miercuri, 27 aprilie 2016

TU ȘTII CÂT DE FRUMOS EȘTI? O experiență terapeutică cu metoda Calatoria de Brandon Bays

Azi am avut o ședință în care am aplicat metoda Calatoria de Brandon Bays și care mi-a readus în atentie o temă despre care voiam de mult timp să scriu. Clienta despre a cărei experiență vreau să povstesc aici a întâmpinat în prima parte a ședinței o dificultate. Nu era la prima ședință – pentru că de obicei la început pot apărea blocajele, până când persoana se obișnuiește cu etapele procesului. Era cam la a treia ședință de acest gen. Așa că blocajul părea, inițial, de neexplicat. Ceva o împiedica, în mod evident, să se deschidă în experiența vie, aici-și-acum, a procesului.
Treptat a conștientizat că, de fapt, ceea ce o împiedica în ”Călătoria” ei era, nici mai mult, nici mai puțin decât faptul că… îi era teamă că va descoperi în ființa ei ceva urât, respingător, dezagreabil.
Când, însă, parcurgând straturile emoționale a ajuns să acceseze ceea ce Brandon numește Sursa, a plâns de bucurie și ușurare. Nu numai că nu era urât ce găsise, ci, dimpotrivă, ceea ce a accesat ea în sufletul ei era de o frumusețe, o prospețime, o libertate și o bucurie ce greu puteau fi transpuse în cuvinte.
A fost un moment pe care l-aș numi măreț, sacru, să asist cum o persoană își întâlnește frumusețea interioară și în câteva clipe i se reconfigurează întreaga imagine de sine, dincolo de tot ceea ce i-ar spune alții din exterior. De aici începe libertatea interioară. Nimeni nu îți poate lua această experiență.
Nu e prima dată când întâlnesc persoane care au genul acesta de teamă când parcurg ”Călătoria”. Este ca și cum cineva ne-a învățat că suntem mai curând urâți decât frumoși, mai degrabă răi decât buni. Și mă întreb: ”De unde vine această predispoziție de a vedea în noi mai curând ceea ce nu ne place decât ceea ce este minunat în noi? Cum putem elimina din noi tendința de a ne identifica mai degrabă cu criticile aduse de ceilalți, cu lipsurile noastre, cu ceea ce considerăm că nu îndeplinim dintre standardele diverse pe care ni le impune viața? Cum putem preveni ca această tendință care sabotează o imagine de sine sănătoasă să nu se sape și în mințile noilor generații?”
Și indiferent de unde vine această tendință e timpul să o stopăm. Să arătăm copiilor noștri că sunt frumoși și să îi învățăm să își caute darurile cu care i-a înzestrat Viața și să le exprime în lume.
Suntem frumusețe. Conținem în noi tot Universul în miniatură. Suntem libertate, puritate, adevăr, conștiință pură. Suntem fericire, pace, claritate, discernământ, curaj, încredere. Suntem prietenie și iubire, cooperare și dăruire, creativitate, joc, spontaneitate și bucurie. Și acestea, prin ”Călătoria”, încetează să mai fie niște idealuri, niște povești de adormit copiii. Prin ”Călătoria” ceea ce ești cu adevărat e o experiență clară, concretă, vie. 

Tu știi cât de frumos/frumoasă ești?
Dacă nu, poți afla – privind din interior spre exterior la Seminarul ”Journey Intensive” cu Brandon Bays, care va avea loc în București, între 3-5 iunie 2016.

Detalii și înscrieri pe www.thejourney-romania.com.

duminică, 24 aprilie 2016

De ce iubesc metoda Calatoria de Brandon Bays





Zilele acestea am fost întrebată: ”Ce îți place atât de mult la metoda Calatoria de Bradon Bays?” M-am trezit că dau un răspuns atât de bogat că am vrut neapărat să îl transcriu și aici.
            Când vine omul în cabinetul meu solicitând o ședință de ”Călătoria” este trist, furios, împovărat de cine știe de poveste de viață sau emoție care îl sabotează din culisele vieții lui psihice. Când pleacă, după ce a parcurs primul său proces ”Călătoria”, sufletul lui e înflorit, mușchii feței îi sunt relaxați, e împăcat, ușurat. Am fost de multe ori tentată să le fac clienților mei o poză ”înainte de Călătoria” și ”după Călătoria” – pentru că diferența este uriașă (tot voi face eu asta odată și-odată!). Sentimentul trăit de mine, ca terapeut, când văd astfel de transformări vizibile duă doar două ore de ședință e mult mai mult decât satisfacție profesională. E reverență și recunoștință în fața Vieții că ne-a pus la dispoziție un astfel de instrument. E admirație față de geniul care lucrează în corpul fiecărui om fără ca noi să trebuiască să ne gândim la el, clipă de clipă, făcând inima să bată, părul să crească și toate sistemele să funcționeze ca un tot unitar.
            Îmi plac oamenii de la ”Călătoria” – speakeri, traineri, participanți. Sunt dintre cei aplecați spre cunoaștere de sine, au o perspectivă mai vastă asupra vieții și a oamenilor, sunt mai toleranți, mai aplecați spre ale sufletului. Poate vin la ”Călătoria” din curiozitatea de a învăța ceva nou despre ei, pentru că aspiră la mai mult în viața lor sau pentru că au dificultăți în viață. Sunt ceva mai smeriti, pentru că știu că nimic din ce e omenesc nu le e străin. 
            Îmi place faptul că metoda transmite, printre altele, mesajul că, atunci când ai emoții dureroase, e mai bine să le acorzi atenția și grija ta, în loc să te prefaci că nu există, să bați pernele, să-ți distragi atenția de la ele sau, mai rău, să la proiectezi pe ceilalți, făcându-i pe ei vinovați de tot ce ți se întâmplă.
            Și – cel mai mult și mai mult – îmi place că ne arată cine suntem cu adevărat. Imaginați-vă că fiecare dintre noi are o comoară interioară de frumusețe, bucurie, pace, claritate, libertate, încredere, curaj etc. – comoară pe care nu o mai vedem pentru că s-a acoperit de straturi-straturi de emoții reprimate. Aceste emoții s-au tot acumulat și unii dintre noi ajungem, poate, chiar să ne identificăm cu ele. ”Călătoria” ne ajută să pătrundem cu grijă și delicatețe prin aceste straturi și și să ajungem să recunoaștem cine suntem de fapt. Iar cine suntem cu adevărat este mult mai frumos decât tot ce ne-am putut imagina vreodată.

            Iubesc ”Călătoria” pentru că ne duce spre frumusețea din sufletul nostru. Într-o lume care pare că a uitat cu desăvârșire ce e aia "frumusetea sufletului", a ne-o reaminti devine o strategie de supraviețuire. Și/sau de construcție a unei vieți trăite la nivelul sufletului.