar se poate şi altfel…
Influenţa profundă pe care jocurile o pot avea asupra minţii şi corpului celor mici, de data aceasta în bine, este evidenţiată şi de o descoperire uimitoare a medicilor japonezi. Aceştia au constatat că, jucând un joc 3D pe computer care combate cancerul, câteva zeci de copii bolnavi de cancer au reuşit să învingă boala (!!!), împuşcând celulele cancerigene din organism şi activând capacităţile naturale ale organismului de a anihila boala.
Realizat de Yuko Oda şi Dave Kristula, jocul pentru computer "Re-Mission", acum disponibil gratuit si pe Internet, îi pune pe bolnavi în postura unui mic nanobot, numit Roxxi, care intră în organism şi începe să distrugă toate celulele bolnave. Fiecare din cele 20 de misiuni îl poziţionează pe jucător în corpuri diferite, infectate cu forme diferite de cancer. Conceput ca un joc de acţiune, "Re-Mission" le pune la dispoziţie jucătorilor un arsenal complet de arme cu ajutorul cărora pot fi curăţate organele atacate de celulele distrugătoare.
"Este foarte important faptul că pacienţii conştientizează prin joc procesul de vindecare. Acest lucru asumat mental poate avea rezultate incredibile în lupta cu boala. De cele mai multe ori, organismul este slăbit în perioada tratamentului din cauza descurajării, iar "Re-Mission" nu permite tocmai acest lucru să se întâmple", a declarat unul din creatorii jocului. Rolul jocului este de a completa terapia cu o stare psihică propice vindecării, cu atât mai mult cu cât pacienţii intră în contact "direct" cu tratamentul, "împrietenindu-se" cu celulele dendridice, celulele de tip T şi plateletele, esenţiale în lupta contra cancerului.
Aşa da!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu